Abordarea suedeză a epidemiei de Covid a fost un eşec. Acesta reiese din primul studiu ştiinţific despre strategia Suediei în gestionarea pandemiei, realizat la doi ani după primele infecţii.
Rezultalele studiului au fost publicate în Humanities & Social Sciences Communications prin Nature.
Demersul Suediei a vizat evitarea lockdown-ului, pentru a limita pe cât posibil prejudiciul economic. Suedia a urmărit o imunitate „naturală” de turmă, fără a impune vreodată blocaje sau restricţii ale libertăţii comerciale şi nici asupra circulaţiei cetăţenilor și s-a bazat responsabilitatea individuală, scrie știripe surse, care citează studiul .
„Această strategie suedeză a avut un mare cost uman pentru societate” şi „costurile umane ar fi fost semnificativ mai mici, dacă ar fi fost implementate măsuri mai stricte,” sunt unele dintre concluzii.
„Agenţia de Sănătate Publică nu şi-a bazat sfaturile pe dovezi ştiinţifice, ci pe preconcepţii despre pandemiile de gripă şi imunitatea turmei, bazându-se în principal pe un grup consultativ mic, cu un accent disciplinar îngust şi expertiză prea limitată”. mai relevă studiul.
Poporul suedez nu a fost informat cu privire la aspecte importante precum transmiterea prin aer a SARS-Cov-2 sau că persoanele asimptomatice pot fi contagioase, dar şi că măştile protejează atât pe purtător, cât şi pe alţii”, continuă raportul.
Consecinţele practice ale acestei alegeri au fost dăunătoare. Iată câteva scoase în evidență de studiu.
• „Decizia de a oferi îngrijiri paliative pentru mulţi adulţi în vârstă este extrem de discutabilă; foarte puţini bătrâni au fost internaţi pentru Covid 19. Tratamentul adecvat (cu potenţial salvator de vieţi) a fost refuzat fără examinare medicală şi fără a informa pacientul sau familia acestuia sau a cere permisiunea.”
• „Mulţi bătrâni au primit morfină în loc de oxigen, în ciuda proviziilor disponibile, punându-le efectiv capăt vieţii”.
• „În primăvara anului 2020, multe persoane nu au fost internate în spitale şi nici măcar nu au primit un examen de sănătate, deoarece nu erau considerate a fi expuse riscului, ceea ce a dus la moartea persoanelor la domiciliu, în ciuda faptului că căutau ajutor. ”.
Autorii studiului sunt oameni de ştiinţă din universităţi din Belgia, Suedia şi Norvegia, un „grup multidisciplinar cu experienţă în epidemiologie, medicină, studii religioase, istorie, ştiinţe politice şi drepturile omului”.