Cele mai frumoase și apreciate colinde de Crăciun s-au păstrat în toate satele și orașele din țara noastră. Ele au o importanță deosebită pentru noi toți.
Sunt cântate în noaptea de Ajun mai ales de copii și de tineri. Se formează cete, cete și se pleacă la colindat. Versurile vorbesc despre Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos, de cele mai multe ori. Trebuie să ne simțim mai liniștiți, mai buni și să nu uităm niciodată de ce e atât de esențial să păstrăm tradițiile.
Florile Dalbe
Scoală gazdă din pătuț, florile dalbe,
Și ne da un colăcuț, florile dalbe;
Că mămuca n-o făcut, florile dalbe,
Sâtă deasă n-o avut, florile dalbe;
Pă când sât-o căpătat, florile dalbe,
Covata i s-o crăpat, florile dalbe;
L-o sfădit mama pe tata, florile dalbe,
Di ce n-o lipit covata, florile dalbe;
Când cuptorul o tomnit, florile dalbe,
Anul Nou o și zânit, florile dalbe;
O, ce veste minunată
O, ce veste minunată,
În Betleem ni s-arată,
Că astăzi s-a născut,
Cel făr’ de-nceput,
Cum au spus proorocii.
Că la Betleem Maria,
Săvârșind călătoria,
Într-un mic sălaș
Lâng-acel oraș,
A născut pe Mesia.
Păstorilor din câmpie,
Le vestește-o bucurie,
Astăzi S-a născut,
Cel făr’ de început,
Cum au spus proorocii.
În colibă păstorească,
Vrut-a Domnul să se nască,
Fiul Său cel Sfânt,
Nouă pe pământ,
Să ne mântuiască.
Păstorii cum auziră,
Spre lăcașul sfânt porniră,
Unde au aflat,
Prunc prealuminat,
Și îl preamăriră.
Pe Fiul în al Său nume,
Să se nască,
Și să crească,
Să ne mântuiască.
Sus la poarta Raiului
Sus la poarta Raiului, poarta Raiului,
Paște turma Tatălui, turma Tatălui.
Linu-i lin și iară lin,
Bate vântul, frunza lin,
Lin și iară lin.
Dar la turmă cine sta? Oare cine sta?
Stă chiar Maica Precista, Maica Precista.
Linu-i lin și iară lin,
Bate vântul frunza lin,
Lin și iară lin.
Lângă ea un legănel, leagăn legănel,
Cu un copilaș în el, copilaș în el.
Linu-i lin și iară lin,
Bate vântul frunza lin,
Lin și iară lin.
Copilașul când plângea, puiul când plângea,
Maica Sfântă-l Legăna, Maica îl Legăna.
Linu-i lin și iară lin,
Bate vântul frunza lin,
Lin și iară lin.
Copilașul când dormea, puiul când dormea,
Maica Sfântă lin cânta, Maica lin cânta.
Linu-i lin și iară lin,
Bate vântul frunza lin,
Lin și iară lin.
Din cer senin
Din cer senin, un cor divin
Se aude lin cântând…(bis)
Păstori cu har, pe culmi apar,
Albi miei în dar ducând (bis)
O stea din zări, veghind cărări,
Spre depărtări arzând…(bis)
Conduce magi, cu daruri dragi
În albi desagi ducând…(bis)
Și-un prunc plăpând, cu chipul blând,
Stă surâzând, tăcând…(bis)
Iar Maica Sa Îl legăna
Și toți se bucura…(bis)
Și cerul sfânt și acest pământ,
S-a luminat prin Prunc…(bis)
Și s-au sfințit, și s-au slăvit
Acei ce L-au primit…(bis)
Iar noi văzând ne închinăm
Și chipu-i sărutăm…(bis)
Cu dor voim de-ai lui să fim
Și-n veci să îl slăvim…(bis)
Din cer senin, un cor divin
Se aude lin cântând…(bis)
Aseară pe-nserate
Aseară pe-nserate,
Fecioara Maria,
În Viflaim cetate,
Călătorind sosea.
Și fiind obosită,
Sălașul îi spunea,
În Viflaimul mare,
Nimenea n-o primea.
Atunci Sfânta Fecioara,
Din Viflaim ieșea,
Și-n câmp, într-o poiață,
Acolo s-așeza.
Și între dobitoace,
Pe fânul cel uscat,
Născute Preacurata,
Un fiu de împărat.
Fiul începe-a plânge,
Maica îl legăna,
O, nu plânge Iisuse,
Că tu nu cunoști lumea.
De atunci în orice casă,
Se aud colindători,
Colinda lor duioasă,
Răsună până-n zori,
Colinda lor duioasă,
Răsună până-n zori.