Apărarea României, o armată pe două fronturi: iluzii contabile și improvizații strategice

Sunt sute și sute de zile la rând de când Europa de Est se confruntă cu cele mai mari provocări de securitate de la finele Războiului Rece, iar România încă se află într-o situație paradoxală: cu un război la graniță, strategia noastră de apărare pare să ignore tocmai nevoile reale din armată.

O armată pe două fronturi

Mai exact, în loc să investim acolo unde contează, în tehnică modernă, în dotări compatibile cu exigențele actuale ale câmpului de luptă, alocările bugetare sunt orientate preponderent către cheltuieli care, deși necesare în cele mai multe dintre cazuri, nu sunt suficiente pentru a menține un sistem militar funcțional și performant. Și pentru a susține ideea de bază a acestui articol, am realizat o prezentare a câtorva cifre care spun totul de la sine atunci când vine vorba despre investiții.

Armata Română are până în 70.000 de militari activi, conform Institutului Internațional pentru Studii Strategice

– Forțe Terestre: 35.800.
– Forțe Navale: 5.500.
– Forțe Aeriene: 10.700.
– Forțe compozite: 16.500.
– 57.000 forțe paramilitare și 53.000 militari în rezervă.

Așadar, cu tot mai puțini militari în sistem, cu inechități salariale și cu o tehnică depășită pentru 2025, România continuă să trateze cu indiferență o armată care, în cazul escaladării unui conflict, este punctul principal de salvare. Zeci de promisiuni vin anual, însă concretizările sunt numărate pe degete.

După lungi insistențe la nivel internațional, și în 2025, bugetul destinat apărării a fost ridicat la maxim  2,5% din PIB, conform angajamentelor asumate în fața NATO. Pe hârtie, suntem în parametrii ceruți de Alianță, însă în realitate, modul în care acești bani sunt cheltuiți ridică semne de întrebare. Salariile militarilor au fost ajustate, dar aceasta nu a stopat exodul cadrelor din sistem. Dovadă că de multe ori, nu doar banii sunt cei care pot ține un angajat la locul de muncă.

Cum sunt plătiți militarii

Am consultat un tabel publicat de Ministerul Apărării, pentru a afla care au fost grilele generale de salarizare în ultima lună din 2024. Deși mulți români cred că toți angajații din MApN au salarii colosale, iată că un ofițer are un salariu de 5.500 de lei, adică exact cât un casier de la Lidl, Kaufland sau Auchan. Singurele cadre militare cu salarii mai mari sunt cele cu funcții mari de comandă, însă acești militari nu sunt mulți la număr.

Valorile minime stabilite de MApN sunt cele pentru un program de lucru normal. Veniturile salariale prezentate cuprind exclusiv drepturile prevăzute de Legea-cadru nr.153 din 28 iunie 2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

Ei bine, mulți ar spune că sunt mulți bani, alții ar spune că sunt puțini. Însă, în raport cu pregătirea și riscurile la care se expun, militarii primesc sume derizorii comparativ cu aproape toate celelalte țări membre NATO. Revenim de unde am plecat, nu este vorba numai despre bani atunci când vine vorba despre exodul fără precedent…

Principala cauză a nemulțumirii nu este doar remunerația, ci lipsa investițiilor în echipamente de ultimă generație. În continuare, soldații noștri se antrenează cu tehnică uzată, folosind arme pe care alte state le-au considerat depășite și le-au cedat cu titlu de ajutor.

Dotări și echipamente în armată

Într-o lume în care conflictele moderne se câștigă prin superioritate tehnologică, România încă operează cu echipamente de epocă. În ultimii ani, în timpul exercițiilor desfășurate la nivel național, au fost raportate numeroase accidentări în rândul militarilor, multe dintre acestea fiind din cauza tehnologiei învechite. În prezent, dotările din armată nu sunt demne de o țară membră NATO, o țară cu un război la graniță, permanent expusă unor posibile conflicte. Conform ultimelor raportări ale Institutului Internațional pentru Studii Strategice, dotările sunt următoarele:

– 377 tancuri.
– 785 transportoare blindate.
– 480 vehicule utilitare blindate.
– 96 rachete și peste 65 de tunuri antiaerienă.

Forțele Navale:

– 3 fregate
– 24 nave de patrulare și de coastă
– 1 regiment de infanterie navală
– 14 vehicule utilitare blindate

Forţele Aeriene:

– 2 escadrile MiG -21 Lancer C
– 1 escadrilă F16 – A
– 1 escadrilă An-30 și C-27 Spartan
– 1 escadrilă C130B Hercules

Și nu ne oprim aici atunci când vine vorba despre erori strategice

Un alt aspect critic este transformarea profundă a structurii de personal. În loc de ofițeri bine pregătiți, capabili să asigure comanda și strategia operațională, se mizează tot mai mult pe angajarea SGP (Soldați și Gradați Profesioniști). Mână de lucru ieftină, pregătită cu bani mai puțini, într-un număr tot mai mare. Acest lucru este reflectat și în cifrele recente: numărul ofițerilor a scăzut alarmant, iar recrutarea de noi cadre nu reușește să compenseze pierderile.

Între timp, România se pregătește discret spre reintroducerea serviciului militar obligatoriu. Avem de trei ani un război la graniță și în ciuda faptului că bugetul MApN a crescut masiv în ultimii ani, România înregistrează un deficit de personal uriaș. Acesta ajunge la aproape jumătate din rândul ofițerilor.

Deficitul de personal al Armatei Române este undeva la peste o treime din efective, cea mai mare lipsă în structurile militare fiind în rândul ofițerilor, acolo unde gradul de ocupare e de doar 57%.

După luni la rând în care s-a ascuns gunoiul sub preș, în 2024, datele au fost furnizate, în premieră, de ministrul Apărării Angel Tîlvăr într-un răspuns la o interpelare a deputatului PSD, Viorel Salan, secretar al Comisiei parlamentare de apărare. Cifrele corespund datelor de la finalul anului 2023, mai spune ministrul, care adaugă că această problemă a intrat inclusiv în atenția Consiliului Suprem de Apărare a Țării. Problema este că din 2023 și până în 2025 realitatea a devenit și mai cruntă…

„Capacitatea de luptă a Armatei Române , inclusiv încadrarea cu personal, este analizată în structurile de conducere a Ministerului Apărării Naționale și în ședințele CSAT, fiind formulate propuneri pentru îmbunătățirea încadrării cu personal și limitarea ieșirilor semnificative din sistem”, afirmă ministrul Tîlvăr.

Ce ofițeri și subofițeri mai sunt în armată

Datele furnizate de ministrul Apărării despre nivelul de încadrare în rândul Armatei vorbesc de la sine: 57% – ofițeri, 75% – maiștri militari, 72% – subofițeri, 77% – soldați și gradați profesioniști și 89% – personalul civil.

Dincolo de salariile mici la soldați, subofițeri și unii ofițeri, multi angajați din Armată au chemat angajatorul în instanțe reclamând încălcarea unor drepturi financiare, judecătorii dându-le dreptate. De partea cealaltă, în ultimii ani, mai bine de jumătate dintre plecările militarilor din sistem au fost pensionări anticipate.

Nicolae Ciucă, fost militar de profesie întreaga viață, a declarat, la un moment dat, că România nu are pregătită infrastructura pentru introducerea serviciului militar obligatoriu. Între timp, voci de la nivel superior susțin că aceasta ar fi o soluție bună.

„Nu avem pregătită infrastructura necesară ca în următorii doi ani de zile să putem să trecem la o astfel de decizie. Ca să avem din nou armata obligatorie, trebuie infrastructură absolut foarte bine pregătită pentru că nu poţi să aduci oameni cu arcanul la armată, s-au dus vremurile alea, pe de o parte. De cealaltă parte, nu poţi să-i aduci și să nu te îngrijești de ceea ce înseamnă armata anului cât o fi la vremea respectivă”, a explicat Nicolae Ciucă.

Și negarea nu se oprește aici. Șeful Statului Major al Apărării, generalul Gheorghiță Vlad, a afirmat într-un interviu că se impune rapid modificarea Legii privind pregătirea populației pentru apărare. Modificarea ar trebui să le dea posibilitatea tinerilor de până în 35 de ani să se facă o pregătire militară. Aceasta ar fi de patru luni, voluntar, în unitățile militare ale MApN.

Cu toate acestea însă, în jurul anilor 2000, datorită serviciului militar obligatoriu, România se putea baza pe 300.000 de români pregătiți pentru orice situație de conflict. În prezent însă, sub 70.000 de români mai sunt capabili de acest lucru.

„Optimizarea resurselor umane” – singurul mare proiect anual

În mod oficial, această realitate este mascată sub sintagma „optimizării resurselor umane”, însă în teren, efectele sunt vizibile. O armată fără un corp de comandă solid, fără lideri bine instruiți, riscă să devină o masă dezorganizată în fața unei amenințări reale. Între timp, în loc să se caute tot mai multe soluții pentru o înzestrare corectă și pentru ridicarea moralului personalului militar, oficialii din Guvern ignoră cu desăvârșire o problemă care, pentru alte țări, este pe locul 1 la dezbateri.

Și pentru că vorbim de Guvern, creditele bugetare alocate pentru apărare în anul 2025, reprezentând maximum 2,5% din Produsul Intern Brut, se asigură în funcţie de stadiul derulării programelor de înzestrare derulate de Ministerul Apărării Naţionale.

„În anul 2025, începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, se autorizează Ministerul Apărării Naţionale să încheie contracte multianuale, în limita creditelor de angajament aprobate la titlul 20  «Bunuri și servicii», pentru asigurare service aparatură, lucrări pentru efectuarea de reparaţii curente, încheierea de contracte prestări servicii, utilităţi, precum și cele aferente hrănirii, cu încadrarea în prevederile bugetare aprobate„, se arată în proiect.

Promisiuni peste promisiuni în armată

Începând cu data intrării în vigoare a Legii bugetului de stat pe 2025, se autorizează Ministerul Apărării Naţionale să introducă în anexa nr. 3/18/07 „Bugetul pe capitole, subcapitole, paragrafe, titluri de cheltuieli, articole și alineate pe anii 2023 – 2028 (Sume alocate din credite externe)” credite de angajament și credite bugetare aferente mecanismului Foreign Military Financing, oferit de Guvernul Statelor Unite ale Americii.

„În bugetul Ministerului Apărării, în anexa nr. 3/18/13  «Bugetul pe capitole, subcapitole, paragrafe, titluri de cheltuieli, articole și alineate pe anii 2023 – 2028 (sume alocate pentru activităţi finanţate integral din venituri proprii)’, la capitolul 37.10 «Transferuri voluntare, altele decât subvenţiile”, subcapitolul 37.10.01  «Donaţii și sponsorizări» este prevăzută suma de 2.066.440 mii lei, reprezentând fonduri externe nerambursabile încasate pentru aplicarea prevederilor art. 1 alin. (32) din Legea nr. 222/2017 pentru realizarea  «Capabilităţii de apărare aeriană cu baza la sol», aferentă programului de înzestrare esenţial 

«Sistem de rachete sol-aer cu bătaie mare (HSAM) 2028 (sume alocate pentru activităţi finanţate integral din venituri proprii)», care, începând cu anul 2019, include și bugetele instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii, modificări în volumul și în structura veniturilor proprii pe anul 2025, atât ale activităţilor finanţate integral din venituri proprii, cât și ale unităţilor din reţeaua sanitară proprie, precum și în veniturile proprii ale instituţiilor de învăţământ superior militar subordonate, finanţate integral din venituri proprii, cu încadrarea în prevederile bugetare aprobate la titlul 51  «Transferuri între unităţi ale administraţiei publice»„, prevede proiectul de act normativ.

Dotarea Institutului Cantacuzino, noutate absolută în MApN

Proiectul face referire și la dotarea Institutului Cantacuzino, preluat de Ministerul Apărării.După ani întregi de dezbateri pe această temă, abia acum s-a putut realiza un proiect care să primească undă verde pe masa Guvernului.

„În vederea îndeplinirii obiectivelor stabilite în proiectele aferente Planului sectorial de cercetare-dezvoltare al Ministerului Apărării Naţionale (PSCD), pentru perioada 2023 – 2026, derulate de Institutul Naţional de Cercetare – Dezvoltare Medico – Militară ‘Cantacuzino’, se autorizează Ministerul Apărării Naţionale, în anul 2025, ca, începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, până la sfârșitul exerciţiului bugetar, să introducă modificări la anexa nr. 3/18/15  «Sinteza bugetelor centralizate ale instituţiilor publice finanţate parţial din venituri proprii pe anii 2025 – 2028» în structura veniturilor proprii obţinute de instituţiile finanţate parţial din venituri proprii și să efectueze virări de credite de angajament/bugetare, inclusiv la și de la proiecte cu finanţare externă nerambursabilă și cheltuieli de capital, și între bugetele acestora, precum și virări între articolul 51.01  «Transferuri curente», alineatul 51.01.01  «Transferuri către instituţii publice’ și articolul 51.02 ‘Transferuri de capital’, alineatul 51.02.48 ‘Transferuri de la bugetul de stat pentru realizarea unor investiţii, dotări cu aparatură, echipamente, instalaţii și alte asemenea pentru activităţi de cercetare în domeniul sănătăţii’, cu încadrare în prevederile aprobate la titlul 51  «Transferuri între unităţi ale administraţiei publice»„, se mai spune în document.

Așadar, iată cum se preferă introducerea mai multor proiecte în buget, necesare, dar nu de urgență majoră în context, pentru a crea ideea de: „armata a primit bani”. În documente totul stă bine, în teren, armata are doar de suferit.

Ministerul Apărării primește un buget de doi la sută din PIB din 2017, iar din 2023 acesta a crescut la 2,5% din PIB, dar nu reușește să-i și cheltuiască. Doar în doi ani, România a reușit să treacă peste pragul de doi la sută pentru apărare, în 2020, cu 2,01% din PIB, și în 2024 cu 2,26% din PIB.

Programe care au contracte și livrări în derulare pentru armată

1. Sistem de rachete sol-aer cu bătaie mare – HSAM/ PATRIOT;
2. Avion multirol de generația a V-a, F-35;
3. Avion multirol al Forțelor Aeriene (program strategic) – F-16;
4. Rachete PAC 2 GEM-T, prin NSPA, sub egida ESSI;
5. Sistem lansator multiplu de rachete cu bătaie mare MLRS (HIMARS);
6. Tanc principal de luptă – Etapa I (M1A2 Abrams SEPv3);
7. Sistem obuzier cal. 155 mm de nivel Batalion;
8. Sisteme de rachete antiaeriene cu bătaie apropiată / raza foarte scurtă de acțiune, portabil – MANPAD / CHIRON;
9. Transportor blindat pentru trupe Piranha 5;
10. Modernizare sistem artilerie antiaeriana Oerlikon Model GDF 103 la standardul sistem de artilerie antiaeriana cu capacități C-RAM;
11. Sistem UAS tactic-operativ clasa II;
12. Sistem de avioane fără echipaj la bord – UAS Bayraktar;
13. Autovehicule tactice blindate tip ușor – ATBTU;
14. Sistem de instalații mobile de lansare rachete antinavă (SIML);
15. Vânătorul de mine clasa SANDOWN;
16. Vehicule amfibii de asalt pentru Regimentul de Infanterie Marină (RIM) – AAV 7;
17. Elicoptere H215M cu capabilități de luptă la suprafață;
18. Autovehicul tactic blindat/Joint Light Tactical Vehicle pentru Forte pentru Operații Speciale
19. Modernizare nave purtătoare de rachete;
20. Sistem radar de supraveghere terestră GSR pentru forțele terestre – ALERT;
21. Sistem de senzori tereștri telecomandați UGS pentru Forțele Terestre;
22. Revitalizarea și modernizarea aeronavelor IAR-99 din dotarea Ministerului Apărării Naționale (IAR 99 Standard, respectiv IAR 99 Șoim);
23. Platforme de transport auto multifunctionale – pe roti (PTAM);
24. Sistemul integrat de comunicații și informatic – SICI al sistemului C4ISR, pentru Comandamentul Forțelor Întrunite;
    

    Alte investiții

25. Sistem de război electronic C-UAS;
26. Echipamente și sisteme de detecție, avertizare, decontaminare și protecție (individuală și colectivă) CBRN;
27. Sistem de supraveghere, avertizare și raportare CBRN;
28. Sistemul Mini UAS clasa I – aripa fixă;
29. Modernizarea sistemului de avionică al aeronavelor C-27 J Spartan din dotarea MApN;
30. Revitalizarea și modernizarea elicopterelor „IAR-330L” (faza II);
31. Sistem integrat de colectare, prelucrare și analiză a informațiilor geospațiale – GEOINT;
32. Aparatură optică și optoelectronică;
33. Sistem informatic de securitate obiective militare (SISOM), achiziție descentralizată;
34. Sistem de radare meteorologice fixe în banda C;
35. Radar meteorologic transportabil în banda X.

Proceduri de achiziție în derulare pentru diverse programe de înzestrare:

1. Sistem integrat de arme SHORAD – VSHORAD.
2. Sistem de rachete antiaeriene cu bătaie apropiată/raza foarte scurtă de acțiune, portabil MANPAD – achiziție realizată în comun cu mai multe state europene, în cadrul inițiativei European Joint Acquisition for Mistral 3 (EJA).
3. Vedeta de intervenție pentru scafandri.

În prezent, se află în pregătire procedurile de achiziții, cu inițiere preconizată începând cu 2025. Proiectele sunt pentru următoarele programe de înzestrare care parcurg fazele finale de documentare și fundamentare:

1. Mașină de luptă a infanteriei, pe șenile – MLI;
2. Armament individual tip NATO;
3. Sisteme C4I cu compatibile ISTAR pentru structuri tip Batalion (SICIB);
4. Sisteme C4I cu compatibile ISTAR pentru Punct de comandă tip brigadă (SICI PC Bg);
5. Sisteme C4I cu compatibile ISTAR pentru Punct de comandă tip divizie (SICI Div);
6. Modernizare sistem CI pe mașină de luptă a infanteriei MLI-84M;
7. Transportor blindat pentru trupe – Etapa II, 150 TBT;
8. Modernizare fregate T22R;
9. Nave de patrulare maritimă;
10. Sistemul UAS tactic clasa I;
11. Rețele militare de date;
12. Echipamente de geniu;
13. Centru de operații tactice pentru apărarea aeriană și antirachetă (SBAMD-TC);
14. Sistem informatic de telemedicină a apărării (SITA);
15. Infrastructura și rețele de comunicații militare;
16. Revitalizarea aeronavelor C-130 și modernizarea sistemului de avionică al acestora;
17. Sistem de război electronic contra RC-IED;
18. Sistem de luptă individual avansat autonom (SLIA);
19. Sistem integrat C-UAS;
20. Sistem satelitar militar de telecomunicații – 1 sistem;
21. Soluție informatică pentru nivelurile strategic și operativ a sistemului integrat C4ISR;
22. Sistem de securitate și apărare cibernetică (SSAC).

Principalele obiective de investiții în infrastructură sunt:

• Infrastructura statică a HQ MNC-SE în cazarma 562 Sibiu.
• Infrastructura Bazei 57 Aeriana în cazarma 888 Mihail Kogalniceanu.
• Infrastructură Baza 71 Aeriană Câmpia Turzii.
• Infrastructură în cazarma 3600 Mihai Bravu.
•  Infrastructură Baza 86 Aeriana Borcea.

2024, un alt an încheiat cu erori strategice

Ministerul Apărării (MApN) precizează, într-un răspuns adresat unei interpelări, că doar 20% din bugetul alocat apărării este destinat înzestrării armatei. Conform datelor publicate pe site-ul MApN, România a cheltuit în 2024 peste 13 miliarde de lei – echivalentul a circa 2,6 miliarde de euro – pe achiziții „de active fixe și tehnică militară”.

Produsul intern brut al României estimat în 2024 a fost de 340-350 de miliarde de euro. Suma de 2,6 miliarde de euro cheltuită pe înzestrarea armatei reprezintă astfel un procent efectiv de circa 0,74% din PIB.

În ultimii ani, bugetul Apărării a oscilat astfel: 2024: 2,26% din PIB, 2023: 1,6% din PIB, 2022: 1,7% din PIB, 2021: 1,8% din PIB, 2020: 2,01% din PIB, 2019: 1,84% din PIB.

„România rămâne pe deplin angajată în procesul de modernizare a apărării, bugetul alocat, care reprezintă peste 2% din produsul intern brut, dintre care 20% este destinat înzestrării, reflectând angajamentul NATO privind investițiile în apărare (Defence Investment Pledge)”, se arată în răspunsul MApN.

În 2024, armata română a cheltuit peste 20 de miliarde de lei (echivalentul a peste 4 miliarde de euro) pe salarii, indemnizații, drepturi bănești, pensii. Ministrul Apărării, Angel Tîlvăr, a declarat că este mulţumit de execuţia bugetară pentru anul trecut. Potrivit ministrului, MApN a avut o alocare de 2,28 la sută din PIB și a cheltuit 2,26 la sută.

„Execuţia bugetară pe anul trecut se va apropia de 100% pentru că la nivelul ministerului s-au făcut acele lucruri care să permită o execuţie bugetară superioară celei din 2023 și cred că este un lucru bun pentru că ne-a permis să facem lucruri pe care Armata le aștepta, pe care ni le doream, în cadenţa pe care ne-am propus-o”, a declarat Angel Tîlvăr.

Scuze pentru erorile raportate în fiecare an

Ministrul Apărării Naționale a mai spus că sunt unele întârzieri în ceea ce privește livrarea de echipament militar. Așadar, ca în fiecare an, MApN livrează public o listă de investiții promițătoare. Însă, până la finalul perioadei, militarii români realizează că lucrează cu aceeași tehnică învechită și că nimic nou nu a ajuns în țară.

În continuare, pentru schimbarea tehnicii din dotare, în armată se așteaptă doar rebuturile lăsate în paragină de alte țări. Între timp, oficialii de la vârful Guvernul și, implicit, din MApN, susțin că cererea a crescut, motiv pentru care achizițiile întârzie.

„Asta ţinând seama că din punct de vedere al achiziţiilor, din cauza provocărilor de securitate, a mediului de securitate, există întârzieri în ceea ce privește livrările de echipamente militare, dintr-un motiv foarte simplu: cererea a crescut exponenţial”, a precizat Tîlvăr.

Este un adevăr inconfortabil, dar România nu își poate permite să rămână blocată într-un sistem de apărare ineficient, bazat pe iluzii contabile și improvizații strategice. Dacă vrem să asigurăm securitatea națională și să fim un partener credibil în NATO, suntem nevoiți să investim în modernizare reală, în echipamente performante și în resursa umană de calitate. Altminteri, riscăm să descoperim prea târziu că, deși avem oameni în uniformă, aceștia sunt doar spectatori neputincioși pe un câmp de luptă din ce în ce mai complex.