Educația, un fel de: ”Să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica”

“Ce mai freamăt, ce mai zbucium”, ar spune Eminescu dacă ar vedea polemicile din ultimele zile care au pus educația pe masa de operație și au tranșat-o pe bucăți. Marile universități, Academia Română, profesorii au luat furci și topoare și au sunat nervoși la ușa Educației pe care au prins-o în cămașă de noapte (nu se mai schimbase ca lumea din 2009).

Educația și planurile ei cadru

Într-o lună de mandat, Daniel David a reușit să enerveze mai mulți reprezentanți ai breslei decât Ligia Deca în toți anii. Planurile cadru pentru liceu schimbă atât de multe lucruri încât nici nu mă miră că i-au sărit în cap atât de mulți.

Prima mea concluzie, înainte de a detalia puțin ce cuprinde planul, este că revolta aceasta vine după ce ani de zile s-a urlat în societate despre nevoia de schimbare a orarului elevilor, că programa e stufoasă, că învață lucruri inutile, că stau prea mult la școală, că nu sunt pregătiți pentru meserii.

Ca să mă întorc la clasici, cum scria Caragiale: “Din două una, daţi-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în punctele… esenţiale”.

Practic, cerem schimbare, dar fără să schimbăm nimic. Evident, mulți ar spune că modificările ar fi putut fi făcute la materiile neesențiale, dar cine decide ce e important și ce nu pentru un elev sau altul? Nu elevul ar trebui să decidă asta? Ei, fix asta e în planurile cadru: elevii pot opta la un moment dat ce vor să studieze.

De la ce ne-am luat…

Ministrul Educației susține că „avem șansa să trecem de la un sistem de educație în care se predă mult și prost (avem printre cele mai multe ore/an între țările OECD), foarte centralizat (cu puține opțiuni la nivel de școală și/sau elevi), care, dincolo de faptul că este învechit (se bazează pe modele și unele manuale din 2004), chiar prin rezultatele generate ne pune adesea la risc copiii și societatea, la unul în care se predă mai aerisit și relevant, bine și cu echilibru între centralizare și descentralizare. În acest proces, să ne gândim în primul rând la copii – nimeni nu se prea gândește la ei în aceste discuții –, fără însă să lăsăm profesorii deoparte și să nu închidem școala pentru părinți sau societate.”

Așadar, planurile cadru pentru liceu spun pe scurt: Istoria este una dintre materiile care va fi tăiată la jumătate, cel puţin pentru elevii de la profilul real, alături de Biologie şi Geografie. Elevii de la uman nu vor mai studia obligatoriu, în clasele a XI-a şi a XII-a, Matematică, Chimie şi Fizică. În plus, orele de Latină se vor studia de către cei interesați.

Și, de aici, evident că facultățile de profil au sărit în apărarea materiilor pe care le reprezintă. Facultatea de Istorie a Universităţii Bucureşti a fost prima care a criticat public eliminarea orelor din trunchiul comun al claselor a XI-a şi a XII-a, considerând că va limita accesul multor elevi la o înţelegere profundă a istoriei. Și Facultatea de Geografie a reacționat la fel.

…și unde am ajuns

Stau și mă întreb: dacă un elev studiază Istoria și Geografia (mă rog, memorează ca un papagal toate datele alea, să fim serioși) încă din clasa a IV-a până în clasa a X-a inclusiv, nu e suficient pentru a înțelege aceste materii? E chiar atât de greșit dacă nu le mai aglomerăm programa stufoasă cu Istorie și Geografie în anii terminali dacă ei vor să îndrepte către facultăți cu alt profil?

Dacă sunt la un profil uman și au învățat în anii de școală Chimie și Fizică, e așa o tragedie ca în ultimii ani să nu își mai tocească nervii cu formulele alea care ne-au mâncat sufletul în liceu? Adică, până în clasa a X-a au învățat că H2O e apă, nu? Și, în afară de câteva repere importante, câți dintre noi mai știm Chimie și Fizică, hai să fim sinceri!

Cel mai mult m-a șocat reacția președintelui Academiei Române, Ioan-Aurel Pop. Academicianul îi reproșează ministrului introducerea ”unei năzbâtii care i-a trecut prin minte cuiva de, să zicem, educaţie antreprenorială, ca şi cum românii ar trebui să devină toţi antreprenori şi să nu muncească nimeni”. Așadar, să învețe, domle, elevii limba latină, nu educație antreprenorială, nu are rost să îi mai pregătim pentru așa ceva, pentru viitor.

E doar începutul, planurile cadru se vor discuta cu profesori, elevi, părinți. E un proces greu, lung și cu multe obstacole. Să sperăm că se va ajunge la un rezultat bun pentru elevi mai curând.

În psihologie, se numește rezistență la schimbare. În România, se numește puterea obișnuinței sau ”Las-o, mă, că merge așa!”.