Muzele lui Nichita Stănescu. Cele patru mari iubiri ale poetului, care i-au influențat viața și opera

31 martie, se împlinesc 89 de ani de la naşterea lui Nichita Stănescu, unul dintre cei mai valoroși poeți ai României. A ars ca o văpaie, a creat o opera impresionantă, dar s-a stins de tânăr, din cauza consumului de alcool. A fost un fel de pact cu diavolul, căci alcoolul nu-l îmbăta, ci îi declanșa o efervescenţă artistică vecină cu geniul. Tot cu efervescență a și iubit poetul. Cine au fost muzele lui Nichita Stanescu și cum i-au influențat acestea viața? 

O poveste mai puțin știută despre Nichita Stănescu s-a derulat la cutremurul din 4 martie 1977 și a marcat cumva momentul din care poetul a devenit din consumator, dependent de alcool. Atunci, Nichita Stănescu a încercat să-l salveze pe prietenul său, Nicolae Ştefănescu. Nu a reușit, a fost lovit de un zid care s-a prăbuşit și a suferit o paralizie temporară a părţii stângi a corpului, care i-a lăsat sechele pentru totdeauna.

În acea perioadă, poetul a început să devină dependent de alcool. Prietenii săi spuneau că acesta consuma mai mult de două sticle de vodcă pe zi.

Muzele lui Nichita Stănescu. Magdalena, iubirea din liceu

Nichita făcea totul cu patimă. Așa și iubea. În viața sa au fost patru femei, pe care poetul le-a iubit enorm. I-au fost muze, l-au inspirat și i-au colorat viața.

În anul 1952, în ultimul an de liceu, Nichita s-a căsătorit cu Magdalena Petrescu, cu care avea să fie coleg apoi la Filologie. Magdalena era sora celui mai bun prieten al viitorului poet. Dar, după după un an, relația lor s-a destrămat și Magdalena a emigrat în Australia.

A revenit în țară după moartea poetului și a răscumpărat pianul lui Nichita, care astăzi este expus la muzeul din Ploiești.

A fost o dragoste adolescentină, care, poate că, s-a terminat înainte ca să ajungă la maturitate. O dragoste neîmplinită în adevăratul ei sens, dar viața a continuat și în scurt timp și-a găsit o nouă mare iubire.

Doina Ciurea, soția lui Nichita timp de 20 de ani

În iunie 1962, poetul avea să se căsătorească cu Doina Ciurea, o colegă de facultate, fosta iubită a lui Nicolae Labiş, rival în dragoste şi creaţie al lui Nichita.

În perioada studenţiei lui Nichita la Universitatea Bucureşti (1952-1957), Labiş era deja un poet consacrat. „Eram topit de invide. Fusese îndrăgostit de femeia pe care eu o iubeam. El publica şi semnul tipărit al literei mi se părea miraculos şi de neatins.(…) Atâta vreme cât el a trăit, eu nu am publicat nici un vers. El a murit în decembrie, eu am debutat în martie“, spunea Nichita despre Labiș.

Nichita şi Doinea Ciurea s-au căsătorit pe când poetul avea 29 de ani. Iubirea pentru Doina l-a inspirat și a publicat volumul „O viziune a sentimentelor“, în 1964. Acesta cuprinde una dintre cele mai cunoscute poezii ale poetului, „Leoaică tânără, iubirea“.

Oficial, Nichita a divorțat de Doina 20 de ani mai târziu.

Iubirea devastatoare pentru Gabriela

În anul 1964, avea să se îndrăgostească de poeta Gabriela Melinescu. Relația lor a durat până în anul 1970, fără a fi oficializată.

O iubrie devastatoare, dificilă şi neîmplinită care a durat 10 ani, timp în care Nichita a fost în continuare căsătorit cu Doina Ciurea. Oroarea poetului de tribunale, aşa cum s-a justificat faţă de prieteni, l-a făcut să amâne divorţul până târziu, în 1981.

Într-un final, a pierdut-o pe Gabriela, care s-a îndrăgostit şi apoi s-a căsătorit cu un editor suedez, Rene Coeckelberghs, apoi a plecat definitiv în Suedia, la mijlocul anilor ‘70.

A fost invitat de mai multe ori la Stockholm de către Gabriela, dar Nichita a refuzat invitațiile motivând gelozia.

Studenta Dora căreia i-a spus de la prima întâlnire: ești a mea. Și a fost

În anul 1978, Nichita o întâlnește pe studenta Todorița Tărîță, Dora, cu 23 de ani mai tânără.

Dora a fost ultima mare dragoste a poetului. A cunoscut-o când avea 45 de ani. Era o frumoasă brunetă cu ochi negri, părul creț și tenul măsliniu. Într-o vizită pe care a făcut-o acasă la Lucian Blaga, a fost vrăjit de frumusețea ei.

Primele cuvinte pe care le-a rostit când a văzut-o au fost, ”ești a mea”. Când tânăra a plecat de la petrecere, Nichita i-a repetat „să ştii că tu o să fii nevasta mea!“.

S-au căsătorit în 1982, la un an după pronunţarea divorţului de Doina Ciurea, şi doar cu un an înaintea de moartea poetului. Căsătoria legală a fost o conjunctură, deoarece poetul urma să primeasca Premiul pentru literatură „Cununa de aur“ în Iugoslavia, iar Dora, având alt nume, nu putea să îl însoţească.

Dora a rămas alături de poet până la moartea sa, după care s-a stabilit la Paris.