Filmul „100 de lei“, unul din secretele cel mai bine păzite ale cinematografiei româneşti

Filmul „100 de lei“, unul din secretele cel mai bine păzite ale cinematografiei româneşti, este un film psihologic românesc din 1973 regizat de Mircea Săucan după un scenariu de Horia Lovinescu.

Studiourile Buftea au făcut recet publice imagini din timpul filmărilor la „100 de lei“, care au fost păstrate, deşi conducerea de partid a cerut, la acea vreme, distrugerea lor.

Filmul „100 de lei“ a fost ars. Regizorul a fost in pragul nebuniei, producătorul a făcut infarct

Din cauză că nu se mai înţelege cu părinţii săi, tânărul Petre (Dan Nuţu) se mută la fratele său mai mare, Andrei (Ion Dichiseanu), care este un actor de succes.

Petre se împrieteneşte cu Dora (Ileana Popovici), o fată care-l admiră pe fratele său. Când Andrei începe să-i dea atenţie Dorei, Petre pleacă simţindu-se trădat, refuzând până şi o sută de lei pe care el i-o dăduse.

Din păcate, negativul filmului a fost ars, producătorul Constantin Roateş a făcut infarct şi a murit la dispensarul din Buftea, iar regizorul a fost la un pas de nebunie. Filmul, în copie pozitivă, a fost păstrat de oamenii studioului si redat publicului după ’89.

„A fost ars negativul din ordinul tovarăşei Ceauşescu. La premieră nu mai exista negativul. Inginerii, muncitorii de la controlul tehnic plângeau. Lui nea Tica Roates, directorul filmului i s-a făcut rău, s-a dus la punctul medical de la Buftea, a făcut infarct şi a murit. A murit o dată cu filmul şi cu toată munca mea“, a mărturisit Mircea Săucan.

Nu e clar ce i-a enervat pe comuniști

Filmul era destul de simplu și nu părea că va ridica probleme la cenzură.

În mai 1973, documentele păstrate la Arhiva Naţională de Filme menţionau faptul că „sunt necesare o serie de îmbunătăţiri pentru clarificarea şi întărirea mesajului politico-ideologic al filmului“.

„Într-o noapte mi-au spus: «Mâine dimineaţă prezinţi filmul». Iar după ce l-au văzut: «Trebuie să dai totul afară». Am început să urlu, să ţip. «Altfel nu-ţi dăm de mâncare. N-o să ai cu ce să-ţi ţii copilul». A fost o perioadă de luptă de vreo două luni. Zi de zi.

Filmul a fost maltratat în cel mai josnic mod: eroul nu mai murea la final, au fost scoase oile dintr-o secvenţă pur poetică, benignă, a fost eliminat până şi Buick-ul cumpărat de Studioul Buftea de la Lica Gheorghiu. Eu ajunsesem în spital, nu mai puteam să umblu.

Mi-aduc aminte că Mircea Sântimbreanu a spus: «Bine, bine, hai să zicem că aveţi dreptate, dar gândiţi-vă, ce aveţi cu scena cu oile? E o scenă românească». El m-a apărat. Toată lupta o duceau ca doi ofiţeri de Securitate Mircea Mohor şi George Radu Chirovici“, rememora Mircea Săucan peripeţiile prin care a trecut.

Până la urmă, toate tăieturile au fost efectuate sub supravegherea producătorului delegat Beno Meirovici, iar regizorului i s-a interzis accesul la masa de montaj. „A fost ars negativul din ordinul tovarăşei Ceauşescu. 

Destine frânte

Mircea Săucan s-a născut la Paris, dar familia s-a stabilit în România la Carei din 1934. Între 1948 – 1952 a studiat regia la Institutul Unional de Cinematografie din Moscova.

Inițial sincer pro-comunist, devine rapid un indezirabil prin calitatea artistică și problematica non conformistă a filmelor și a prozei sale. Se hotărăște să emigreze în 1987 după 7 ani de șomaj impus mai ales după apariția peliculei „100 de lei”.

Și actorul principal Dan Nuțu avea să plece din România și să ajungă în SUA unde nu a mai jucat în filme devenind, printre altele, șofer de taxi.

Cenzura și șicanele cu comuniștii l-au împins la această decizie, pentru unii surprinzătoare, luată de Nuțu.