EXCLUSIV Am fost să văd „Colivia”, filmul despre libertate realizat de elevii Liceului Ion Barbu din București FOTO

După o lungă săptămână de lucru, vinerea trecută am avut ocazia și mai ales oportunitatea de a lua parte la lansarea filmului Colivia, o producție realizată într-o perioadă de peste doi ani de elevii liceului Ion Barbu din București, sub coordonarea profesorului Cristian Tănase. Pelicula a fost una extrem de intensă, vorbind despre libertate printr-o paralelă făcută între perioada comunistă și perioada actuală care demonstrează că cenzura comunistă și autocenzura democrației, chiar dacă sunt diferite, ne pot duce fix în același punct.

Ulterior, după prezentarea filmului, care a avut parte de o a doua reprezentanție la Teatru Național București și în cursul zilei de sâmbătă, actorii au răspuns la întrebările publicului într-un Q & A.

Este o poveste românească universală despre comunism și democrație, dar mai ales despre libertatea care rămâne, uneori, doar o iluzie.

Colivia, filmul făcut de elevi pentru elevi și adulți

Scenariul a fost scris de unul dintre elevi, Mihai Botezatu, el fiind și cel are a regizat pelicula. Alți doi elevi au filmat totul, iar post-producția a fost făcută tot de liceeni. Pentru informații, luni de zile a citit despre perioada comunistă, din cărți și forumurui, dar a și vorbit cu persoane mai în vârstă care au trăit acele vremuri, inclusiv cu bunica sa.

„Un film făcut de elevi pentru elevi și adulți. Scenariul este scris de Mihai, regia tot de el va fi făcută, actorii vor fi, aproape 80%, tot elevi. Partea de producție și post-producție va fi realizată de elevi”, spunea profesorul Cristian Tănase, cunoscut pentru proiectele sale interactive alături de cei mici, explicând că este vorba de un „film în care vom prezenta „libertatea” comunistă și libertatea democrației, un film în care vom arăta cenzura comunistă și autocenzura democrației”, lucru pe care l-au și reușit.

„Colivia”, filmul despre libertate realizat de elevii liceului Ion Barbu din București

Filmările au avut loc în Liceul Ion Barbu, transformat în platou de filmare, dar și la Predeal sau în locuințele lor, fiind produs cu rigurozitate cinematică de ilustrul Mihai Botezatu, un tânăr care își depășește cu mult vârsta prin prisma creativității sale și a talentului său debordant.

Timp de doi ani, câțiva adolescenți s-au certat pe cadre, au refilmat scene întregi zile la rând și au bătut orașul după recuzită. Rezultatul? „Colivia” – un film realizat de elevii Liceului Ion Barbu din București, coordonați de profesorul Cristian Tănase.

Profesorul care a provocat și elevii care au spus „da”

Totul a început cu o idee, după cum ne-a povestit profesorul Cristian Tănase.

„I-am zis unui elev, l-am provocat. El a zis da, el a scris scenariul, el a făcut regia”, povestește Cristian Tănase.

Totuși, de la scenariu până la filmări, elevii au fost cei care au dus greul. Profesorii au apărut doar în câteva roluri secundare, acolo unde era nevoie ca un profesor să fie… profesor.

Perioada comunistă vs. perioada democratică

Filmul este împărțit în două părți: perioada comunistă și perioada democratică. În prima, adolescenții au recreat atmosfera de teroare, cu vecini care ascultă la ușă și cu elevi care nu au voie să vorbească. În a doua, surpriza: colivia nu a dispărut, ci s-a transformat.

„Ajungi în prezent și – ghici ce? – rămâi în aceeași colivie, pentru că îți este teamă să iei atitudine”, explică profesorul Cristian Tănase.

Culisele filmărilor: certuri, repetiții și improvizație

Pentru Tudor Andrei, unul dintre cameramani, experiența a fost o adevărată aventură.

„A ieșit mai bine decât m-aș fi așteptat. Am ajuns în niște locuri în care nu m-aș fi gândit că o să ajung și am avut discuții, certuri pe cadre”, povestește el, zâmbind.

Programul de filmare a fost mereu o provocare.

„Ajungea jumătate din echipă, restul întârzia… eu și Mihai ne certam pe cadre, apoi filmam, iar apoi refilmam exact. Multe secvențe au fost refilmate.”, a completat el.

Efortul logistic a fost și el parte din poveste. Astfel, au cumpărat zeci de clame pentru decoruri, iar una dintre eleve a avut nevoie zile întregi de alergătură prin magazine, totul pentru a reda cât mai autentic atmosfera anilor ’80.

Cum se simte comunismul prin ochii elevilor și mai ales prin ochii lui Mihai

Documentarea a fost obligatorie pentru cei care au intrat în pielea personajelor.

„Colegii mei care au interpretat roluri au fost obligați să se documenteze și au înțeles foarte multe lucruri”, a explicat Mihai, regizorul și scenograful filmului.

„Dacă nu trăiești anumite lucruri, trebuie să le înțelegi altfel. Mi-a plăcut ideea de a adăuga și povești personale. Mama mea, de exemplu, mi-a povestit că în ’88, într-un tramvai, oamenii au început să țipe de durere pentru că un bărbat nu își mai văzuse frații de ani de zile. Acea durere colectivă nu o poți exprima în cuvinte.”, a explicat acesta.

Filmul este o punte între istorie și prezent și i-a făcut pe tineri să vadă trecutul altfel decât în manuale.

„Am înțeles că, deși avem libertate de exprimare, nu o folosim. Și dacă nu lupți pentru libertățile tale, riști să le pierzi – așa cum s-a întâmplat și atunci.”, a mai completat acesta.

Lecția coliviei

„Colivia” nu este doar un exercițiu artistic făcut de o mână de elevi, ci și un adevărat exercițiu de conștiință pentru noi toți. Filmul vorbește despre frică, curaj și responsabilitate. Deși vremurile s-au schimbat, pericolul coliviei încă există, fie că se numește cenzură, frică sau nepăsare.

„Este minunat să vezi niște copii atât de tineri ancorați în două realități”, a fost reacția publicului după proiecție atunci când au început să curgă întrebările oamenilor prezenți în Sala Media de la Teatrul Naţional „I. L. Caragiale” Bucureşti.

În încheiere nu pot spune decât că filmul „Colivia” rămâne o lecție de libertate sau, cum spune unul dintre elevi: „Mi-am dat seama că ar trebui să folosesc mai mult această libertate. Altfel, ea nu înseamnă nimic.”

Ce spunea profesorul Cristian Tănase la începutul lui 2024, atunci când ideea a început să capete contur

„Să vă spun o poveste. Povestea din spatele filmului pe care îl fac alături de elevii mei:

Acum mai bine de un an, mi-a venit ideea de a face un film în cadrul liceului. Zis și făcut. Am vorbit cu câțiva elevi să se gândească la idei de scenariu pentru film, care să meargă pe tema Uniunii Europene. Eram în gara din Brașov, după un teambuilding, așteptam trenul, când am stabilit ce anume vrem cu filmul. Atunci s-a hotărât să abordăm atât perioada comunistă, cât și perioada prezentă, când trăim în democrație. Ideea noastră începea să prindă contur. L-am rugat pe Mihai dacă vrea să scrie el scenariul filmului. Și mă bucur că a răspuns afirmativ provocării mele. Anul trecut prin decembrie, scenariul era scris. Acum mai aveam nevoie de actori. Fiind un proiect realizat în cadrul liceului, ne-am propus să implicăm comunitatea școlară în primul rând. Așa că am făcut afișe, am anunțat pe grupuri că îi așteptăm la casting. Și au venit. Au venit zeci de elevi – atât pentru partea artistică, cât și pentru partea tehnică, căci filmul va fi realizat de elevi: regie, filmări, montaj, machiaj și tot ce trebuie pentru un film.

Am petrecut în acea zi de sâmbătă, de la începutul lunii ianuarie, alături de Mihai, 13 ore în liceu. A venit și Răzvan pe partea tehnică și am început aventura. Ne-am decalat cu probele, unii elevi au așteptat și 2-3 ore pentru a susține proba. A fost o zi intensă. Dar a meritat. Când am stabilit lista actorilor a fost o zi dificilă. Mulți copii buni. A fost foarte greu să îi selectăm. Ne-am imaginat cum sunt ei în acel rol. Ce emoții ar transmite. Am întocmit lista și, pe la ora 21:00, am început să le dăm vestea cea mare: Au fost selctați pentru filmul nostru: COLIVIA! Au urmat țipete de bucurie, dar și…liniște de mormânt. „Alo? Mai ești?”, le spuneam noi la telefon. „Ăăăă…Da! Numai că nu îmi vine să cred că am fost selectat!”.

Duminica aceasta am avut prima întâlnire cu echipa. Timp de șase ore am stabilit ce avem de făcut, ce așteptări avem de la ei, ce ne dorim să transmitem prin acest film. Sâmbăta aceasta, pe 10 februarie, începem primele filmări. Cum va fi? Nu îmi fac griji. Va ieși foarte bine. Sunt convins! Am încredere în elevii mei! Da, avem nevoie și de inimi generoase pentru a realiza acest proiect așa cum ni-l dorim. De oameni care ar putea să ne ajute cu un echipament etc. Dar trimit e-mail-uri și sigur se vor găsi persoane care să creadă în noi.

Eu merg pe principiul că școala trebuie să îi ajute pe elevi să își descopere abilitățile pe care le au, să te pregătească pentru viața de adult. Astfel, elevii o să învețe să lucreze în echipă, să respecte deadline-uri, să identifice soluții pentru diferite probleme. Vor învăța să comunice, să inter-relaționeze, vor simți că fac parte dintr-o comunitate.

COLIVIA este filmul prin care arătăm ceea ce mulți nu mai văd. Mulți ați trăit în perioada comunistă și știți cât de greu era să fii liber. Cum luptai pentru libertate și erai cenzurat. Acum, în prezent, suntem liberi, dar ne comportăm ca și cum am fi în lanțuri. Practic ne autocenzurăm! Cam despre asta o să vorbim noi în film. Promit că vă invităm să îl lansați, astfel încât să vedeți ce pot face niște adolescenți. Și care este viziunea lor asupra vieții, asupra prezentului. Și, dacă vreți să fiți la curent cu tot ceea ce facem, ne puteți urmări pe pagina noastră de instgram: colivia.themovie
Eu sunt cel mai norocos profesor și am cei mai grozavi elevi pe care un profesor și-i poate dori. Sunt tare mândru de ei și știu că vor ajunge departe. Și da, aș face foarte multe pentru ei. Pentru că merită! Fix cum spune Simion Mehedinți, „nu legea, nu cartea, nu regulamentul, revizorul, inspectorul ori ministrul face școala. Ci o faci zilnic tu, cel care te sui la catedră”. Și mă străduiesc cât pot, să fiu acel dascăl pentru elevii mei, căci și ei se străduiesc să fie acei elevi pentru mine.

Le mulțumesc tuturor, elevi, părinți și direcțiune că au crezut în această idee și că mă ajută să o pun în practică”, scria pe Facebook profesorul Cristian Tănase în februarie 2024.