Ziua în care a apărut Salvarea în România. A fost ideea medicului Nicolae Minovici, supărat că ”birjele refuză să transporte accidentații”

Acum 115 ani, la 1 martie 1907, serviciul medical de urgenţă ”Salvarea” şi-a început activitatea, la inițiativa dr. Nicolae Minovici. Totul a pornit de la supărarea reputatului legist care constatase că birjarii nu vor să ducă victimele accidentelor la spital, ca să nu le murdărească birjele de sânge.

Povestea primului de serviciu de Salvare din România a fost relatată  de inginerul Dumitru Furnică Minovici (1897-1982), nepotul de soră al doctorilor Nicolae, Mina şi Ştefan Minovici.

Amintirile sale despre înfiinţarea Societăţii de Salvare au fost povestite într-o înregistrare pe bandă magnetică, realizată în 1979 la Muzeul de Istorie al Bucureştiului. Arhiva de istorie orală păstrează o copie a acestui valoros document audio, scrie Rador .

Ziua în care a apărut Salvarea în România. Accidentații erau dusi de oameni, pe un sac sau o cârpă, până la spital

„Doctorul Nicolae Minovici era medic legist, studiase atât la Berlin cât şi la Paris psihiatria. Fiind şi la Institutul Medico-Legal director adjunct, el a avut de mai multe ori ocazie să vadă accidente, ceea ce se întâmplă pe străzi după accidente, cazuri care dădeau notă a unei lipse totale de asistenţă sanitară pentru victimele acestor accidente.

Se ştie că aceste accidente care se întâmplă pe străzi de obicei sunt hemoragii, fracturi cu hemoragii, la care trebuie o asistenţă imediată pentru ca să nu fie o pierdere prea mare de sânge. Adesea, el a văzut cum un accidentat era foarte rar luat de câte o birjă,cele mai multe refuzând transportul, pentru ca să nu le murdărească birja.

Accidentatul era dus de oameni, aşa, pus pe un sac şi carat la spital, în condiţii foarte proaste şi neigienice.

Şi atunci s-a gândit la organizarea unui serviciu de ambulanţă care nu exista.

A văzut o ambulanță din Viena la o expoziție

În 1906, cu ocazia expoziţiei internaţionale organizată cu ocazia a 40 de ani de domnie a regelui Carol I, a fost expusă şi o ambulanţă a Societăţii de Salvare din Viena.

”La vederea acestei ambulanţe, el, ca un copil în faţa unei păpuşi extraordinare a rămas încântat şi cu o dorinţă extraordinară de a avea şi el o astfel de ambulanţă, pentru a veni în ajutorul accidentaţilor. Cu greutate, numai prin subvenţii a putut, în fine, să construiască o ambulanţă la o firmă, Rieber, care era un celebru atelier de construcţii de trăsuri de lux…

Şi acest Rieber a înţeles şi el să facă un preţ derizoriu şi, cu bani pe care îi strânsese de la diferiţi prieteni ai lui, adică prieteni care aveau situaţii importante, să poată să facă prima ambulanţă cu cai.

Şi astfel s-a făcut această Societate de Salvare – pe care aproape 41 de ani el a condus-o – în care, în urma activităţii foarte importante şi preţioase pe care o avea, prin ajutoarele prompte care se dădeau când era un accident, lumea făcea donaţii. Nu avea la început nici local şi doamna Cazzavillan, soţia directorului şi fondatorului ziarului Universul, a dăruit acestei Societăţi de Salvare casa sa de pe Splaiul Independenţei.” și-a amintit nepotul reputatului doctor.

Încredere totală a oamenilor în Salvare și primele măsuri

După un anumit timp, adică după câţiva ani, această societate a continuat să se dezvolte încontinuu şi să fie apreciată, să se scrie în despre ea în ziarele vremii.

”Lumea, de altfel, constata că imediat ce chema Salvarea, aceasta era imediat la faţa locului, în câteva minute. Se ajunsese chiar până acolo când, dacă lua o casă foc, înainte de a chema pompierii, chemau Salvarea, ceea ce supăra totdeauna pe pompieri, că vedeau că înainte să sosească ei, ambulanţa Salvării era acolo. Lumea până acolo ajunsese să aibă încredere în aceste ambulanţe ale Salvării!”

Ambulanţa pleca într-un trap întins al cailor şi, într-un sunet de trompetă a sanitarului care stătea pe capră, iar Prefectura dăduse ordin ca atunci când Salvarea trece să se dea toate maşinile sau toate trăsurile la o parte, să lase ambulanţa să treacă.