Mulți angajați scapă de impozite. Se schimbă taxarea pentru contracte
Un proiect de lege analizat în Parlament schimbă taxarea pentru contracte și elimină supraimpozitarea pentru anumite categorii de angajați. Contractele ar putea fi taxate din nou la venitul real, nu la salariul minim.
Taxarea pentru contracte part-time
O propunere legislativă aflată la comisia de specialitate a Camerei Deputaților poate schimba din nou regulile fiscale pentru contractele de muncă part-time.
Proiectul vizează eliminarea prevederilor din Codul fiscal care obligă, în prezent, la plata contribuțiilor sociale pentru multe contracte cu timp parțial prin raportare la salariul minim brut pe țară, nu strict la venitul efectiv realizat de angajat.
Miza este una importantă atât pentru angajatori, cât și pentru persoanele care lucrează cu program redus. Dacă proiectul va fi adoptat, contribuțiile sociale datorate pentru contractele part-time ar urma să fie calculate din nou la salariul real obținut de angajat, nu la un nivel minim impus artificial prin lege.
Propunerea legislativă modifică Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal și are ca obiect principal abrogarea unor alineate din articolul 146, respectiv prevederile care au introdus regula potrivit căreia baza de calcul a contribuțiilor sociale pentru anumite contracte part-time nu poate fi mai mică decât salariul minim brut pe țară.
În forma transmisă de Senat, proiectul prevede abrogarea art. 146 alin. (5^6) – (5^9) din Codul fiscal. Aceste prevederi sunt cele care au dus, în practică, la situația în care un contract de muncă de două, patru sau șase ore poate ajunge să fie taxat, din perspectiva contribuțiilor, ca și cum ar fi un contract cu normă întreagă plătit cu salariul minim.
Proiectul mai conține și modificări de corelare legislativă, la art. 146 alin. (8) și la art. 168 alin. (6^1), astfel încât textele din Codul fiscal să fie adaptate după eliminarea regulii privind raportarea la salariul minim.
Pe scurt, dacă proiectul trece de Camera Deputaților, regula ar urma să revină la o logică mai simplă: contribuțiile se calculează la venitul efectiv realizat de persoana angajată cu timp parțial.
Supraimpozitarea contractelor part-time, contestată
Inițiatorii modificărilor legislative afirmă că Ordonanța Guvernului nr. 16/2022 a generat o suprataxare a contractelor de muncă cu timp parțial.
Potrivit acestora, această măsură a avut un impact negativ asupra economiei, manifestat prin reducerea numărului de contracte part-time și prin creșterea muncii informale.
Ei argumentează că, din punct de vedere fiscal, statul a tratat multe contracte part-time ca fiind ascunzători ale muncii nedeclarate, impunând un prag minim de taxare bazat pe salariul minim brut pe țară, indiferent de numărul efectiv de ore lucrate zilnic.
Inițiatorii susțin că această abordare s-a bazat pe presupunerea că angajatorii și angajații utilizează contractele part-time pentru a evita plata contribuțiilor aferente unui program de lucru integral. Totuși, ei menționează că măsura a afectat și persoanele care lucrează efectiv cu timp parțial, cum ar fi studenții, pensionarii, îngrijitorii de copii sau rude, cei cu multiple activități sau angajații incapabili să lucreze opt ore pe zi.
Cum afectează firmele
Pentru angajatori, actuala regulă poate însemna costuri fiscale mai mari decât valoarea muncii efectiv prestate. O firmă care angajează o persoană pentru două ore pe zi poate fi obligată, în anumite condiții, să achite contribuții raportate la salariul minim brut, nu doar la salariul aferent celor două ore.
Această situație poate face contractele part-time mai puțin atractive pentru firme, mai ales pentru afacerile mici, pentru comerț, servicii, curățenie, activități sezoniere, educație privată, HoReCa sau alte domenii în care există frecvent nevoia de muncă flexibilă.
Dacă proiectul va fi adoptat, costul fiscal al unui contract part-time ar putea scădea, pentru că taxele ar fi calculate proporțional cu venitul real. Asta ar putea încuraja firmele să încheie legal contracte cu timp parțial, în loc să evite astfel de colaborări sau să le mute în zona informală.
Efecte pentru angajați
Pentru angajați, schimbarea poate avea două efecte importante. Primul este că ar putea crește numărul locurilor de muncă legale cu program redus. Al doilea este că munca part-time ar putea redeveni mai accesibilă pentru persoanele care nu pot lucra cu normă întreagă.
Contractele part-time sunt importante pentru mai multe categorii de persoane. Ele pot fi o soluție pentru studenți, pentru părinți, pentru cei care au nevoie de un venit suplimentar, pentru pensionari sau pentru cei care, din motive personale ori medicale, nu pot susține un program complet.
În forma actuală a legislației, costul ridicat al contribuțiilor poate descuraja angajatorii să mai ofere astfel de contracte. Prin urmare, eliminarea supraimpozitării ar putea duce la o flexibilizare a pieței muncii.
Impact pozitiv pentru buget
Inițiatorii propunerii afirmă că impactul bugetar ar putea fi pozitiv, deși eliminarea bazei minime de calcul pentru contractele part-time poate părea inițial o pierdere pentru stat.
Ei explică că, printr-o taxare mai rezonabilă, ar putea fi înregistrate legal un număr mai mare de contracte part-time, ceea ce ar conduce la o reducere a muncii la negru.
Statul ar putea astfel încasă contribuții și impozite de la un număr mai mare de contracte, chiar dacă suma datorată pentru fiecare contract ar fi calculată la venitul real, nu la salariul minim.
Inițiatorii susțin că o astfel de măsură ar putea reduce și presiunea asupra cheltuielilor de asistență socială, prin creșterea numărului persoanelor angajate legal.
Efectul real asupra bugetului va depinde însă de modul în care piața muncii se va adapta la această schimbare.
Dacă angajatorii vor declara mai multe contracte part-time, statul ar putea recupera venituri suplimentare prin extinderea bazei de contribuabili.
În caz contrar, eliminarea bazei minime de calcul ar putea conduce la încasări mai mici pe termen scurt pentru fiecare contract part-time înregistrat.
