Muzeul Național de Istorie intră în sfârșit în renovare cu 150 de milioane de euro! Povestea clădirii spectaculoase de pe Calea Victoriei din București

Cu peste 17 milioane de obiecte, inclusiv colecţia filatelică, patrimoniul Muzeului Naţional de Istorie a României, este pregătit în cutii să fie mutat într-un depozit, urmând ca monumentul istoric din Calea Victoriei să intre în proces de restaurare şi consolidare. Potrivit informațiilor recente, lucrările vor dura 5 ani. Imobilul este în clasa I şi II de risc seismic iar proiectul prevede o extindere, în curtea interioară. Mai mult, puțini știu asta, dar înainte de Casa Poporului aceasta era cea mai mare clădire din Capitală.

Muzeul Național de Istorie a României este cel mai mare muzeu de profil din țară. În prezent, colecțiile sale cuprind în total 690.099 de obiecte, din diferite secții: arheologie – 79.280 de obiecte, istorie – 191.114 de obiecte, numismatică – 338.711 de piese, cărţi vechi – 755 de volume, filatelie – 80.239 de timbre. În anul 2018, Colecția Filatelică a României a fost transferată în patrimoniul Muzeului Național de Istorie, care a devenit astfel cea mai mare colecție de specialitate din sud-estul Europei.

Tezaurul Istoric include peste 3.000 de piese, unele preistorice, cu o valoare totală estimată la peste jumătate de miliard de euro. Obiectele, realizate din metal și pietre prețioase, aparțin diferitelor culturi care au existat pe teritoriul României, dar și unor personalități istorice.

Muzeul Național de Istorie a României, povestea clădirii de pe Calea Victoriei

Piatra de temelie a Palatului Poștelor a fost pusă de regele Carol I al României pe 20 octombrie 1894. Clădirea a fost inaugurată 7 ani mai târziu, în toamna anului 1901. Arhitectul Alexandru Săvulescu, cel care a creat planurile pentru această impunătoare clădire, s-a inspirat din proiectul Palatului Poștelor Federale din Geneva.

În anul 1969, Consiliul de Miniştri a decis renovarea și reamenajarea clădirii, pentru a găzdui Muzeul de Istorie a României. Astfel, Poșta Română a avut sediul aici numai până în anul 1970, pentru că doi ani mai târziu, pe 8 mai 1972, a fost inaugurat și deschis pentru public noul muzeu.

În acel moment, expozițiile permanente ocupau nu mai puțin de 50 de săli, organizate cronologic, plus Lapidariumul și Copia Columnei lui Traian, amenajate în curtea interioară a muzeului, iar la subsol a fost conceput un spațiu special pentru expoziția „Tezaurul Istoric”. Această valoroasă colecție este păstrată de fapt în fostul seif al Palatului Poștelor, o cameră de aproximativ 1.000 de metri pătrați, situată în subteran, în condiții de maximă siguranță.

Structura de rezistență a clădirii a fost grav afectată de marile cutremure din anii 1940 și 1977, iar lucrările de consolidare și renovare au început abia în anul 2002, când autoritățile au obținut fondurile necesare. Din păcate, numai jumătate din lucrările programate au fost finalizate până în anul 2005, când au fost sistate din lipsa banilor.

Proiectul de consolidare și restaurare a fost reluat abia în noiembrie 2023, când statul a mai alocat 100 de milioane de euro în acest scop, astfel încât clădirea este încă în plin proces de renovare, iar multe dintre prețioasele sale exponate sunt păstrate în depozite. Din acest motiv, în prezent vizitatorii au acces numai la cele trei expoziții permanente și la cele temporare, de la parterul clădirii și de la subsol.

Stil neoclasic, de inspirație germană

Palatul Poștelor a fost construit în stil neoclasic, de inspirație germană, cu o fațadă monumentală cu trepte și cu un portic larg, susținut de 10 coloane dorice. Părțile laterale ale clădirii se termină cu impunătoare cupole, iar pe fațada principală sunt două sculpturi realizate de Ștefan Ionescu-Valbudea, reprezentându-l pe zeul Mercur, şi o alegorie reprezentând Mecanica (simbol al progresului ştiinţei).

Inițial, deasupra intrării erau amplasate zece statui alegorice, dintre care două create de faimosul sculptor Carol Storck – Drumul de Fier și Electricitatea. Din păcate, unele dintre acestea au căzut la cutremurul din anul 1940, iar altele au fost date jos, pentru a nu se prăbuși.

Muzeul Național de Istorie intră în renovare

„Suntem într-unul dintre cele mai importante muzee din Europa, care conţine piese de valoare universală, aşa că trebuie să reuşim împreună să mutăm patrimoniul, pentru că altfel nu se poate reconsolida muzeul, dar şi să-l reconsolidăm şi să-l lăsăm generaţiilor viitoare. În fond, este istoria noastră”, a declarat Ioana Ciocan, ministrul Culturii.

Studiul de fezabilitate, DALI, a intrat într-o etapă avansată. Proiectul este finalizat şi în acest moment primeşte ultimele avize: avizul de incendiu, avizele de securitate, avizele tehnico-economice ale Ministerului Culturii, iar lucrările de renovare vor dura aproximativ 5 ani.

Publicul va putea vedea obiectele de patrimoniu şi în perioada de restaurare, a dat asigurări directorul muzeului, Cornel Ilie.

„Cu siguranţă, pe perioada restaurării muzeului, patrimoniul acestei instituţii va fi prezentat şi va fi disponibil publicului. Sigur, nu tot patrimoniul, nu poate la modul la care este acum, dar vom avea un spaţiu sau mai multe spaţii în care vom avea expoziţii în care îl vom prezenta publicului”, a transmis acesta.

Cele mai mari probleme ale clădirii sunt structurale

Arhitectul Mircea Căpăţână, şeful de proiect care se preocupă de elaborarea studiului de fezabilitate, a oferit presei mai multe detalii privind reamenajarea şi consolidarea MNIR.

„Este o clădire care e construită acum mai bine de 100 de ani şi care nu a fost reparată major, cu peste 40.000 de metri pătraţi suprafaţă desfăşurată. Ultimele intervenţii ample au fost în anii ’70, în momentul în care a devenit Muzeul Naţional de Istorie. A mai fost o tentativă de consolidare, destul de recent, în anii 2000, dar care a fost abandonată, lucrările fiind întrerupte. Problemele cele mai mari sunt structurale, dar şi funcţionale, pentru că este o clădire care nu a fost gândită să adăpostească toate obiectele de patrimoniu, nu are toate sistemele de siguranţă, nu are toate sistemele de incendiu şi provocarea cea mai mare a fost acest corp central, care în prezent adăposteşte baza copiei Columnei lui Traian, un element foarte important. Această copie a Coloanei este una mult mai fidelă decât originalul, având nişte detalii care în original nu se mai păstrează”, a detaliat Mircea Căpăţână.

„Înainte de construirea Casei Poporului era cea mai mare clădire din Bucureşti. Este o clădire care şi la momentul construcţiei a consumat enorm de multe resurse, iar acum provocarea este să estimăm foarte bine toate costurile, pentru că este un proiect extrem de complex. Clădirea trebuie şi consolidată, trebuie şi adaptată, trebuie şi înlocuit acest corp central cu un alt corp cu arhitectură ceva mai contemporană. Trebuie să existe toate facilităţile unui muzeu cu care să fim competitivi la nivel regional, dar şi la nivel internaţional. Pentru că toate statele lumii îşi construiesc muzee naţionale iar noi, din păcate, nu am ajuns să avem Muzeul Naţional de Istorie la adevărate standarde. Costurile nu sunt deloc puţine”, a punctat proiectantul.

Se lucrează de mai bine de un an la acest proiect.

„Amenajarea muzeului este mult mai complexă într-o clădire existentă decât într-o clădire nouă. Deci noi trebuie să încercăm să includem toate exponatele şi toate amenajările într-o construcţie care are anumite constrângeri”, a subliniat specialistul.

„Sperăm ca anul acesta să reuşim să trecem prin toate avizele posibile de acest proiect. În momentul de faţă mai avem de primit doar avizul inspectoratului pentru situaţii de urgenţă, pentru partea de securitate la incendiu şi pentru partea de apărare civilă. Pentru că avem şi un adăpost care a funcţionat la un moment dat de construcţie, care trebuie relocat şi adus la standarde. Acel adăpost pe care l-am proiectat urmează să adăpostească pe timp de pace şi un depozit de zi pentru muzeu. După care o să urmeze partea de obţinere a finanţării. Deci partea de avize de la Ministerul Culturii, Comisiei tehnico-economice şi partea de avize de la Guvern”.

Unul dintre obiectivele importante ale proiectului este de a redeschide curtea interioară.

„Actualul corp, de formă pătrată, care a fost construit în anii 1970, va fi înlocuit cu un alt corp, care va avea dimensiuni mai reduse în plan, dar mai ridicat, pentru a degaja şi curtea interioară. Pentru că această curte interioară, în momentul de faţă, este un spaţiu rezidual, nu este folosită pentru activităţi culturale, nu are calităţile unui spaţiu public. Şi această curte este gândită tocmai pentru a relaţiona muzeul cu Centrul istoric. Pentru că unul dintre importantele obiective ale proiectului este de a asigura un acces şi dinspre Centrul istoric. Şi tocmai pentru acest motiv încercăm să redeschidem curtea, care să devină o a doua cale de acces în interiorul muzeului. Şi atunci mai mulţi vizitatori. Deci da, o să facem şi o extindere şi destul de importantă”, a anunţat arhitectul.

„Banii pentru acest proiect sunt aprobaţi printr-un acord cadru de împrumut cu Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei. Există. Anul viitor vom avea grijă, cu sprijinul Guvernului, să prindem creditul de angajament în buget în aşa fel încât să putem să semnăm contractul, după care banii aceştia, sau suma care se va stabili în urma licitaţiei, va fi cheltuită, investită, în următorii 5 ani”, a precizat Ştefan Trîmbaciu, care a subliniat că „este un credit extern luat de România în nişte condiţii extrem de avantajoase, returnabil după 20 de ani”.