EXCLUSIV
Cum e când ești în Sicilia și erupe vulcanul Etna. Localnicii se comportă ca la o ploaie banală. Relatare de la fața locului
Foto: MediaFlux
18 nov. 2023 | 09:25
Cum e când ești în Sicilia și erupe vulcanul Etna? Răspunsurile sunt personale, bazate strict pe experiența de acum câteva zile: emoționat, agitat, poate puțin înfricoșat. Înnebunit că fix de data asta un nor uriaș reduce vizibilitatea la maximum și în poze se vede doar o fereastră incandenscentă deschisă undeva, pe un cer negru. Dar privilegiat că ai putut asista la un asemenea fenomen al naturii, din piațeta unui sat sicilian, printre localnicii care aruncă priviri indiferente spre munte și își deschid umbrelele. Ca și cum ar ploua.
Vulcanul Etna, muntele simbol al Siciliei, considerat în egală măsură binecuvântare și blestem, se ridică la 3.350 de metri altitudine și are aproximativ 400 de cratere. Niciodată nu știi pe unde va arunca peste insulă cenușă și lavă. Vulcanologii însă estimează, în funcție de activitatea interioară a vulcanului.
Pentru a ajunge în vârf sunt trei segmente de parcurs: drumul pana la refugiul Sapienza (1923 m) cu o mașina închiriată sau cu autobuzul, se ia apoi funicularul Funivia Etna pana la 2.500 m iar mai departe, îmbarcați în vehicule 4×4 și doar însoțiți de ghizi autorizați se poate ajunge până în zona craterelor aflate la peste 3.000 de metri altitudine.
Cum e când ești în Sicilia și erupe vulcanul Etna. Spectacolul de sus și de jos
Etna e spectacol de oriunde l-ai privi, dar mai ales dacă urci muntele. Dacă nu ești bine echipat, pregătit fizic și psihic (ori chiar financiar, că o ascensiune până în vârf costa spre o sută de euro), refugiul de la aproape 2000 de metri, accesibil pe șosea, oferă oricum o priveliște spectaculoasă. Efortul e minum, satisfacția e maximă.
Zona craterelor Silvestri se desfășoară în culori și forme bizare pentru un turist obișnuit cu munții formați ”prin încrețirea scoarței terestre”. Gen noi, românii. Negrul lavei, roșul stâncilor cu minereu de fier, galbenul ierburilor culcate de vânturile puternice, albul peticelor de zăpadă, craterele perfect conice, grohotișul în care picioarele ți se afundă până dincolo de glezne, norii pe care aproape că îi atingi cu mâna și albastrul ireal al cerului.
Jos, în departare, marea și marea de acoperișuri.
Galerie foto 5 imagini
Sicilienii și turiștii responsabili au instalate pe telefoane alerte de erupție. Noi n-aveam.
Dar semne au fost, nu zic. Eram pe cel mai înat dintre craterele Silvestri când dinspre vârf a început să coboare, gri-amenințător, un nor uriaș care a cam transformat ziua în noapte. Vântul începuse să sufle cu asemenea putere, că aproape că disloca pietrele mai mici. Oricât de ofertant era să mai prinzi în poză un cadru sau un nor spectaculos, nu se mai putea sta.
Coborârea merge greu, prin grohotișul negru care aluneca, fiecare pas la vale, pe o pantă abruptă, e o provocare. Oxigenul e mai puțin, respirația mai dificilă.
Parcarea mare de la refugiul Sapienza se golește treptat. Doamna care vinde miere cu gust de lămâie, portocală sau fistic, strânge destul de precipipată marfa, închide obloanele rulotei. Apucam să cumpărăm câteva borcane. S-a făcut frig, foarte frig. Trebuie că-s aproape 20 de grade diferență față de vale. Decidem – instinctiv mai degrabă – s-o luam din loc.
Când bat clopotele în toate localitățile și nu înțelegi dacă e sărbătoare sau pericol
Sunt mai multe drumuri care șerpuiesc pe Etna, am ales un altul pentru coborâre. De obicei goale, acum par a se aglomera brusc. Multe mașini coboară – cam grăbite, îmi pare, pentru gradul de periculozitate al șoselei. E prima oară când mă gândesc serios și o spun cu voce tare. ”Cred că e alertă că erupe vulcanul și evacuează zona”. Nu prea mă ia nimeni în serios.
Când într-o zonă unde peisajul se lărgește văd cum o gașcă de fotografi își instalează camerele, sunt aproape sigură. ”O să erupă Etna”, zic iar. Aruncăm priviri pe geamurile mașinii înapoi, către vârful ascuns de norul uriaș. Parcă fumegă? Ei, fumegă. E nor, nu vezi?
Nu-i cred. Nici ei pe mine. Continui să mă bâțăi pe la toate ferestrele, să nu ratez momentul. Dar norul rămâne aproape nemișcat, lăbarțat peste munte și peste noi, niște români agitați într-o mașină pentru că erupe sau nu erupe vulcanul.
De pe malul mării, din golful mic din Pozzilo, Etna rămâne ascunsă în ceața densă. Apune soarele și aruncă lumini roșiatice pe cer și-n apă, felinarele se aprind pe rând. La kiosc se bea cafea și trăncănește domol.
Și brusc încep să bată clopotele bisericii. Tare, mult. E ora 17.36, duminică 12 noiembrie. De ce să bată clopotele la 17.36? N-are sens. O să eurpă vulcanul, insist.
O dată cu mine, alți oameni caută cu privirea pe cer, în direcția Etnei. Cerul e de-acum gri închis, norul neclintit, bat clopotele și mi se reamintește că e sărbătoarea San Martino, ziua în care mustul se transformă în vin, ziua în care sicilienii ies în piețe, vând dulciuri făcute în casă, frig cârnați pe gratar și coc castane, ok. Nu erupe. Încep să cred că m-am înșelat.
Eruzione in corso
La câțiva kilometri distanță, la Acireale, piațeta e plină de localnici. Pregătesc sonorizarea, fac focul pentru grătare, câteva femei înșiră pe tarabe tarte cu fructe și cu fistic. Sărbătoarea va să înceapă după 19.00, între timp poposim la o cantină locală să mâncăm niște bunătați și conversăm cu propietăreasa care vrea să asigure că ne place mâncarea și vrea să ne povestească și că a fost într-un tur prin România și i-a plăcut mult.
La finalul mesei, ne transmite, printre altele, și că poliția a închis toate drumurile spre Etna, că e ”eruzione in corso”. (Erupție în desfășurare). După atâtea alarme false, râdem ca proștii. Nimeni n-o ia în serios.
În piațeta de pe malul mării atmosfera s-a animat. Găsim un loc bun, sprijiniți de o balustradă spre apă și privim încântați la agitația pre-sărbătoare. Și pornesc iar să bată clopotele.
Plouă, zice cineva, m-a picurat. Pe mine nu. Mă uit spre apă, mă uit în sus, în jos, pe haine. Nu-i picătură de ploaie și totuși, în mod ciudat, SE AUDE ploaia. Și toți oamenii din piață încep să se comporte ciudat. Se strâng pe sub corturi, deschid umbrele, grabesc pasul până ajung pe sub streașine.
Eu rămân nemișcată, sprijinită de balustradă și creierul se chiunuie să proceseze informațiile, piața e de-acum goală, clopotele continuă să bată, se aude ploaia, dar nu e nici strop de apă, încep să simt pe cap ca și cum ar picura, dar nu e nimic ud și înțeleg într-un final că plouă cu cenușă. Un fel de cenușă, un nisip negru, fin, cernit din cer și care începe să acopere totul în jur.
Și aproape simultan, în direcția unde intuiam că e muntele, în întunericul dens, o fereastră triunghiulară se deschide pe cer și-aruncă spre pământ o lumină roșie, incandescentă.
Erupe Etna.
Activitate vulcanică intensă
Vulcanul Etna din Sicilia, cel mai mare vulcan activ din Europa, a erupt în cursul nopții de vineri spre sâmbătă, apoi, duminică, pe 12 noiembrie și din nou marți spre miercuri noapte.
Autoritățile au ridicat nivelul de alertă cu o treaptă, de la galben la portocaliu.
Muntele Etna din Sicilia s-a trezit la viaţă şi a expulzat lavă, fără a se produce însă o ejecţie majoră de cenuşă deasupra insulei italiene din Marea Mediterană şi fără a fi raportate pagube, a transmis agenţia DPA, preluată de Agerpres.
Galerie foto 4 imagini
