Celebrul și bonomul Moș Crăciun a trăit și vremuri de răstriște. În cei peste 50 de ani de comunism, românii îl așteptau pe Moș Gerilă, o copie nefericită, de sorgintă sovietică, a bătrânelului care aduce daruri copiilor. Și totul a început atunci când comuniștii au declarat Crăciunul, 25 decembrie, zi lucrătoare.
Odată cu venirea la putere a comuniștilor, patronul sărbătorilor de iarnă a devenit un personaj de inspirațe sovietică – Ded Moroz, adică Moș Gerilă.
Ded Maroz este un personaj central al mitologiei slavone precreștine, unde apare ca un zeu bătrân care domnește peste tărâmul înghețului din Rusia. Se spune că el dirija legile înghețului și stabilea când ningea și când scădea temperatura. Cu un toiag, Ded Maroz îngheța apa instant și aducea vânturile năprasnice din Siberia.
La noi, noua denumire de Moș Gerilă a venit la pachet și cu un set de reguli festive, serbările de iarnă erau atent supravegheate de Federația Sindicatelor Comuniste, potrivit euronews.ro.
Astfel, pe 25 decembrie 1947, pe prima pagină a ziarului Națiunea, a apărut imaginea unui personaj care dorea a fi Moș Crăciun. Noul Moș era mult prea tânăr, proletar, zâmbitor, pregătit să se dedice Partidului Comunist, prin muncă.
Imaginea era însoțită și de un text: „începând din acest an, Crăciunul nu va mai fi ca înainte, iar acest lucru este știut de toți cei care se călăuzesc după steaua de pe marele cer al Moscovei”.
Pe felicitările sau în articolele de presă, cuvântul Crăciun nu apărea. Pomul de Crăciun era pom de iarnă, iar sărbătoarea Crăciunului era sărbătoarea de iarnă.
În presa din Comunism, poeziile care preaslăveau partidul erau la ordinea zilei. În perioada sărbătorilor de iarnă, textele erau axate pe ideea recompensei pe care Moș Gerilă le-o aduce fruntașilor în muncă. În poeziile dedicate copiilor, moșul răsplătea pionierii care și-au făcut datoria.
Moș Crăciun a învins la Revoluție. El și-a recăpătat rolul bine cunoscut la Crăciunul anului 1989, moment când românii au putut din nou să-și ureze, fără teamă – Crăciun Fericit!