Misterul prăbușirii unei aeronave TAROM, pe 28 decembrie 1989. Casete și informații sensibile, distruse definitiv
Misterul prăbușirii unei aeronave TAROM, pe 28 decembrie 1989.. În haosul de după Crăciunul Revoluției, o aeronavă Antonov AN-24 a căzut din cer în Dâmbovița.
Cursa, care trebuia să aducă sânge pentru răniți, transporta un secret: un fotoreporter britanic cu presupuse casete video compromițătoare.
Misterul prăbușirii unei aeronave TAROM, pe 28 decembrie 1989. Pasagerul misterios
Pe 28 decembrie 1989, la doar câteva zile după fuga și execuția soților Ceaușescu și în plin război al zvonurilor și al confuziei militare, spațiul aerian al României a fost scena unei tragedii inexplicabile.
O aeronavă civilă TAROM de tip Antonov AN-24 (înmatriculată YR-BMJ), efectuând o cursă specială, s-a prăbușit în pădurea Mălinoasa, comuna Vișina, județul Dâmbovița.
Toate cele șapte persoane aflate la bord și-au pierdut viața.
Avionul avea o misiune vitală: era o cursă charter cu destinația Belgrad (Iugoslavia), comandată pentru a aduce înapoi în România sânge și medicamente destinate tratării miilor de răniți din Revoluție. Echipajul era format din șase membri, inclusiv piloți și însoțitori de bord.
Echipajul care pleca în cursa TAROM București (Otopeni) – Belgrad (Nikola Tesla) a fost format din șase membri: comandant de bord Ioan Chifor (38 ani), copilot Valter Jurcovan (31 ani), instructor de zbor Mihai Moldoveanu (35 de ani), mecanic de bord, Gelu Cristea (33 ani), însoțitori de bord Elena Marghidan (35 ani) și Petre Bănică (41 ani).
Însă, un singur pasager a transformat acest accident într-un mister național: Ian Parry, un tânăr fotoreporter britanic de 24 de ani, colaborator al ziarului Sunday Times. Prezența lui Parry la bord a generat rapid o teorie care persistă și astăzi:
Se bănuia că fotoreporterul transporta asupra sa casete video și fotografii sensibile, realizate în timpul Revoluției, care ar fi putut conține informații sau imagini compromițătoare pentru noul regim aflat la putere.
Misterul prăbușirii: accident sau doborâre?
La aproximativ 15 minute de la decolare de pe Aeroportul Otopeni, avionul a intrat în picaj și s-a prăbușit. În ciuda multiplelor anchete, cauza exactă a catastrofei nu a fost elucidată complet, generând trei ipoteze majore:
S-a speculat că prăbușirea ar fi putut fi cauzată de o defecțiune tehnică (un incendiu la unul dintre motoare) sau de o posibilă incapacitate a pilotului comandant survenită în timpul zborului, în condițiile unui haos total în turnul de control.
Primele anchete, imediat după Revoluție, au indicat existența unor urme de muniție pe stabilizatorul aeronavei, sugerând că avionul ar fi putut fi lovit de un proiectil antiaerian. Această ipoteză este alimentată de panica generală și focurile de armă necontrolate care aveau loc în acele zile.
Această teorie susține că avionul ar fi fost doborât intenționat cu scopul de a împiedica ieșirea din țară a casetelor video cu dovezi delicate despre evenimentele Revoluției.
Cutiile negre au fost găsite și distruse rapid
Dosarul accidentului a fost marcat de lipsuri și contradicții. Faptul că epava aeronavei și înregistratoarele de zbor (cutiile negre) au fost distruse sau casate rapid (în 1990), înainte ca toate anchetele să fie finalizate, a lăsat cazul deschis și a alimentat suspiciunile că s-a dorit mușamalizarea adevărului.
Dan Voinea, primul procuror care s-a ocupat de caz crede și el în teza doborârii avionului: „Când a ajuns aproape de Boteni (unitatea militară Boteni) s-a tras asupra avionului. De cercetarea la fața locului s-au ocupat o procuroare și un criminalist de la Titu. Care au fost foarte corecți, zic eu. Au făcut fotografii la fața locului, au încheiat proces verbal și în fotografii și-n procesul verbal au subliniat faptul că pe fuzelajul avionului erau urme de proiectil.”
Dosarul a fost dat altui procuror care a dat soluția neînceperii urmăririi penale. Dan Voinea a discutat cu rudele celor morți și le-a prezentat dosarul. Nu a fost de acord cu dejivrarea necorespunzătoare, care a dus la jivrarea botului, deci la pierderea portanței aeronavei.
Mulți piloți au spus că primii procurori îi luau de proști. Unui avion nu-i îngheață botul niciodată, fiind locul cel mai fierbinte, potrivit acestora. Dan Voinea s-a pensionat, iar dosarul a continuat să fie tergiversat.
Valentin Duță mai afirma și faptul că reprezentanți sovietici ai companiei care a fabricat avionul au venit și au apreciat că avionul fusese lovit de la sol. Curios este și faptul că pădurarul Nuță nu a dat niciodată o declarație oficială, deși a fost primul civil ajuns la locul dezastrului.
Ian Parry fost înhumat la 30 ianuarie 1990. Una din fotografiile sale făcute în România (funeraliile unui tânăr împușcat la Revoluția) a câștigat în ianuarie 1990, un important premiu de presă, Nikon Press Photograph of the Month.
