Debitul Dunării la intrarea în România, măsurat la secţiunea Baziaş, se menţine constant la 1300 m3/s în următoarele trei zile, conform prognozei Institutului Naţional de Hidrologie şi Gospodărire a Apelor (INHGA). Până în data de 25 august, debitul va crește la 1350 m3/s, valori care rămân sub media multianuală a lunii august, ce este de 3900 m3/s. În zona aval de Porţile de Fier, debitele râului vor înregistra o scădere uşoară, potrivit estimărilor INHGA.
Valorile debitului Dunării au atins recent niveluri istorice minime, ceea ce a condus la oprirea celor două reactoare ale Centralei de la Cernavodă. Acestea furnizau aproximativ 20% din energia dispecerizabilă a sistemului naţional, anunță INHGA.
Ministerul Energiei a comunicat în mai multe rânduri că Sistemul Electroenergetic Naţional dispune de alte resurse pentru compensarea deficitului apărut în urma opririi Unităţii 2 de la Cernavodă. Printre acestea se numără producţia eoliană, Grupul energetic Rovinari 4 şi producţia hidro.
De asemenea, Sistemul Electroenergetic Naţional beneficiază de o capacitate transfrontalieră ridicată, de aproximativ 4.000 MW, care facilitează importurile de energie electrică în cazul unor necesităţi suplimentare.
Austria utilizează barje încărcate cu pietriș pentru a devia cursul apei în Dunăre. La vadul „Rote Werd”, situat la est de Viena, compania viadonau, responsabilă cu menținerea navigabilității fluviului, experimentează o soluție pentru creșterea nivelului apei. Barjele ancorate strategic direcționează apa către canalul navigabil, intensificând curentul și reducând depunerile de sedimente.
Problema nivelului scăzut al Dunării afectează mai multe țări europene prin care fluviul traversează. Seceta prelungită influențează navigația și infrastructura fluvială pe întreg parcursul Dunării, necesitând soluții comune și adaptate la condițiile locale.
În cadrul proiectului european FAIRway Danube II, cofinanțat prin Mecanismul pentru Interconectarea Europei, Austria testează conceptul de „infrastructură flexibilă”. Aceasta implică amplasarea barjelor încărcate cu pietriș în afara canalului navigabil, pentru a canaliza apa spre zona centrală și a preveni acumularea sedimentelor, reducând astfel necesitatea dragării frecvente.
Inițiative similare sunt implementate și în Croația, România și Bulgaria. Aceste proiecte-pilot facilitează schimbul de experiență între statele dunărene, cu scopul de a perfecționa metoda și de a o adapta diverselor condiții specifice fiecărei regiuni.
În Ungaria, ca răspuns la nivelul redus al Dunării și în contextul funcționării centralei nucleare de la Paks, autoritățile au demarat o investiție majoră. A fost construit un prag de fund între localitățile Paks și Dunaszentbenedek pentru a asigura un nivel suficient al apei necesar răcirii centralei. Conform presei maghiare, lucrările au început pe 12 august, fiind utilizate inițial 35.000 de metri cubi de piatră, ulterior crescând la 110.000 de metri cubi.
Scopul acestei investiții este menținerea nivelului Dunării la cel puțin -90 de centimetri în zona canalului de răcire, garantând astfel funcționarea optimă a centralei nucleare.