Încă din cele mai vechi timpuri, busola a fost aliatul de nădejde oamenilor. Fără ea, mulți exploratori ai lumii nu ar fi putut naviga.
Busola este una dintre cele mai importante invenții. A fost creată cu mulți ani în urmă cu un scop bine avut.
Originea busolei este destul de incertă și astăzi, dat cert este faptul că primii are au știut proprietățile acestui obiect au fost chinezii.
Prima busola a fost creată din secolul al IV-lea î. Hr. Vorbim despre un sistem format din așchie de piatră polarizată de magnetită așezată pe o plută din trestie. Plutea pe apă păstrând direcția Nord-Sud, indiferent de ocolurile care aveau loc în timpul unei călătorii pe uscat, potrivit Libertatea.
Asiaticii și-au îmbunătățit sistemul de orientare terestră și au pus la punct un dispozitiv format dintr-o lingură de magnetită a cărei coadă indica mereu Sudul, și o tabletă pătrată din bronz.
Aceasta din urmă era împărțită în opt cadrane care indicau punctele cardinale. În timpul dinastiei Tang, chinezii au înlocuit lingura cu un ac magnetic.
Pe la sfârșitul secolului al XII-lea, europenii ar fi aflat de existența acului magnetic de la comercianții arabi.
Busola magnetică modernă sau compasul este acel instrument folosit în navigație care este utilizat pentru determinarea direcției relative la polii magnetici ai Pământului.
Este de două tipuri: clasică și numerică, însă cea mai des folosită este busola clasică. Aceasta se compune dintr-o capsulă transparentă și etanșă care conține un lichid mai uleios, în care se rotește o săgeată magnetizată, fiind fixată pe un pivot.
Întâlnim și o săgeată magnetică. Este colorată la un capăt în roșu, iar la celălalt în albastru/negru. Vârful roșu arată N, opusul arată S.
A treia componentă este rama. Este marcată cu cele patru puncte cardinale: N, S, E, V, dar și cu subdiviziunile în grade geometrice.