Marele antrenor al fotbalului românesc, Emerich Ienei, a decedat azi, la 88 de ani, în urma unei comoții cerebrale, la locuința sa din Oradea. Un adevarat gentlemen al sportului rege.
Întreg fotbalul românesc este zguduit de dispariția lui Emerich Ienei.
Fostul internațional și antrenor, Ladislau Boloni, a fost foarte afectat de această tristă veste si nu a putut spune mai mult decât: ”Durere profundă în asemenea momente pentru noi”.
Foști săi elevi sunt și ei afectați de decesul marelui antrenor. Componenții echipei Steaua 1986, deplâng la unison moartea lui ”Nea Imi”.
”E prea proaspătă vestea, sunt bulversat, mai sunați-mă mai târziu dacă vreți un punct de vedere” a spus pentru gsp.ro, Gabi Balint.
”Sunt bulversat. A fost un om deosebit, un antrenor care a tras cu dinții de lot, de jucători, a pus totul în mișcare. Ce pot spun e că, dacă nu era el, cea mai mare performanță a fotbalului românesc nu s-ar fi petrecut. Nu pot să mai spun nimic”, a declarat și Ștefan Iovan.
Adrian Bunbescu a spus că ”Nea Imi ne era ca un tată!”.
Marius Lăcătuș: ”Dumnezeu să-l odihnească. Ultima oară cred că am vorbit chiar pe 7 mai. Un om extraordinar!”.
Gică Hagi: ”Îți mulțumesc pentru tot, nea Imi. Vei fi mereu în inima mea”.
Fostul internaţional Gheorghe Popescu: ”Cea mai tristă veste… antrenorul care era pe banca României când eu am debutat la naţională nu mai este printre noi. E greu de exprimat în cuvinte câte amintiri mă leagă de Emeric Ienei şi cât de mult a însemnat pentru fotbalul românesc”.
Selecționerul Mircea Lucescu a declarat cu tristețe că: ”Va fi regretat și de prieteni, și de rivali. Așa de mare a fost”.
Emerich Ienei a avut cea mai mare performanță din fotbalul românesc, ca antrenor, fiind cel care a condus Steaua București spre cucerirea celui mai important trofeu european la nivel de cluburi. Primul și singurul!
Pe 7 mai 1986, roș-albaștrii, cu Emeric Ienei pe bancă, aduceau acasă Cupa Campionilor Europeni, după o finală cu Barcelona, disputată pe pământ iberic, la Sevilla, potrivit gsp.ro.
Ienei fost și selecționer al naționalei României, pe care a condus-o la un turneu final mondial, Italia ’90, și la Euro 2000, de fiecare dată „tricolorii” reușind să treacă de faza grupelor. Ca sportiv și antrenor la Steaua, a fost și cadru militar, el fiind înaintat în urmă cu câțiva ani la gradul de general de brigadă (o stea), în rezervă.
Măcinat de probleme inerente de sănătate, dureri de picioare și o inimă tot mai slăbită, uneori pierzându-se printre amintiri, a trăit discret și liniștit în ultimii ani, la Oradea, orașul pe care îl iubea atât de mult.
Ca fotbalist, Emeric Ienei a evoluat pentru echipe, precum UTA Arad, Steaua București și Kayserispor, în Turcia.
El a debutat ca antrenor principal în vara lui 1975, la Steaua. Era un tehnician de numai 38 de ani, care nu mai fusese șeful bîncii tehnice nicăieri. Dar care avea avantajul că jucase pentru echipa din Ghencea 12 sezoane.
O perioadă în care își trecuse în palmares 3 titluri de campion și 3 Cupe ale României. Plus că în 1973 fusese secundul lui Gheorghe Constantin, tot la Steaua.
La 9 martie 2017, Emeric Ienei a fost decorat prin decret prezidenţial de Klaus Iohannis cu Ordinul Naţional Steaua României în grad de Cavaler.
El are şi Ordinul Meritul Sportiv acordat în 2008 de preşedintele Traian Băsescu.
Emeric Ienei s-a născut la 22 martie 1937, la Agrişu Mic, în judeţul Arad.
A jucat ca senior, pe postul de mijlocaș defensiv, la Flacăra Roșie Arad (1955-1956), CCA , Steaua (1957-1969), Kayserispor (Turcia, 1969-1971). Pentru echipa naíonală a jucat în 12 meciuri (1959-1964).
Ca antrenor a fost la Steaua (secund, 1972-1973), Steaua (1975-1978), FC Bihor (1978-1979), CS Târgoviște (1981-1982), Steaua (1983-1984), Steaua (1984-1986), România (1986-1990) Steaua (1991), Ungaria (1992-1993), Mol Fehervar (1993), Steaua (1993-1994), Panionios (1995-1996), FCU Craiova (1996), Steaua (1999), România (2000).