Povestea fabuloasă a lui lui Magnificențius, inginerul din Caracal care primea pensie de la BNR ca să nu falsifice bani
Theodor Niculescu zis ,, Magnificențius” s-a născut la Caracal in 1876. Dupa ce a terminat cursul primar si doua clase gimnaziale in orașul natal, Niculescu a ajuns la București unde alături de alți 50 de candidati, a concurat pentru un post de desenator la Serviciul Lucrarilor CFR. Așa începe povestea fabuloasă a lui lui Magnificențius…
Proba lui este stralucită, fiind primul pe ,,podium”.
I se da postul, retribuit cu 300 lei lunar. Salariu fantastic pentru un copil de 13 ani, daca ne găndim ca pe acel timp Caragiale , ca director al Teatrului National, primea nu mai mult de 400.
In 1896 a plecat la Paris unde a lucrat cartografie.
Povestea fabuloasă a lui lui Magnificențius. Bibliotecile din America l-au înnebunit
După un timp, a vrut să se îmbarce pe un vapor pentru America. Banii nu i-au ajuns si in schimbul unei reclame lucrate pentru ,,Nord Deutscher Lloyd” a fost răsplatit cu un bilet gratuit pana la New York.
A rămas aici cinci ani, executând diferite comenzi pentru casele de comerț. Intre altele a lucrat si partea topografica a celui mai mare bulevard new-yorkez. A ajuns apoi la Boston unde, dupa propria mărturisire, timp de doi ani, a aprofundat toate marile enciclopedii din bibliotecile de acolo, ajungând ,,a construi o filosofie personală”.
Filosofie care l-a dus apoi direct intr-un spital de alienati, unde a stat sase luni, fiind apoi repatriat.
Cum și-a căpătat porecla
La vârsta de 48 ani , Magnificențius a ajuns în tara, internat in ziua de 14 iunie 1923, la sectia provizorie a spitalului de psihiatrie Marcuta, din dispozitia autoritatilor.
Raportul medical se spune,, Pacientul a fost examinat in repetate rânduri. Intotdeauna s-a prezentat imbracat elegant, excentric, cu vorbe răsunatoare însoțite de gesturi largi, teatrale. Orientarea si atenția sunt fără greșeli. Medicii se refera si la obsesia pentru grandoare si la asa zisele descoperiri metafizice.
In final, doctorii au descoperit ca Niculescu este inofensiv, chiar daca se credea un spirit genial care a fost întrupat inainte de Buda, Cezar si Napoleon.
O enigma pentru toti cei din jur, Theodor Niculescu reușea sa șocheze si în cercul prietenilor si a colegilor. Uimirea tuturor venea atunci cand Niculescu punea mana pe o penița si desena ce i se solicita. Îndemanarea i-a adus si porecla ,, Magnificențius” – supranumele fiind folosit de acesta atunci cand se recomanda.
Plătit de BNR ca ”să nu facă”
Theodor Niculescu a trăit aproape 70 ani, fiind ingropat in cimitirul Bellu.
Pana astazi a ramas unicul ,,pensionar” al BNR – fara a fi angajat insa al institutiei de stat. Totul in baza unui ordin al guvernatorului. Iar pana la moarte, Magnificențius nu a falsificat niciodata vreo bancnota romaneasca sau straina, fiind multumit cu salariul consistent primit de la BNR.
