Cereri pentru insolvență personală la ANPC. Datornicii care pot beneficia de lege

Românii care acumulează datorii și nu se mai pot descurca, au posibilitatea să depună cerere pentru insolvență personală. Suma maximă datorată de un solicitant a fost de aproape 500.000 de euro. Există anumite condiții pentru a beneficia de această lege a insolvenței.

Cereri pentru insolvență personală

Din 1 ianuarie 2018 până pe 10 septembrie, la nivelul Direcției de Insolvență a Persoanelor Fizice din ANPC au fost înregistrate 641 de cereri pentru insolvență personală, conform Mediafax.

„Precizăm că au fost depuse de către debitori cereri de deschidere a procedurii de insolvență pe bază de plan de rambursare pentru datorii sub pragul minim prevăzut de lege, de 15 salarii minime brute pe economie, și a fost înregistrat inclusiv un caz în care a fost solicitată deschiderea procedurii de insolvență pentru datorii de aproximativ 2.400.000 lei”, au transmis oficialii ANPC.

În ceea ce privește procedura simplificată de insolvență cu privire la care legea impune condiția ca pragul maximal al datoriilor să nu depășească 10 salarii minime brute pe economie au fost înregistrate cereri cu datorii variind de la cuantumuri de câteva mii de lei până la valoarea maximă prevăzută de actul normativ.

Capitala conduce detașat în clasamentul național în ceea ce privește numărul de cereri pentru deschiderea procedurii de insolvență pe bază de plan de rambursare a datoriilor și procedurii simplificate de insolvență, după cum arată datele primite din partea Comisiilor de Insolvență la Nivel Teritorial înființate la nivelul fiecărui județ al țării și Municipiului București și centralizate la nivelul Direcției de Insolvență la nivel național.

Astfel, potrivit răspunsului ANPC pentru Mediafax, în Capitală s-au depus în total 77 de cereri, urmat de Galați, cu 48 de cereri, Timiș și Gorj, cu 39 de solicitări.

Sunt și trei județe – Harghita, Teleorman și Tulcea – unde s-au depus doar câte o cerere din 2018 și până în prezent.

Ce prevede Legea insolvenței personale

Românii care nu reușesc să facă față datoriilor au posibilitatea să își declare insolvența, în anumite condiții, și să scape o vreme de executare, în baza Legii nr. 151/2015 privind procedura insolvenței persoanelor fizice.

Insolvenţa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor, pe măsură ce acestea devin scadente. Insolvenţa debitorului se prezumă atunci când acesta, după trecerea unui termen de 90 de zile de la data scadenţei, nu a plătit datoria sa faţă de unul sau mai mulţi creditori, conform ghidului elaborat de oficialii ANPC.

Valoarea-prag reprezintă cuantumul minim al datoriilor scadente ale debitorului necesar pentru a putea fi introdusă cererea de deschidere a procedurii insolvenţei pe bază de plan de rambursare a datoriilor sau a procedurii judiciare de insolvenţă prin lichidare de active. Aceasta este de 15 salarii minime pe economie.

Începând cu data de 1 ianuarie 2025, salariul minim brut este de 4.050 lei lunar, ceea ce înseamnă că pragul în prezent este de 60.750 de lei.

Datornicii care pot beneficia de lege

Debitorul persoană fizică, de bună-credinţă, care:

• are domiciliul, reşedinţa sau reşedinţa obişnuită, de cel puţin 6 luni anterior depunerii cererii, în România;
• este în stare de insolvenţă şi nu există o probabilitate rezonabilă de a redeveni, într-o perioadă de maximum 12 luni, capabil să îşi execute obligaţiile astfel cum au fost contractate, cu menţinerea unui nivel de trai rezonabil pentru sine şi pentru persoanele pe care le are în întreţinere;
• are datorii a căror cuantum depășește întreaga valoare a tuturor bunurilor valorificabile pe care le deține în proprietate cu cel puțin 15 salarii minime pe economie (valoarea-prag)

Debitorul are reşedinţa obişnuită în România dacă locuieşte în mod statornic în România, chiar dacă nu a îndeplinit formalităţile legale de înregistrare, dacă are bunuri şi/sau realizează venituri în România.

În funcție de situația personală, debitorii pot accesa trei tipuri de proceduri ale insolvenței:

• procedura de insolvenţă pe bază de plan de rambursare a datoriilor  – Durata de executare a planului este de maximum 5 ani de la data rămânerii definitive a deciziei de deschidere a procedurii de insolvenţă pe bază de plan de rambursare a datoriilor iar debitorul şi creditorii săi pot prevedea în plan şi posibilitatea prelungirii executării cu cel mult 12 luni, în condiţiile stabilite în plan. Planul, însoţit de o evaluare, elaborată de comisia de insolvenţă, cu privire la fezabilitatea acestuia, se notifică creditorilor cunoscuţi.
• procedura judiciară de insolvenţă prin lichidare de active;
• procedura simplificată.

Nu poate beneficia de această lege

Debitorul care:

• a fost condamnat definitiv pentru săvârşirea unei infracţiuni de evaziune fiscală, a unei infracţiuni de fals sau a unei infracţiuni intenţionate contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii;
• a fost concediat în ultimii 2 ani din motive ce îi sunt imputabile;
• deşi apt de muncă şi fără un loc de muncă ori alte surse de venit, nu a depus diligenţa rezonabilă necesară pentru a-şi găsi un loc de muncă sau care a refuzat, în mod nejustificat, un loc de muncă propus ori o altă activitate aducătoare de venit;
• a acumulat datorii noi, prin cheltuieli voluntare, în timp ce ştia sau ar fi trebuit să ştie că este în stare de insolvenţă;
• la data formulării cererii de deschidere a unei proceduri de insolvenţă, potrivit prezentei legi, are deja deschisă o altă procedură de insolvenţă;
• în cazul căruia a fost închisă, din motive ce îi sunt imputabile, o procedură de insolvenţă pe bază de plan de rambursare a datoriilor, o procedură judiciară de insolvenţă prin lichidare de active sau o procedură simplificată de insolvenţă, cu mai puţin de 5 ani anterior formulării unei noi cereri de deschidere a procedurii insolvenţei.
• a determinat sau a înlesnit ajungerea în stare de insolvenţă, cu intenţie sau din culpă gravă. Se prezumă a fi avut acest efect:
• contractarea, în ultimele 6 luni anterior formulării cererii de deschidere a procedurii insolvenţei, a unor datorii care reprezintă cel puţin 25% din valoarea totală a obligaţiilor, cu excepţia obligaţiilor excluse;
• asumarea, în ultimii 3 ani anterior formulării cererii, a unor obligaţii excesive prin raportare la starea sa patrimonială, la avantajele pe care le obţine din contract ori la ansamblul circumstanţelor care au contribuit semnificativ la incapacitatea debitorului de a-şi plăti datoriile, altele decât cele datorate de către acesta persoanelor cu care a contractat astfel;
• efectuarea, în ultimii 3 ani anterior formulării cererii, a unor plăţi preferenţiale care au contribuit în mod semnificativ la reducerea sumei disponibile pentru plata celorlalte datorii;
• transferarea, în ultimii 3 ani anterior formulării cererii, de bunuri sau valori din patrimoniul său în patrimoniul altei persoane fizice ori juridice în timp ce ştia sau ar fi trebuit să ştie că prin aceste
• transferuri va ajunge în stare de insolvenţă;
• încetarea unui contract de muncă prin acordul părţilor sau prin demisie în ultimele 6 luni anterior formulării cererii de deschidere a procedurii;