Născut în Germania, la Ulm, în 1879, Albert Einstein a elaborat teoriile speciale și generale ale relativității. În anul 1921 a câștigat premiul Nobel pentru fizică pentru că a reușit să explice efectul fotoelectric. S-a stins din viață la 18 aprilie 1955, în Princeton, New Jersey. Dincolo de cariera sa impresionantă, există și unele lucruri mai puțin știute despre Einstein.
Einstein a fost elev al școlii primare la Gimnaziul Luitpold din Munchen. I-a plăcut muzica clasică și a cântat la vioară. Avea o oarecare deficiență în vorbire – un ritm încet și pauze pentru a se putea gândi la ce urmează să spună.
Mai târziu, Einstein a scris despre două momente care i-au marcat copilăria. Primul a fost descoperirea unei busole, la vârsta de cinci ani când a rămas fermecat de forța care mișca acul. Cel de-al doilea moment s-a petrecut la vârsta de 12 ani, când a descoperit o carte de geometrie pe care a citit-o de nenumărate ori.
Studentul polonez Max Talmud, găzduit de familia Einstein, a fost meditator neoficial pentru tânărul Albert, pe care l-a învățat matematică și filosofie. Una dintre cărțile pe care Talmud i le-a imprumutat lui Albert a fost o carte de științe pentru copii, în care autorul își imagina o plimbare alături de electricitatea care circula printr-un cablu de telegraf.
Einstein a început să se întrebe cum ar arăta o rază de lumină dacă ai alerga cot la cot cu ea la aceeași viteză. Această curiozitate l-a făcut să scrie prima „lucrare științifică” la 16 ani, „Analiza stării de eter în câmpurile magnetice.”
Problema vitezei relative față de un observator nemișcat și a observatorului care se mișcă o dată cu lumina a fost o chestiune care i-a acaparat atenția pentru următorii 10 ani.
Urmându-și familia care a plecat în Italia pentru un contract obținut de tatăl său, Einstein ajunge în cele din urmă la un liceu special condus de Jost Winteler în Aarau, Elveția, pe care l-a absolvit în anul 1896, la 17 ani. A devenit prieten cu familia Winteler, la care a locuit și s-a îndrăgostit de fiica acestora, Marie.
Einstein a renunțat la cetățenia germană pentru a evita stagiul militar și s-a înscris mai departe la o școală din Zürich.
Einstein își va aminti că anii petrecuți în Zürich au fost cei mai fericiți din viața sa. A întâlnit mulți studenți care aveau să îi devină prieteni loiali, precum Marcel Grossmann, un matematician, și Michele Besso cu care se delecta având conversații lungi despre spațiu și timp.
În același timp, a cunoscut-o și pe viitoarea sa soție, Mileva Maric, studentă la fizică.
1905 e adesea numit „anul miraculos” al lui Einstein. A scris o lucrare pentru doctorat, i-au fost publicate alte patru lucrări în „Analele Fizicii”, unul dintre cele mai recunoscute jurnale de fizică.
Cele patru lucrări – efectul fotoelectric, mișcarea browniană, relativitatea speciala și echivalența dintre materie și energie – vor schimba cursul fizicii moderne și îl vor aduce în atenția lumii academice. Au existat speculații ca Einstein și soția sa, Maric, au lucrat împreună la celebrele lucrări din 1905 ale fizicianului, dar istoricii care au studiat subiectul nu au găsit dovezi ale implicării acesteia.
Einstein a câștigat premiul Nobel în 1921, dar onorariul nu a mers la el, ci la prima soție – ca despăgubire în caz de divorț. A existat un motiv: Einstein și-a tratat în orice mod posibil soția în căsătorie, hărțuind-o cu infidelități și chiar întocmind o listă specială de condiții pe care trebuia să le îndeplinească pentru a nu fi abandonată cu copiii ei.
De exemplu, soției lui Einstein i s-a cerut să închidă imediat gura imediat ce soțul ei a vrut, să-și efectueze calculele științifice, să-și păstreze camera perfect curată, să nu ceară îndeplinirea datoriei conjugale, să furnizeze trei mese calde pe zi și să nu fie văzută prea mult.