Taro este considerată una dintre primele plante cultivate de omenire. Este un aliment de bază India, Oceania, Africa, dar se poate găsi și în alte părți.
Frunzele, rădăcinile si tuberculii pot fi folosite ca ingrediente alimentare, cu condiția să fie fierte. Taro este necomestibil în stare cruda, fiind toxica, din cauza prezenței oxalatului de calciu și a unor cristale.
Toxina este redusă la minim prin fierbere sau prin înmuiere dacă este lăsată, peste noapte, în apa rece. La fierbere se adaugă și bicarbonat de sodiu.
Are culoare maro pe exterior, carnea albă și pete violete peste tot. Gustul devine ușor dulce atunci când este gătită. De asemenea, textura este asemănătoare cartofului.
Rădăcina de taro este de obicei adăugată la feluri de mâncare sărate sau prăjită pentru o gustare, dar se poate adăuga pentru cremozitate și culoare rețetelor dulci, potrivit Libertatea.
Taro este bogat în nutrienți. Digestia poate fi îmbunătățită. Are fibre duble față de cartofi. Pot fi stopate mai multe probleme, precum constipația, ulcerele gastrice etc.
Conținutul de carbohidrați din rădăcina de taro este ceea ce se numește amidon rezistent. Mai multe studii au demonstrat că acești carbohidrați buni stabilizează zahărul din sânge, ceea ce ajută la gestionarea greutății și poate reduce riscul de diabet.
Deoarece prezent este și un mineral care ajută la controlul hipertensiunii arteriale prin descompunerea sării care este în exces se reduce stresul asupra sistemului cardiovascular.
Rădăcina de taro are un conținut scăzut de calorii și, deși este bogată în carbohidrați, acestea sunt amidonurile rezistente care promovează un intestin sănătos.
Nivelurile sale ridicate de vitamina C, vitamina B6 și vitamina E ajută, de asemenea, la menținerea unui sistem imunitar sănătos și pot elimina radicalii liberi.