Cel mai vechi portret de familie! Cercetătorii au recuperat profilul ADN al unor oameni de acum 50.000 de ani
O echipă de oameni de știință europeni tocmai a obținut cel mai vechi portret de familie umană cunoscut. Nu este o fotografie ca cea care poate fi găsită în orice casă, ci un profil genetic extras din oasele a 13 indivizi găsiți în două peșteri din Siberia.
ADN-ul recuperat din aceste fosile nu lasă loc de îndoială: doi dintre ei erau tată și fiica lui adolescentă. Cel puțin alți doi erau rudele lui, un băiețel și o femeie adultă care ar fi putut fi verișoara și bunica. Toți erau oameni de Neanderthal , cea mai apropiată specie umană care a dispărut în mod misterios cu aproximativ 40.000 de ani în urmă.
Cel mai vechi portret de familie. O familie de Neanderthal a fost localizată și studiată în amănunt
Este pentru prima dată când o familie de Neanderthal este localizată, iar profilurile lor genetice confirmă datele cheie pentru a înțelege de ce au dispărut pentru totdeauna.
Rămășițele umane provin din Chagyrskaya și Okladnikov, două peșteri din sudul Siberiei, Rusia, unde locuiau oamenii de Neanderthal în urmă cu aproximativ 54.000 de ani. Uneltele de piatră și rămășițele de oase de animale arată că erau nomazi care trăiau urmărindu-și prada obișnuită: zimbri, cai și capre de munte.
La acea vreme, acest teritoriu era o graniță. La vest locuiau neanderthalienii europeni și la mai puțin de 100 de kilometri distanță erau denisovenii , neandertalienii asiatici. Studiul ADN-ului extras din fosile în studiile anterioare a relevat că aceste două specii și Homo sapiens s-au întâlnit și au avut copii hibrizi.
Descoperiri în premieră despre viața oamenilor de Neanderthal
O echipă de oameni de știință condusă de Svante Pääbo , de la Institutul Max Planck pentru Biologie Evoluționară (Germania) și câștigător al Premiului Nobel pentru Medicină din acest an, a reușit să recupereze o mare parte din genomul celor 13 oameni de Neanderthal din cele două peșteri siberiene și să-l compare cu cel al altor 18 oameni de Neanderthal descoperiți anterior.
Rezultatele, publicate în Nature , o referință în știința mondială, arată că mai mulți dintre cei 11 indivizi găsiți în Chagyrskaya au trăit în același timp și în același loc, o descoperire neobișnuită în situri de această vârstă.
Cei doi vecini de la Okladnikov, la aproximativ 100 de kilometri spre est, nu erau rude directe, dar cel puțin unul dintre ei putea fi și contemporan cu celălalt clan. Variabilitatea genetică a acestor rămășițe sugerează că grupurile de Neanderthal erau mici, între 10 și 20 de persoane.
Femeile își părăseau clanul de origine
Studiul arată că genomul mitocondrial transmis de la mamă la copil a fost mult mai variat decât cel al cromozomului Y transmis de părinți. Acest lucru confirmă faptul că în societățile de Neanderthal, femeile și-au părăsit familiile pentru a merge să locuiască în alte locuri și au născut copii, în timp ce bărbații au rămas în același clan. Este o practică comună în multe societăți actuale de vânători-culegători care previne bolile și sterilitatea asociate consangvinizării.
Antonio Rosas , paleoantropolog la CSIC, subliniază că aceste concluzii sunt foarte asemănătoare cu cele avansate de echipa sa în 2011 . În acest caz, ei au analizat doar genomul mitocondrial a șase adulți, trei adolescenți, doi copii și un bebeluș de Neanderthal care a murit devorat de alți hominide din specia lor și ale cărui rămășițe au fost găsite în peștera asturiană din El Sidrón.
ADN-ul a arătat că erau înrudiți după linie maternă, dar gradul de rezoluție a făcut imposibil de spus cât de mult. A arătat că erau grupuri mici și foarte izolate, în care femelele erau cele care și-au părăsit clanul de origine. „Aceasta este o practică foarte comună printre multe grupuri de Homo sapiens și, de asemenea, la alte primate pentru a menține variabilitatea genetică”, explică Rosas.
De ce au dispărut
În ciuda acestei strategii, familia Neanderthal Chagyrskaya părea deja sortită să dispară în câteva generații. Cercetătorii au studiat variabilitatea genetică între toți indivizii, iar nivelul secvențelor identice este la fel de ridicat ca în rândul actualelor gorile de munte, una dintre cele mai periclitate specii de pe planetă.
Rezultatele indică, de asemenea, că acești oameni de Neanderthal erau din descendența dominantă a Europei de Vest și nu aveau nicio urmă de încrucișare cu vecinii lor asiatici denisoveni, în ciuda faptului că locuiau la doar 100 de kilometri distanță. Aceste date susțin că izolarea și consangvinizarea au contribuit la dispariția acestor hominide.
Marea întrebare este dacă Homo sapiens la acea vreme era diferit de verii lor de Neanderthal, atât genetic, cât și social. Este greu de știut, deoarece nu există aproape deloc fosile de sapiens din această perioadă și nici un ADN nu a fost recuperat pentru a obține un portret genetic de familie.
„Este evident că trebuie să fi avut ceva diferit, poate o strategie diferită de a construi legături între grupuri sau că erau clanuri cu mai mulți membri”, se aventurează Carles Lalueza-Fox, genetician la CSIC.
