Cum a ajuns cel mai izolat sat de munte din România în toiul asediului din Revoluția din 1989

Cum a ajuns cel mai izolat sat de munte din România în toiul asediului din Revoluția din 1989. Vadu Dobrii, un sat ascuns în Munții Poiana Ruscă, cu mai puțin de zece locuitori, a trecut printr-un episod tulburător în decembrie 1989, după ce rachetele din unitatea militară secretă aflată în vecinătatea sa au fost activate.

Mai puțin de zece oameni locuiesc permanent în Vadu Dobrii, una dintre cele mai izolate localități din România, aflată în apropierea vârfului Muncel (1.140 metri) din Munții Poiana Ruscă.

Cum a ajuns cel mai izolat sat de munte din România în toiul asediului din Revoluția din 1989. E foarte greu accesibil

Așezarea din Ținutul Pădurenilor este greu accesibilă, din cauza drumurilor de pământ anevoioase iarna, care urcă din mai multe direcții pe coama aflată la peste 1.000 de metri altitudine, pe care sunt înșirate vechile case ale localnicilor. O pistă de biciclete de peste doi kilometri, construită recent la marginea satului, nu a făcut cu nimic mai accesibilă infrastructura rutieră a acestuia.

În urmă cu 36 de ani, în zilele Revoluției din Decembrie 1989, situația așezării era puțin diferită de cea din prezent. Vadu Dobrii, aflat la 50–60 de kilometri de Hunedoara, în funcție de ruta aleasă, era la fel de izolat de celelalte sate din Munții Poiana Ruscă, însă ceva mai animat decât în prezent.

Aici locuiau aproximativ 70 de oameni (65, potrivit recensământului din 1992), unii ocupându-se cu creșterea animalelor și, în mod neobișnuit, cu agricultura, chiar dacă terasele pe care cultivau cereale erau situate la altitudini mari, iar clima era mai puțin prielnică.

O mină metalică a funcționat în anii ’80 la un capăt al satului, legată în trecut de Hunedoara printr-o linie de funicular veche din secolul al XIX-lea, care traversa 60 de creste pe un traseu de peste 40 de kilometri.

Unitatea militară ANTIAERIANĂ

La celălalt capăt al satului, pe o culme de 1.200 de metri altitudine, acoperită de păduri dese, fusese înființată în anii ’50 o unitate militară antiaeriană.

În anii ’80, locul interzis din Munții Poiana Ruscă funcționa ca divizion de foc al Regimentului 15 Rachete și Artilerie Antiaeriană (RAA), care mai cuprindea divizioane de foc la Hațeg (Sânpetru), Orăștie și Ilia (Sârbi) și un divizion tehnic în pădurea Hășdat, la marginea Hunedoarei.

Regimentul 15 RAA asigura apărarea antiaeriană a orașelor Deva, Hunedoara, Hațeg și Orăștie, a combinatelor din Călan și Hunedoara, a termocentralei Mintia, a uzinelor mecanică și chimică din Orăștie, a minelor de fier din Ghelari și Teliuc, a nodului și depoului de cale ferată din Simeria și a uzinei militare din Cugir.

Inițial, regimentul fusese dotat cu rachete de producție sovietică, apoi cu artilerie antiaeriană de producție românească, informa Asociația Județeană a Cadrelor Militare în Rezervă și Retragere din județul Hunedoara „Sarmizegetusa”.

„Inițial, divizioanele de foc au fost dotate cu complexul de rachete «Dvina», înlocuit în anul 1985 de sistemul S-75M3 Volhov, ambele de proveniență rusească. Fiecare divizion de foc, precum și divizionul tehnic aveau în organică și o baterie de artilerie antiaeriană, calibrul 57 mm, pentru apărarea antiaeriană la înălțimi mici. În anii ’80, bateriile de artilerie antiaeriană au fost scoase din dotare și înlocuite cu câte un pluton de patru mitraliere antiaeriene MR-4, calibrul 14,5 mm, de proveniență românească”, informa Asociația „Sarmizegetusa”.

Rachetele care au cutremurat satul

În zilele Revoluției din Decembrie 1989, spațiul aerian al României a fost închis din seara de 22 decembrie, însă pe ecranele radarelor Regimentului 15 RAA au apărut numeroase ținte aeriene neidentificate.

În urma diversiunii create pe ecranele stațiilor de radiolocație, în noaptea de 22 spre 23 decembrie, din divizioanele de la Sânpetru și Vadu Dobrii au fost lansate rachete asupra unor astfel de ținte false. Rachetele Volhov s-au autodistrus în aer, deoarece nu au întâlnit nicio „țintă” reală dintre cele vizualizate pe radar.

O parte din carcasa uneia dintre cele două rachete a fost descoperită în 2021 de localnici, în vecinătatea unei gospodării din satul Negoiu (video). Rămășița metalică, cu o greutate de câteva sute de kilograme, rămăsese înfiptă în pământ, însă nu mai prezenta pericol.