Un nou studiu uimitor vine să arate că bebelușii învață chiar mai devreme limba care se vorbește în jurul lor. Micuții sunt ca detectivii care adună în permanență indicii despre lumea din jurul lor, captează nu doar simple sunete, ci învață și cum se produc acele sunete.
Un studiu recent, publicat în Developmental Science, arată că acest proces uimitor începe încă de la vârsta de patru luni, zdruncinând vechea credință conform căreia bebelușii învață aceste tipare doar după ce se adaptează la limba lor maternă între 6 și 12 luni.
De asemenea, oferă o fereastră mai timpurie pentru a ajuta copiii care ar putea fi expuși riscului de întârzieri în vorbire sau limbaj.
Până la prima lor aniversare, bebelușii își ajustează deja urechile la sunetele din limba lor maternă, într-un proces numit armonizare perceptivă. Gândiți-vă că este ca și cum creierul lor ar sorta un șuvoi de sunete pentru a se concentra pe cele care contează cel mai mult.
Dar în primele șase luni, bebelușii pot distinge sunete din limbi pe care nici măcar nu le-au auzit. De exemplu, ei pot distinge anumite contraste hindi care sunt dificile pentru adulții vorbitori de engleză sau pot identifica tonuri unice în mandarină, chiar dacă cresc într-o familie vorbitoare de engleză.
Această capacitate incredibilă nu durează la nesfârșit. Între șase și 12 luni, bebelușii încep să se concentreze asupra sunetelor pe care le aud cel mai des. În cazul vocalelor, acest reglaj fin începe în jurul vârstei de șase luni, în timp ce consoanele urmează în jurul vârstei de zece luni.
Gândiți-vă că bebelușii se concentrează asupra sunetelor care contează, cum ar fi diferența dintre „r” și „l” în limba engleză, în timp ce își pierd sensibilitatea la sunetele pe care nu le aud în mod regulat.
Până acum, cercetătorii credeau că acest proces de îngustare era necesar pentru ca bebelușii să înceapă să învețe abilități lingvistice mai complexe, cum ar fi să își dea seama că „b” din „bin” și „d” din „din” diferă pentru că unul este produs cu buzele, iar celălalt cu vârful limbii.
Studiul a arătat însă că bebelușii de doar patru luni învață deja cum se produc sunetele din punct de vedere fizic, cu mult înainte ca această îngustare să înceapă.
Imaginați-vă că ascultați pe cineva vorbind o limbă pe care nu o cunoașteți. Chiar dacă nu înțelegeți cuvintele, ați putea observa cum își mișcă buzele sau limba pentru a produce sunete. Și bebelușii de patru luni pot face acest lucru.
Studiu citat de Sciencealert a demonstrat că bebelușii de patru luni pot face legătura între sunet și vedere. Această capacitate timpurie de a identifica tipare în modul în care sunt produse sunetele este baza pentru învățarea limbajului mai târziu. Este ca și cum creierul lor ar fi pregătit deja terenul pentru rostirea primelor cuvinte.
Această descoperire schimbă ceea ce credeam că știm despre învățarea timpurie a limbajului de către bebeluși. Ea sugerează că bebelușii încep să-și dea seama de tipare la patru luni, cu mult înainte de a începe să se acorde perceptiv la sunetele limbii lor materne, între șase și 12 luni.
Acest lucru deschide noi posibilități interesante de a-i ajuta pe copiii care ar putea avea probleme cu vorbirea sau limbajul. Dacă îi putem ajuta mai devreme, am putea face o mare diferență.
Aceste constatări ridică mai multe întrebări interesante. De exemplu, bebelușii pot învăța alte diferențe, cum ar fi vocea – dacă un sunet este produs cu o vibrație de bâzâit, cum ar fi diferența dintre „b” (bâzâit) și „p” (fără bâzâit) – încă de la patru luni? Cum afectează această abilitate creșterea într-un cămin bilingv? Ar putea bebelușii să folosească această abilitate pentru a învăța modele în limbi complet noi?
Explorând aceste întrebări, va continua descoperirea modurilor uimitoare în care creierul bebelușilor pregătește terenul pentru învățarea uneia dintre cele mai complexe abilități umane: limbajul.