Adevărata poveste a ALERGĂTORILOR sau cum transformi 50 de BANI în 500 de LEI în câteva ore. Lumea nevăzută a celor care reciclează România PET cu PET zi și noapte | VIDEO
Alergătorii sunt acei oameni care adună în urma noastră sticlele pe care nu le reciclăm. Le lăsăm în coșuri sau pe străzi neavând nevoie de cei 50 de bani din Sistemul de Garanție – Returnare (SGR). Ei merg zi și noapte zeci de kilometri, străbătând Bucureștiul în lung și lat, uneori păzind sacul strâns cu trudă până când zorii zilei deschid magazinele colectoare și preschimbătoare de bonuri în bani.
Ei sunt oamenii care au dat din nou valoare banalei noastre monede de 50 de bani ce până anul trecut aproape că fusese uitată și nu mai era bună la nimic și și-au creat o lume a lor, ascunsă de a noastră, în doar câteva luni. Vedeți mai jos două povești de viață inedite pe care destinul le-a întrepătruns.
Click to display the embedded YouTube video
Lumea nevăzută a celor care reciclează România PET cu PET zi și noapte
Adună și 1.000 de PET-uri din coșurile de gunoi sau de pe stradă în doar câteva ore, asta dacă au noroc. Sunt cazuri în care pierd toată munca lor deoarece adorm pe o bancă din cauza oboselii. Sacul este apoi furat de un alt alergător trecut prin zonă care dă în acel moment o lovitură. Uneori se mai ceartă sau aleg să își împartă captura găsită în vreun coș de gunoi.
Doar în Capitală sunt câteva sute de astfel de oameni, români și străini, unii fără casă sau un alt mod de a trăi, în timp ce alții doar vor să își rotunjească veniturile fără să aibă vreun șef sau un program. Dar toți au vise, planuri, gânduri și idei care îți pot schimba dintr-un foc întregul tău Univers cunoscut și sigur până în acel moment.
Se cunosc între ei, se ajută sau nu, au zonele și locurile lor preferate de colectat. Știu orele și zilele în care numărul de ambalaje crește sau scade, locurile preferate în care să le recicleze, tabieturile și plăcerile fiecărei persoană pe care o întâlnesc în drum. Fără ei, Sistemul de Garanție – Returnare poate nu ar fi la cotele extrem de ridicate la care se află astăzi în țara noastră, fiind considerat un adevărat succes în toată Europa.
În timp ce oamenii de rând reciclează câteva zeci de ambalaje săptămânal (vorbesc strict de cazul meu și de cosumul propriu) ei aduc înapoi sute de ambalaje strânse în doar câteva ore cu mare greutate și mers pe jos ore în șir.
Adevărata poveste a ALERGĂTORILOR sau cum transformi 50 de BANI în 500 de LEI în câteva ore
În această lume a alergătorilor am fost introdus de Florin și Matei, doi prieteni în vârstă de 39 de ani, unul din Ploiești și altul din Timișoara care s-au regăsit în București după ce se cunoscuseră acum aproape un an în Caransebeș. Fiecare cu personalitatea și modul lui de gândire original, amândoi trecuți prin viață cu povești pe care un om normal nici nu și le-ar putea imagina.
Cei doi se completează reciproc cum rar îți este dat să vezi. S-au reîntâlnit întâmplător în fața unui RVM (aparat în care se colectează ambalaje) în timp ce reciclau și au reluat ușor ușor legăturile acum fiind nedespărțiți. Asta până când Florin va pleca la mare pentru timpul verii, fiind călător de felul său.
În timp ce Florin a bătut țara în lung și în lat, de la mare până la munte, mai ales că atunci când avea bani pleca în diferite orașe din țară să le viziteze, iar în resst lucra în construcții, adevărata sa pasiune, Matei a ajuns în mai multe țări din Europa în căutarea unui trai mai bun. După o țeapă luată din cauza unui angajator care îi promisese un loc de muncă în Praga el a ajuns să stea luni de zile prin Cehia, Italia, Austria și Ungaria. În copilărie a fost atlet și visa să ajungă fotbalist profesionist sau măcar arbitru, dar o accidentare i-a schimbat total viața și, după cum o recunoaște chiar el, a luat-o pe căi greșite.
În timp ce Matei s-a angajat și și-a găsit un job stabil tot în industria reciclării, Florin rămâne un drumeț desăvârșit, în marea căutare a celor mai mari bonuri primite în urma reciclării de sticle prin SGR.
Mai multe despre ei și poveștile lor unice, vedeți în materialul video de mai sus, care spune mai multe decât cuvintele mele.
