#secretstory

Cum am ajuns să împodobim bradul de Crăciun, simbolul vieții într-o perioadă întunecată

Cum am ajuns să împodobim bradul de Crăciun simbolul vieții într-o perioadă întunecată
sursă foto: Wikimedia Commons

Brazii au servit mult timp ca simboluri ale perseverenței vieții în timpul iernii mohorâte și ale promisiunii revenirii soarelui. De ce, în fiecare Crăciun, atât de mulți oameni suportă mizeria de ace de pin uscate, riscul de incendiu și șirurile de luminițe încâlcite?

Aproape toate societățile agrare au venerat în mod independent Soarele în panteonul lor de zei la un moment dat sau altul – a existat zeul Sol al nordicilor, Huitzilopochtli al aztecilor, Helios al grecilor. Solstițiile, când Soarele se afla în cel mai înalt și cel mai jos punct de pe cer, erau evenimente majore.

Un simbol al vieții într-o perioadă de întuneric

Solstițiul de iarnă, când cerul este cel mai întunecat, a fost o zi de sărbătoare notabilă în societățile agrare din întreaga istorie a omenirii. Shab-e Yalda din Persia, Dongzhi din China și Hopi Soyal din America de Nord, toate marchează în mod independent această ocazie.

Fie că erau ramuri de palmier adunate în Egipt pentru celebrarea lui Ra sau coroane pentru sărbătoarea romană Saturnalia, brazii de Crăciun au servit mult timp ca simboluri ale perseverenței vieții în timpul întunericului iernii și ale promisiunii revenirii soarelui.

Felicitare de Crăciun
Protestanții germani au căutat să înlocuiască scenele ornate ale Nașterii cu un brad mai simplu; Sursa foto: Wikipedia

Crăciunul apare încet-încet

Crăciunul a apărut mult mai târziu. Data nu a fost fixată în calendarele liturgice decât la secole după nașterea lui Iisus, iar cuvântul englezesc Christmas – o abreviere de la „Christ’s Mass” – nu va apărea decât la peste 1.000 de ani după evenimentul inițial.

Deși 25 decembrie a fost în mod evident o sărbătoare creștină, mulți europeni au preluat pur și simplu tradițiile de la sărbătorile solstițiului de iarnă, care erau, în mod notoriu, niște evenimente zgomotoase. De exemplu, cele 12 zile de Crăciun comemorate în colindul popular își au de fapt originea în vechile sărbători germanice Yule.

Folosirea continuă a ramurilor veșnice, în special a pomului de Crăciun, este cea mai vizibilă rămășiță a acelor vechi sărbători de solstițiu. Deși binecunoscutul colind din 1824 al lui Ernst Anschütz dedicat bradului este tradus în limba engleză ca „O Christmas Tree”, titlul melodiei originale germane este pur și simplu „Tannenbaum”, care înseamnă brad.

Pomul de Crăciun și reformatorul religios Martin Luther

Nu există nicio referire la Crăciun în acest colind, pe care Anschütz l-a bazat pe un cântec de dragoste popular silezian mult mai vechi. În conformitate cu vechile sărbători ale solstițiului, cântecul laudă rezistența fidelă a copacului în timpul iernii întunecate și reci.

Protestanții germani din secolul al XVI-lea, dornici să înlăture iconografia și relicvele Bisericii Romano-Catolice, au dat un impuls uriaș pomului de Crăciun atunci când l-au folosit pentru a înlocui scenele Nașterii. Se presupune că reformatorul religios Martin Luther a adoptat această practică și a adăugat lumânări.

Dar, un secol mai târziu, puritanii englezi au dezaprobat această sărbătoare dezordonată pentru lipsa de legitimitate biblică. Aceștia au interzis-o în anii 1650, soldații patrulând pe străzile Londrei în căutarea celor care îndrăzneau să sărbătorească această zi.

Imigrația germană în coloniile americane a asigurat că practica bradului va prinde rădăcini în Lumea Nouă. Benjamin Franklin a estimat că cel puțin o treime din populația albă din Pennsylvania era germană înainte de Revoluția Americană.

Cu toate acestea, tradiția germană a pomului de Crăciun a înflorit în Statele Unite în mare parte datorită neamului regal german din Marea Britanie.

Luând exemplu de la regină

Din 1701, regilor englezi le era interzis să devină sau să se căsătorească cu catolici. Germania, care era alcătuită dintr-un mozaic de regate, avea prinți și prințese protestanți eligibili de prisos. Mulți membri ai familiei regale britanice au păstrat în privat obiceiul familiar al bradului de Crăciun, dar regina Victoria – care avea o mamă germană, precum și o bunică germană din partea tatălui său – a făcut această practică publică și la modă.

Stilul de guvernare al Reginei Victoria a reflectat și a modelat atât moralitatea austeră în exterior, centrată pe familie, care a dominat viața clasei de mijloc din acea epocă. În anii 1840, Crăciunul a devenit ținta unor reformatori precum romancierul Charles Dickens, care a încercat să transforme sărbătorile zgomotoase ale acestei sărbători, în mare parte marginalizate, într-o zi de familie în care oamenii din națiunea rapid industrializată să se relaxeze, să se bucure și să mulțumească.

brad de Crăciun
După ce London Illustrated News a publicat o imagine a bradului reginei Victoria, publicul a căutat cu nerăbdare să imite tradiția; sursă foto: Wikimedia

Pomii de Crăciun au început să apară în casele din Anglia

Nuvela sa din 1843, „Un colind de Crăciun”, în care zgârcitului Ebenezer Scrooge și-a găsit răscumpărarea îmbrățișând rețetele lui Dickens pentru această sărbătoare, a fost un succes de public. Deși decorul veșnic verde este evident în ilustrațiile colorate de mână pe care Dickens le-a comandat special pentru carte, nu există niciun pom de Crăciun în aceste imagini.

Victoria a adăugat bradul la sărbătorile familiei cinci ani mai târziu. Deși pomii de Crăciun făceau parte din sărbătorile regale private de zeci de ani, un număr din 1848 al London Illustrated News o înfățișa pe Victoria, împreună cu soțul și copiii ei germani, împodobind unul în familie la Castelul Windsor.

Impactul cultural a fost aproape instantaneu. Pomii de Crăciun au început să apară în casele din Anglia, din coloniile sale și din restul lumii anglofone. Dickens a urmat cu povestirea sa scurtă „Un pom de Crăciun” doi ani mai târziu.

Adoptarea tradiției în America

În această perioadă, clasa de mijloc din America a îmbrățișat, în general, tot ceea ce era victorian, de la arhitectură până la societățile de reformă morală. Sarah Hale, autoarea cea mai faimoasă pentru poemul pentru copii „Mary had a Little Lamb”, și-a folosit poziția de editor al revistei de succes Godey’s Ladies Book pentru a promova o agendă reformistă care includea abolirea sclaviei și crearea unor sărbători care promovau valori familiale pioase.

În timp ce pomii împodobeau sporadic casele imigranților germani din SUA, acesta a devenit o practică obișnuită a clasei de mijloc atunci când, în 1850, Godey’s a publicat o gravură cu Victoria și bradul ei de Crăciun. Un susținător al lui Dickens și al mișcării de reinventare a Crăciunului, Hale a contribuit la popularizarea bradului de Crăciun în familie peste ocean. Abia în 1870, Statele Unite au recunoscut Crăciunul ca sărbătoare federală.

brad de crăciun
sursă foto: livescience.com

Pomii de Crăciun un simbol global

Practica de a înălța pomi de Crăciun publici a apărut în SUA în secolul XX. În 1923, primul a apărut pe peluza de sud a Casei Albe. În timpul Marii Depresiuni, locuri celebre, precum Rockefeller Center din New York, au început să ridice pomi din ce în ce mai mari.

Pe măsură ce culturile americană și britanică și-au extins influența în întreaga lume, pomii de Crăciun au început să apară în spații comune chiar și în țări care nu sunt predominant creștine. Districtele comerciale din Dubai, Emiratele Arabe Unite, Hong Kong și Tokyo ridică acum în mod regulat pomi.

Bradul de Crăciun modern este un simbol universal care poartă semnificații atât religioase, cât și seculare. Împodobit cu lumini, acesta promovează speranța și oferă luminozitate în literalmente cea mai întunecată perioadă a anului pentru jumătate din lume. În acest sens, pomul de Crăciun modern a parcurs un cerc complet, potrivit livescience.ro.

[email protected] Toma Enescu are o pasiune pentru presă, poezie și politică. Îi place să fie informat și este mereu la curent cu ce se întâmplă în spațiul ... vezi toate articolele