Cum poate Kamala Harris să-l învingă pe Trump. După una dintre cele mai nebune luni din politica SUA și lansarea unui candidat la vicepreședinție, iată modalitățile prin care Kamala Harris poate câștiga – sau pierde – alegerile, potrivit unei analize Sky News.
Momentul în care a fost aruncată în luptă s-a dovedit a fi ideal pentru Kamala Harris.
Dacă Biden ar fi decis să nu vizeze un al doilea mandat și și-ar fi clarificat intențiile în noiembrie 2023, electoratul ar fi avut timp să se aclimatizeze cu Harris, să o vadă mai expusă în ochii publicului și mai predispusă la o gafă sau două, iar ea ar fi putut chiar deveni un personaj oarecum învechit, precum și inevitabil mai mult asociat cu aspectele negative ale administrație, cum ar fi efectele inflației asupra bunurilor de larg consum.
„Circumstanțele în care se află, beneficiind de un val cathartic de ușurare și întinerire, după ce părea că alegerile se scurgeau pe lângă degetele democraților, o plasează într-o poziție favorabilă pentru un ultim sprint”, se arată în analiza citată.
Sondajele inițiale arată că se reduce decalajul în statele cruciale și se redeschide un al doilea front de luptă electorală în Georgia, Nevada, Arizona și Carolina de Nord, ceea ce înseamnă că harta colegiului electoral se va extinde față de strategie campaniei Biden de a câștiga Pennsylvania, Michigan și Wisconsin.
O mare parte din acest lucru are de-a face cu entuziasmul reînnoit în rândul alegătorilor mai tineri, hispanici și negri care se întorc la matcă.
Deși a fost un candidat mediu în timpul alegerilor primarelor în Partidul Democrat, din 2020, și nu a ieșit în evidență în mod deosebit ca vicepreședinte, apropierea de funcția supremă, asumare rolului de purtător de stindard, a adăugat o anumită strălucire imaginii lui Harris în ochii democraților.
Relativa ei tinerețe în comparație cu fostul președinte Donald Trump și dorința populației de a avea o alternativă la candidații foarte în vârstă i-au adăugat la procentul de popularitate.
Alegerea candidatului pentru vicepreședinție în persoana guvernatorul de Minnesota Tim Walz, pare o alegere pozitivă și sigură, dar mulți strategi democrați l-au preferat pe guvernatorul Pennsylvaniei – Josh Shapiro, al cărui stat este considerat pivotul principal al Colegiului Electoral – fără de care drumurile către victorie ale fiecărui candidat se vor diminua.
Shapiro are un rating de aprobare de 61%, cu o mare favorabilitate în rândul alegătorilor Trump.
Adăugarea lui la biletul democrat ar fi putut întări votul partidului în stat cu o fâșie decisivă, ceva ce Harris și întreaga stângă vor regreta dacă vor pierde „la mustață”.
În timp ce Harris a avut, în majoritatea sondajelor, primele două săptămâni pozitive, în cea mai mare parte lansarea ei s-a bazat pe teleprompter.
La începutul carierei în administrație, în timpul unui interviu cu simpaticul Lester Holt, ea a devenit cumva cinică și irascibilă, atrăgând titluri negative în presă.
Probabil că de atunci a evoluat și și-a învățat lecția, dar interviurile din următoarele săptămâni, în care va trebui să răspundă spontan, vor fi absolut esențiale, pe măsură ce alegătorii din statele decisive o evaluează, iar dacă își pierde calmul sau devină irascibilă o vor aștepta critici dure în presă.
În al doilea rând, campania republicană poate adopta abordarea, deseori de succes în trecut, de împachetare a lui Harris – ca liberal de coastă, socialist, elită etc.
În state-cheie, cum ar fi Pennsylvania, între marile centre din Philadelphia și Pittsburgh se află zone vaste de „țara lui Trump” unde astfel de mesaje pot rezona.
Și dacă Harris nu poate arăta empatie și construi o relație cu astfel de alegători – rapid – bunăvoința provizorie din ultimele săptămâni se poate transforma într-un efect negativ.
Un alt aspect esențial este că sondajele recente, oricât de incomplete ar fi, nu arată că Harris va avansa în niciunul dintre câmpurile cheie de luptă și există toate posibilitățile ca ea să rămână cu unul sau două proncente în urmă în multe dintre statele decisive.
Asta duce la neliniște cu privire la unde să aloce timpul și resursele, cu potențialul de a ajunge să eșueze – la limită – peste tot.
„Acesta este elementul cheie – dincolo de optica arenelor pline și febra de pe rețelele de socializare, atunci când vorbim despre asta, Harris nu se comportă ca un candidat democrat excepțional. Ea s-a ridicat doar la nivelul unuia mediocru”, arată analiza citată.
Se știe că Trump a avut un trecut plin de culoare, că a fost libertin, că a avut probleme cu justiția, că a fost provocator – de multe ori lucru apreciat de baza sa de alegători, pentru care îi subliniază autenticitatea ca un outsider care evită regulile și convențiile unei elite de la Washington care s-a îndepărtat de oameni.
În acest timp, Harris nu reușește să folosească lucrurile provocatoare pe care le face Trump.
Dacă nu folosește tonul potrivit, va atrage atenția negativă, deoarece marca ei este despre profesionalism și calm. Această marcă poate fi subminată mai ușor – bula Harris ar putea încă să se spargă.