Ce se învăța la școală acum 200 de ani. La gimnaziu se studia și retorica!

Gheorghe Lazăr, considerat fondatorul învăţământului în limba română din Ţara Românească. Pedagog, teolog, traducător şi inginer român, Gheorghe Lazăr a înființat, în 1818, în Bucureşti, prima şcoală cu predare în limba română. Ce se învăța la școală acum 200 de ani?

La 24 martie 1818, obţinând aprobarea pentru înfiinţarea şcolii româneşti, Lazăr şi-a început activitatea într-un local din centrul capitalei, la „Sfântul Sava”.

Ce se învăța la școală acum 200 de ani? Proiectul în ”patru tagme”

La început, elevii erau băieţi de mici meseriaşi, târgoveţi şi dascăli, pentru că odraslele boiereşti frecventau şcoala grecească.

Noua instituţie a devenit curând principalul focar de consolidare şi difuzare a culturii româneşti. Din prima generaţie de elevi au făcut parte, printre alţii, Petrache Poenaru, Daniel Tomescu, Teodor Paladi, Simion Marcovici şi alţii.

Inaugurarea a fost marcată prin lansarea de către Gheorghe Lazăr a unei ”Înştiinţări”, în care era expus un adevărat proiect de organizare a învăţământului românesc în patru trepte (”tagme”) de învăţături.

În prima ”tagmă”, destinată începătorilor, erau predate cunoştinţe elementare de scris şi citit, elemente de religie, de gramatică şi aritmetică.

În cea de-a doua ”tagmă”, de nivel gimnazial, se predau: gramatica, împreună cu sintaxa; poetica şi mitologia; geografia globului pământesc; retorica, precum şi ”Istoria neamului cu a Patriei dimpreună”.

În cea de-a treia tagmă, se predau discipline de nivel mai înalt: matematici superioare (aritmetica ”cu toate părţile ei”; ”gheometria teoreticească”; trigonometria; algebra); geografia, de nivel superior; ”gheodezia sau iniţierea câmpului, cu Iconomia şi Arhitectura”.

Ultima treaptă, a patra, era destinată desăvârşirii studiilor tehnice pentru pregătirea inginerilor, pe de o parte, a juriştilor şi profesorilor, pe de alta. Pentru cei care doreau să se facă preoţi, se preconiza un program aparte, cu ore de religie şi istoria religiei, conform lucrării amintite.

Cine a fost Gheorghe Lazăr

Gheorghe Lazăr s-a născut în Avrig, la 5 iunie 1779 (după alte surse, 9 ianuarie 1782), potrivit alba24.

Al şaselea copil al Maria şi al lui Gheorghe Lăzăroaie, a învăţat la Şcoala Normală din Avrig. A studiat la Liceul piarist din Cluj (1799-1801) şi la liceul catolic din Sibiu (1801/1802). Studiile variate urmate la Cluj (limbi străine, teologie, drept, filosofie, ştiinţe) au pus bazele pregătirii sale enciclopedice.

Cu o bursă oferită de Consistoriul Episcopiei Ortodoxe din Sibiu, din 1806 tânărul Gheorghe a urmat studii de Teologie şi Filosofie la Universitatea din Viena (în particular, studii de Drept, Medicină, Matematică şi Inginerie).

Beneficiind de ajutorul bănesc al Cancelariei imperiale, Gheorghe Lazăr se afla, în 1810, din nou la Viena, unde s-a ocupat de traducerea unor lucrări cu caracter educativ şi religios.

Anul următor s-a întors la Sibiu, iar în 1812, a devenit profesor la Seminarul Episcopiei Ortodoxe din Sibiu.

A plecat la Braşov în decembrie 1811, în urma ostilităţilor întâmpinate din partea autorităţilor şi, mai ales, din partea episcopului Vasile Moga. Acesta din urmă, fiind un adept al învăţământului în limba slavonă, a împiedicat activitatea culturală a lui Lazăr, interzicându-i tipărirea manualelor în limba română.

În 1816, Gheorghe Lazăr a trecut munţii, stabilindu-se în Bucureşti, unde şi-a câştigat existenţa mai întâi ca profesor particular în casa boierului Bărcănescu, pentru copiii acestuia.

Din acelaşi an a început să dea lecţii de inginerie practică – măsurători de teren şi ridicări de plan – şi altor elevi din Bucureşti, fii de boieri.