Poezii de Crăciun. De recitat în cele 3 seri
Există numeroase poezii de Crăciun pe care le puteți recita în cele trei seri sfinte. Vom intra în farmecul sărbătorilor și ne vom bucura din plin de ele.
Fie că îi învățați pe cei mici, fie că vă readuceți aminte voi, adulții, trebuie să trăim din tot sufletul aceste momente. Pe lângă vizionare filmelor de Crăciun, primirea invitaților sau alte activități, putem recita și anumite poezii ideale pentru această perioadă.
Poezii de Crăciun
Noapte de Crăciun
Noapte de Crăciun, preasfințită ești
Cu lumini strălucitoare, bucurii vestești
Că în Betleem s-a născut Iisus
Fiul Tatălui din Ceruri, Pruncul Sfânt.
S-a născut Iisus, pace ne-a adus
Bucuria este mare-n cer și pe pământ
Îngerii în cor slăvesc pe Salvator
Pace pe pământ și bună-nvoire.
Blând și drăgălaș, dulce copilaș,
Ne-a adus din cer lumina, dragoste și har
Dumnezeu ne-a dat ce-a avut mai scump
Fiul Lui răscumpărare pe pământ.
Magii îl cinstesc pe Fiul ceresc
Păstorii îngenunchează, cu drag îl privesc
Cinstește-L și tu în viața ta,
Cu credință și iubire, nu uita.
Crăciunul copiilor, de Octavian Goga
Dragi copii din țara asta,
Vă mirați voi cum se poate,
Moș Crăciun, din cer de-acolo,
Să le știe toate, toate.
Uite cum: Vă spunea Badea…
Iarna-n noapte, pe zăpadă,
El trimite câte-un înger
La fereastră ca să vadă…
Îngerii se uită-n casă
Văd și spun, iar moșul are
Colo-n cer, la el în tindă,
Pe genunchi o carte mare.
Cu condei de-argint el scrie
Ce copil și ce purtare
Și de-acolo știe Moșul,
Că-i șiret el, lucru mare.
Iarna, de Vasile Alecsandri
Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă,
Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă;
Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi,
Răspândind fiori de gheață pe ai țării umeri dalbi.
Ziua ninge, noaptea ninge, dimineața ninge iară!
Cu o zale argintie se îmbracă mândra țară;
Soarele rotund și palid se prevede printre nori
Ca un vis de tinerețe printre anii trecători.
Tot e alb pe câmp, pe dealuri, împrejur, în depărtare,
Ca fantasme albe plopii înșirați se pierd în zare;
Și pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum,
Se văd satele pierdute sub clăbucii albi de fum.
Dar ninsoarea încetează, norii fug, doritul soare,
Strălucește și dezmiardă, oceanul de ninsoare.
Iat-o sanie ușoară care trece peste văi…
În văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi.
În seara de Ajun, de George Coșbuc
Afară ninge liniștit,
Și-n casă arde focul;
Iar noi pe lângă mama stând,
Demult uitarăm jocul.
E noapte, patul e făcut,
Dar cine să se culce?
Când mama spune de Iisus,
Cu glasul rar și dulce.
Cum s-a născut Hristos în frig,
În ieslea cea săracă,
Cum boul peste el sufla
Căldură ca să-i facă.
Cum au venit la ieslea Lui
Păstorii de la stână
Și îngerii cântând din cer,
Cu flori de măr în mână.
