Obiceiul împodobirii bradului în alte țări. Țara Galilor folosește o iapă cenușie
Așa cum tradițiile diferă în funcție de popor și regiune, la fel și obiceiul împodobirii bradului este însoțit de diverse povești și istorii în întreaga lume.
Obiceiul împodobirii bradului în alte țări
Ritualurile legate de serbările Crăciunului diferă, de la o zonă la alta, în funcţie de tradiţiile moştenite din generaţie în generaţie.
Lituania
Primul brad împodobit a apărut la Riga, în Lituania, în anul 1510. În anul 1521 prinţesa Hélene de Mecklenburg a adus la Paris obiceiul împodobirii bradului, după ce s-a căsătorit cu ducele de Orleans.
Spre desfătarea colectivităţii, în anul 1605 a fost înălţat primul brad de Crăciun într-o piaţă publică din Strasbourg, împodobit numai cu mere roşii. În acelaşi an, la Breslau, ducesa Dorothea Sybille von Schlesian împodobeşte primul brad, aşa cum îl vedem şi în prezent. Globurile confecţionate din sticlă argintată de Thuringia au apărut abia în anul 1878 şi au fost rapid generalizate la toate popoarele creştine din lume.
Canada
Coloniștii germani au migrat spre Canada din Statele Unite ale Americii în jurul anului 1700, aducând cu ei multe din obiceiurile asociate Crăciunului, pe care le prețuim şi astăzi, cum ar fi postul, turta dulce și, bineînţeles, pomul de Crăciun.
Când soțul german al reginei Victoria, Prinţul Albert, a amplasat primul pom de Crăciun la Castelul Windsor, în anul 1848, împodobirea bradului a devenit o tradiție de-a lungul Angliei, Statelor Unite ale Americii şi Canadei.
Mexic
În cele mai multe case mexicane principala “podoabă” de sărbătoare este “El Nacimiento” (scena Nașterii Domnului). Cu toate acestea, bradul decorat poate fi şi el încadrat în Nacimiento sau aşezat în oricare altă parte a casei. Cum achiziționarea unui pom natural reprezintă un lux pentru cele mai multe familii mexicane, Arbolito de Navidad este de multe ori artificial sau de mici dimensiuni.
Marea Britanie
Molidul norvegian este specia tradițională utilizată pentru decorarea caselor din Regatul Unit, o varietate indigenă din Insulele Britanice care datează din timpul ultimei perioade glaciale şi care a fost reintrodusă aici înainte de 1500.
Obiceiul împodobirii bradului de Crăciun a pătruns în Marea Britanie prin intermediul negustorilor germani care se stabiliseră aici şi din locuinţele cărora nu lipseau în niciun an, în timpul perioadei de Crăciun, brazii gătiţi de sărbătoare.
Ca o superstiție, dacă sunteţi în Marea Britanie şi vreţi să vi se îmdeplinească orice dorinţă ați avea, nu trebuie decât sã învârtiţi în aluatul pentru budincă. Budinca tradiţională se face din fructe uscate şi nuci, adesea îmbibate în brandy.
Ţara Galilor
Galezii au păstrat un obicei păgân care implică un personaj numit Mari Lwys (iapa cenuşie). În forma sa cea mai pură, tradiţia presupune sosirea calului şi a însoţitorilor săi în faţa casei, unde se cântă.
Apoi are loc o bătălie verbală, în care cei din casă şi cei de afară se insultă în versuri. Iapa este de fapt un craniu cabalin ataşat de un băţ, iar persoana care-l manevrează se acoperă cu cearceafuri albe.
Groenlanda
Brazii de Crăciun sunt importaţi, întrucât, aici, în apropiere de Polul Nord, nu rezistă nicio plantă sau pom. Aceştia sunt decoraţi cu lumânărele și ornamente luminoase.
Guatemala
La fel ca și în Mexic, pomul de Crăciun face parte integrantă din scena Nașterii Domnului, „Nacimiento”, fiind un ornament popular, datorită numeroasei populații germane din Guatemala.
Cadourile pentru cei mici sunt lăsate sub brad chiar în dimineața de Crăciun. Părinții și adulții nu fac schimb de cadouri, până în ziua de Anul Nou.
Brazilia
Deși Crăciunul se sărbătorește în plină vară în Brazilia, uneori pinii sunt decorați cu bucăți mici de bumbac, care reprezintă zăpada atât de râvnită în zonă.
Venezuela
În Caracas, credincioşii se duc la slujbă foarte de dimineață în perioada cuprinsă între 16 şi 24 decembrie. Nu este atât de bizar pentru o populaţie majoritar catolică. Ceea ce este bizar este modul în care fac acest lucru: pe role.
Străzile sunt blocate pentru maşini până la 8 dimineaţa şi copiii, în noaptea de dinainte, leagă un capăt de sfoară de degetul mare şi lasă celălalt capăt să atârne pe fereastră. Astfel, când trec „patinatorii” dimineaţa, le dau un impuls şi celorlalţi.
Irlanda
Pomii de Crăciun pot fi cumpărați oricând în decembrie și decorați cu luminițe colorate, beteală și globuri. Unii irlandezi preferă un înger în vârful pomului, alții o stea, însă indiferent de ce aleg, întreaga casă este decorată cu ghirlande, lumânări, stejar verde și iederă, iar coronițele și vâscul nu lipsesc de la nicio ușă.
Suedia
Cei mai mulți oameni cumpără brazi chiar de Crăciun sau cu puțin timp înainte de Ajun, pentru că este un lucru ieșit din comun să decorezi pomul mai devreme. Copacii veșnic verzi sunt gătiți cu stele, globuri în formă de raze de soare și fulgi de zăpadă, realizați din paie. Alte decorațiuni includ animale din lemn colorate și ornamente pentru masă din paie.
Norvegia
De cele mai multe ori, norvegienii din zilele noastre, spre deosebire de bunicii și străbunicii lor, își aleg pomul de Crăciun în timpul unei excursii la pădure. Bradul de Crăciun a fost introdus în Norvegia după cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea; în unele zone ale țării chiar mai târziu.
Decorarea copacului se face, de obicei, în Ajun, și este realizată de părinți în spatele ușilor închise ale livingului, timp în care copiii așteaptă cu nerăbdare și entuziasm de cealaltă parte. Urmează un ritual norvegian, cunoscut sub numele de „încercuirea bradului de Crăciun”, prilej cu care toată lumea se prinde de mâini pentru a forma un inel în jurul copacului și de a cânta colinde în timp ce-l ocolesc. Abia după acest ritual începe împărțirea cadourilor.
O legendă spune chiar că în noaptea de Crăciun ies la iveală tot felul de vrăjitoare şi spirite malefice, care caută mături pe care să zboare. Pentru a alunga vrăjitoarele se ascund toate măturile, iar uneori se trage și un foc de armă pentru a le speria.
Ucraina
Sărbătorit pe 25 decembrie de catolici și pe 7 ianuarie de creștinii ortodocși de rit vechi, Crăciunul este cea mai populară sărbătoare din Ucraina. În timpul sezonului de iarnă, care include, bineînțeles și ziua de Anul Nou, oamenii decorează brazi și petrec din zori și până în seară (sau mai bine zis, de seara până dimineața).
În Ucraina pomul de Crăciun este decorat cu tot felul de ornamente, unele mai puţin tipice. De pildă se ascund în brad un păianjen artificial şi o pânză, iar cel care le găseşte se spune că va avea noroc. O poveste din popor spune că o văduvă sărmană nu şi-a putut permite decoraţiuni costisitoare, dar trezindu-se într-o dimineață a observat cum bradul fusese frumos împodobit cu pânza unui păianjen…
Spania, Catalonia și Portugalia
O tradiţie veche în aceste ţări este construirea unui staul sau a unei construcții improvizate care să imite Bethleem-ul. Dar alături de Maria, Iosif şi Iisus copilul, apare în scenă şi un Caganer, adică un personaj care îşi face nevoile.
Caganer-ul este o figură comună reprezentând un bărbat aflat în plin proces al ”evacuării”, aflat undeva într-un colţ al ieslei, cu pantalonii lăsaţi în vine. În mod tradițional, figurina reprezintă un țăran, purtând bereta roșie catalană (barretina), cu pantalonii pe vine, în poziția de eliminare.
Figura a evoluat în ultima vreme, ajungând să ridiculizeze celebrităţi, politicieni şi chiar pe Moş Crăciun. În Catalonia, Caga Tió, buşteanul cu rol de a ”scoate” dulciuri, este o tradiţie foarte răspândită. Aceasta presupune scobirea unui butuc, care este apoi fixat pe nişte bârne de lemn, căruia i se pictează o faţă. În fiecare seară începând cu data de 8 decembrie, Caga Tió este hrănit şi acoperit cu o păturică pentru a nu răci.
În ajun de Crăciun, Caga Tió este aşezat în şemineu și bătut cu un băţ pentru a cădea din el toate bombonelele și ciocolățele cu care a fost hrănit. Mai mult, este încurajat şi prin numeroase cântecele. Astfel din Caga Tió ies dulciuri, nuci, brânză și alune.
Italia
În Italia, Presepio (iesle sau pat de copil) reprezentat în miniatură, la fel ca și grajdul Sfintei Familii, este centrul sărbătorii de Crăciun pentru toate familiile.Oaspeții îngenunchează înaintea ieslei în timp ce colindele răsună.
Toate elementele ieslei și ale grajdului sunt, de obicei, sculptate manual și foarte detaliate. Scena este de multe ori prevăzută sub forma unui triunghi, acesta oferind baza unei structuri de tip piramidal numit „Ceppo” – nimic altceva decât un cadru de lemn aranjat pentru a face o piramidă pe mai multe niveluri de rafturi subțiri. Acesta este decorat în întregime cu hârtie colorată, conuri de pin aurit, fanioane colorate miniaturale și lumânărele fixate pe părțile laterale oblice. O păpușă sau stele mai mici sunt atârnate în vârful părții triunghiulare.
Germania
Multe tradiții de Crăciun practicate astăzi în jurul lumii au început în Germania. Foarte mult timp s-a crezut că tradiția de a duce un brad în casă de Crăciun a pornit de la Martin Luther. O altă legendă spune că la începutul secolului al XVI-lea, germanii au combinat mai multe obiceiuri practicate în diferite țări de pe glob -Copacul Paradise (un brad decorat cu mere), reprezentând Pomul Cunoașterii în Grădina Edenului, și Lumina Crăciunului, un cadru mic piramidal, de obicei, decorat cu bile de sticlă, beteală și o lumânare în partea de sus, un simbol al nașterii lui Hristos, considerat Lumina Lumii.
Combinând acest copac cu Lumina, germanii au creat copacul pe care astăzi îl știm ca pomul de Crăciun. Astăzi, Tannenbaum (pomul de Crăciun) este decorat tradițional, cu lumini, beteală și ornamente și este aprins și „îmbunătățit” în Ajun cu prăjituri, nuci, și cadouri sub ramurile sale.
Africa
Crăciunul este o sărbătoare de vară în Africa de Sud. Deși pomii de Crăciun nu sunt comuni, ferestrele sunt adesea drapate cu vată înspumată și beteală. Bogați sau săraci, creștinii din Africa sărbătoresc nașterea lui Iisus cu mare bucurie și patos. Aceste sărbători se concentrează pe serviciile religioase, urmate de parade foarte antrenante, cântece și dansuri.
În Ghana, bisericile încep pregătirile de Crăciun cu luni înainte, iar unii spun ca întreaga țară pare să se pregătească pentru această sărbătoare, cu toate că nu toți o celebrează. Mesele și vizitele la familie și prieteni joacă un rol important în această perioadă.
De exemplu, de sărbători, kenyenii pun o capră la proțap, delicioasa carne consumându-se de îndată ce este gata. Cei care nu au resursele necesare de a cumpăra o capră pun în comun bani cu prietenii sau rudele. Mulți oameni din Africa nu au posibilități pentru a face schimb de cadouri. În comunitățile sărace, cadourile sunt, de obicei, practice, cum ar fi un manual sau un săpun.
Arabia Saudită și Irak
Creștinii americani, europenii, indienii, filipinezii, și alte popoare care trăiesc aici sărbătoresc Crăciunul în particular în casele lor. În general, luminile de Crăciun nu sunt tolerate. Cele mai multe familii își așază brazii de Crăciun undeva în umbră. În ajunul Crăciunului, familiile creștine din Irak participă la o ceremonie specială în aer liber.
Membrii familiei țin lumânări aprinse în timp ce un copil citește despre nașterea lui Iisus dintr-o Biblie în limba arabă. Ulterior, familia cântă în jurul unui foc de tabără făcut din arbuști spinoși. Dacă țepii se transformă în cenușă, se spune că familia va avea noroc în anul care vine. Când focul se stinge, toți se avântă și sar peste cenușă de trei ori în timp ce-și pun o dorință.
După un foc de tabără la biserică, în ziua următoare, credincioșii merg pe jos în spatele episcopului care poartă o icoană a lui Iisus. Ceremonia Crăciunului se încheie atunci când episcopul binecuvântează un membru al bisericii prin atingerea cu mâna. Această persoană atinge apoi pe aproapele său și gestul se repetă până când toate persoanele care participă la ceremonie au fost afectate de acest „gest de pace”.
Filipine
Pinii proaspeți sunt prea scumpi pentru mulți dintre filipinezi, astfel încât copaci artificiali într-o gamă întreagă de culori și dimensiuni sunt adesea folosiți.
Felinarele în formă de stea, sau ”parol”, cum sunt denumite în limba de baștină, apar peste tot în țară pe parcursul lunii decembrie.Acestea sunt realizate din bețe de bambus, acoperite cu hârtie de orez viu colorată sau celofan, și, de obicei au un ciucure în fiecare punct.
Există, de obicei, câte una la fiecare fereastră, întrucât reprezintă Steaua din Bethleem și pentru că sunt expresia credinței și a speranței.
China
Pomii de Crăciun sunt denumiți „arbori de lumină.” Populația creștină din China este relativ mică, iar Crăciunul nu reprezintă aici o sărbătoare publică. Cu toate acestea, creștinii chinezi iluminează casele cu felinare frumoase de hârtie și atârnă decorațiuni din hârtie – ghirlande, flori și felinare.
Copiii chinezi îl așteaptă în Ajun de Crăciun pe „Dun Che Lao Ren”, Moș Crăciunul din China. Acesta nu lasă cadourile sub brad, așa cum se obișnuiește în părțile noastre, ci în șosetele special create de copii pentru a fi umplute cu jucării, dulciuri și fructe.
Japonia
Pentru cei mai mulți dintre japonezii care sărbătoresc Crăciunul, este pur și simplu un prilej de a-și arăta încă o dată dragostea față de copiii lor. Brazii de Crăciun sunt decorați cu jucării minuscule, păpuși, ornamente de hârtie, lumânări și felinare. Unul dintre cele mai populare ornamente este lebăda din origami.
Pentru mulţi japonezi masa tradiţională de Crăciun se rezumă la…Kentucky Fried Chicken (KFC). A devenit atât de populară, încât trebuie fãcute rezervări din timp pentru a beneficia de un loc la fast-food. În 1974, fast-food-ul american KFC a lansat o campanie festivă de marketing în Japonia. Sloganul aparent simplu „Kurisumasu ni wa kentakkii!” (Kentucky de Crăciun!) a dat naștere unei tradiții naționale care încă prosperă și astăzi. Deși Crăciunul nu este o sărbătoare națională în Japonia, familiile din toată țara merg la KFC-ul local pentru o masă specială de Ajunul Crăciunului.
Austria
Dacă vă imaginaţi că cel mai rău lucru posibil este să fii pe lista neagră a lui Moş Crăciun, înseamnă că nu aţi auzit de Noaptea lui Krampus. Krampus este un fel de ”geamăn rău” al Moşului, care are drept ocupaţie pedepsirea copiilor care nu au fost cuminţi.
Pe 6 decembrie oamenii se îmbracã în cele mai înfricoşătoare costume şi aleargă pe stradă lovind cu bâte tot ce întâlnesc. Legenda lui Krampus îşi are originile în regiunile alpine şi este răspândită în Bavaria, Ungaria, Slovenia şi Austria.
Cehia
În ajunul Crăciunului, fetele nemăritate apelează la o metodă de ghicit tradiţională despre care cred că le va ajuta să-şi prevadă viaţa amoroasă pentru anul viitor. Iată cum procedează: se stă cu spatele la uşă şi se aruncă un pantof peste umăr. Dacă acesta cade cu vârful spre uşă înseamnă măritiş. Dacă, dimpotrivă, cade cu călcâiul spre uşă, urmează un alt an de singurătate.
Letonia
Moş Crăciun (Zimzy) trebuie să aducă daruri în fiecare din cele 12 zile de până la Bobotează. Iisus nu apare în peisajul de sărbătoare. În schimb, letonii comemorează renaşterea fecioarei solare, Saulé, care are rolul de a trage soarele pe cer dintr-un car de foc. Cel mai cunoscut obicei de aici este acela al deghizării în urşi, cai, capre sau…zombi.
Olanda
Moş Nicolae are aici un ajutor, Zwarte Piet (Petru cel Negru). Sinterklaas ajunge în ajun de Moş Nicolae în oraş pe un vapor cu aburi, împreună cu sclavul său, fapt reprezentat în procesiuni publice. Povestea lui Petru nu-l mai înfãţişează acum drept un sclav maur, ci un coşar, pentru a fi evitat pe cât posibil rasismul.
Finlanda
În ajun de Crăciun toată familia merge la cimitir cu lumânări, cântând, pentru a-şi onora morţii.
Rusia
Aici se obișnuia ca Ajunul Crăciunului să fie serbat în mijlocul unei păduri de brazi, în care se alegea cel mai frumos brad, urmând ca apoi acesta să fie împodobit.
Estonia
Ţara pretinde că sărbătoarea lor, Joulud, nu are nimic de-a face cu Crăciunul, deşi asemănările sunt destul de izbitoare. Un obicei important este acela ca oamenii să aducă acasă un pai care simbolizează ieslea. Se obişnuieşte ca în ajun şi în ziua de Crăciun să se ghicească viitorul, pentru că se spune că în acest timp spiritele strămoşilor îi vizitează pe cei vii. Un alt obicei vechi este acela al saunei.
