Mulți consumatori români consideră că uleiul de măsline achiziționat direct din Grecia, de la producători locali sau gospodării mici, este superior celui cumpărat din supermarketuri din România. Această percepție este influențată de experiența vacanței, imaginea producătorului local și ideea de a achiziționa produsul direct de la sursă. Există însă câteva avertismente de care trebuie să ținem cont dacă vrem să cumpărăm un produs de calitate. Somelierul Geo Dobre explică ce se ascunde în spatele uleiului promovat pentru turiști.
Cu toate acestea, aceste elemente nu asigură întotdeauna calitatea reală a uleiului de măsline. Într-un interviu acordat pentru G4Food, Geo Dobre, somelier specializat în ulei de măsline, subliniază că simpla proveniență a uleiului din Grecia și cumpărarea lui direct de la localnici nu constituie o garanție a calității produsului.
Expertul evidențiază importanța trasabilității în evaluarea calității uleiului de măsline, un aspect esențial pentru consumatori. Trasabilitatea ajută la verificarea originii și procesului de producție, oferind o garanție suplimentară privind autenticitatea și calitatea uleiului.
„Este mitul ăsta al faptului că dacă cumperi de acolo este mai bun. Ai mult mai mari șanse să iei ceva necontrolat și chiar problematic dacă cumperi de acolo, decât dacă îl cumperi din supermarketul românesc. Măcar din supermarketul românesc a trecut măcar prin niște analize, a trecut prin ceva. Chiar dacă e vechi, chiar dacă sunt ascunse niște lucruri, are totuși o mică trasabilitate. Știi măcar cine l-a produs și în ce fabrică. Acolo, în Grecia, nu prea știi ce iei.”
Conform somelierului, problema nu este că uleiul cumpărat direct din Grecia nu ar fi de calitate. Problema este că, în cazul unui produs cumpărat fără o etichetare și o trasabilitate clare, consumatorul are mai puține informații despre ceea ce se află, de fapt, în recipient.
„Și da, poți să zici că am luat de la respectivul domn sau doamnă de 10 ani de zile și știu că e foarte bun. Dar comparat cu ce? Pentru că aici este, de fapt, problema pe care o întâlnesc eu foarte des în România”, explică somelierul.
Un aspect important în producția de ulei de măsline este soiul de măslină utilizat. Conform lui Geo Dobre, o parte semnificativă a uleiului produs în Grecia provine dintr-un singur soi, Koroneiki. Acest lucru influențează percepția consumatorilor români, care ajung să asocieze profilul de gust specific acestui soi cu uleiul de măsline în general.
„Oamenii se duc în Grecia unde undeva la 60-70% din tot uleiul de acolo este făcut într-un singur soi, care se numește Koroneiki și gustul este similar”, spune el.
În plus, spune Geo Dobre, există și un factor psihologic. Atunci când cumpără ulei în timpul unei vacanțe, consumatorul nu îl evaluează neapărat cu aceeași atenție cu care ar face-o într-un context de degustare.
„Pe lângă asta, oamenii sunt într-un mood de vacanță și atunci nu sunt foarte atenți la niște lucruri. Dacă te bucuri de gusturi, de peștele ăla foarte bun, proaspăt, nu ești foarte atent, de fapt, la cât de bun e uleiul ăla de măsline”, explică el.
Iar această experiență se poate transforma ulterior într-o concluzie greșită: că uleiul de măsline trebuie să aibă un singur tip de gust.
„Veniți în România, oamenii cred că acel ulei din Koroneiki este singurul gust de ulei care există. Și când le spun oamenilor: stați așa, că mai sunt peste 600 de alte soiuri, cu gusturi total diferite…”, spune Geo Dobre.