#secretstory

Marița, prima corabie românească și primul ei voiaj. I s-au închinat versuri, iar Jurnalul de Bord se află în Arhivele statului

Marița prima corabie românească și primul ei voiaj. I s-au închinat versuri iar Jurnalul de Bord se află în Arhivele statului

Astăzi se împlinesc 188 de ani de la momentul lansării la apă a primei nave sub pavilion românesc, cunoscută drept corabia „Mariţa”, botezată în cinstea Mariei Ghica, soţia domnitorului Gheorghe Bibescu. Marița, prima corabie românească, are o poveste demnă de un roman de aventuri.

Ambarcațiunea avea o capacitate de 115 tone și-l avea ca armator pe hatmanul Alexandru Vilara, semnatar ale memoriilor care cereau emanciparea Ţării Româneşti de sub otomani. Construită din „materialuri româneşti“, Mariţa a plecat în primul voiaj în afara graniţelor ţării pe 7 decembrie 1834, pe ruta Sulina – Constantinopol.

Marița, prima corabie românească și primul ei voiaj. Ieșirea pe mare, considerată de folos statului

Marele vornic Alexandru Vilara (1786-1852, ministru în mai multe rânduri, joacă un însemnat rol politic începând din 1821) cere, în septembrie 1834, aprobarea lui Alexandru Ghica, domnul Ţării Româneşti, „să transporte spre Constantinopol «300 chile mari» de grâu.

Arătând că ieşirea la mare a acestei corăbii este de folos statului, întrucât «s-ar întemeia pentru totdeauna privilegiul marinei comerciale a Valahiei», domnitorul a supus cererea lui Vilara aprobării Sfatului administrativ al ţării şi aceasta a acordat dreptul de a îmbarca cantitatea de grâu solicitată şi a o duce spre Constantinopol.

Nava a fost pusă în funcţiune la Brăila în anul 1834, cu o solemnitate deosebită, şi i s-a dat numele de «Mariţa».

Cu ocazia lansării la apă, Cezar Boliac i-a făcut următoarea urare

«Mergi, corabie, mergi de arată Europei culorile României; mergi a-i duce bogăţiile solului nostru şi a-i cere luminile sale; mergi de vizitează Italia, Francia şi Ispania şi spune popoarelor lor că sunt încă românii de la Dunăre.

Când vei trece înaintea Italiei, ridică-ţi toate pavilioanele tale, aceasta este muma ta; când vei merge în lungul coastelor Franciei, salut-o cu strigăte de bucurie, ea este ţara libertăţii.

Şi dacă tu atingi Ispania, şi trebuie a atinge, tu ne vei spune la întoarcerea ta, cât de multă virtute a trebuit acestei mândre naţiuni a se regenera. Tu vei saluta în ea pe sora ta ca cea mai mare, patria lui Traian».

Marița a înfruntat o furtună chiar în primul voiaj

Comanda navei a fost dată căpitanului Gheorghe Lazăr Bresco, primul căpitan de mare «care a purtat, la 7 decembrie 1834, pavilionul românesc spre Constantinopol în prima sa cursă maritimă».

La bord, în afară de echipaj s-au aflat şi negustori din Ţara Românească. Chiar în prima sa cursă nava a avut de înfruntat o furtună puternică, după cum reiese din Jurnalul de bord completat de Bresco.

Proprietarul navei, Al. Vilara, a cerut domnitorului să i se dea căpitanului «o carte domnească mulţămitoare», pentru misiunea pe care a îndeplinit-o cu succes, ca prin aceasta să-l încurajeze şi să-i urmeze şi alţii exemplul”.

Grav avariată la ultima călătorie

Ambarcațiunea a fost grav avariată, trecând prin două furtuni, ultima la întoarcerea în ţară, când echipajul a fost nevoit să arunce încărcătura peste bord (butii de vin).

La 5 iunie 1835, cu velele rupte şi trosnind din toate încheieturile, Mariţa a ajuns în ţară, dar voiajul ei a avut însă un puternic răsunet.

De la Sulina, corabia a plecat la Brăila, unde au fost predate pavilionul şi Jurnalul de bord, pentru a fi păstrate în Arhiva ţării. Documentele vremii consemnează că „Mariţa” a fost primul vas care, după secole de suzeranitate otomană, a purtat pavilionul Ţării Româneşti pe Dunăre şi Marea Neagră, până la Constantinopol.