#secretstory

Povestea lui Christian Dior, designerul care în doar zece ani de activitate a rescris regulile modei. O ghicitoare i-a prezis că femeile îi vor aduce noroc

Povestea lui Christian Dior designerul care în doar zece ani de activitate a rescris regulile modei. O ghicitoare i-a prezis că femeile îi vor aduce noroc

Povestea lui Christian Dior, designerul care în doar zece ani de activitate a rescris regulile modei, e imprevizibilă și absolut spectaculoasă. Cel care avea să devină le couturier absolut al Franței s-a născut în 21 ianuarie 1905 la Granville, în familia industriașului Maurice Dior și, dacă ar fi urmat dorința familiei, ar fi trebuit să devină diplomat.

Christian Dior era superstițios. Apela deseori la ghicitoare pentru a afla ce-i rezervă viitorul. A recunoscut în autobiografia sa că prima oară i-a fost prezis viitorul în anul 1919, la 14 ani, când cineva i-a spus că va suferi de sărăcie, dar că femeile îi vor aduce noroc…

Povestea lui Christian Dior. A renunțat la Școala de Științe Politice și-a deschis o galerie unde vindea Dali sau Jean Cocteau

Când Christian avea 5 ani, familia s-a mutat la Paris, iar băiatul a fost înscris la Lycée Gerson. În adolescență nu era prea preocupat de școală, se interesa mai mult de muzică, literatură și noile curente din artă.

Când a venit vremea înscrierii la facultate, Dior le-a spus părinților că ar vrea să studieze arhitectura. Ideea a fost categoric respinsă pe motivul că locul său „nu era cu boemii!”. Tânărul a cedat presiunilor familiei, care dorea să-l vadă diplomat, și s-a înscris la Școala de Științe Politice, dar va renunța ulterior la studii.

În 1927, Christian a fost nevoit să-și facă serviciul militar, pe care îl evitase până atunci, iar la întoarcerea la Paris a decis că e timpul să-și întemeieze o carieră. Și-a convins tatăl să-l finanțeze pentru deschiderea unei galerii de artă. Condiția familiei a fost să nu folosească numele familiei în această afacere.

Dior și-a înființat astfel o galerie împreună cu un prieten, Jacques Bonjean, și timp de câțiva ani cei doi au tranzacționat pe piața de artă tablouri ale artiștilor în vogă, precum Salvador Dali, Christian Berard sau Jean Cocteau.

Tragedii în lanț

Începutul anilor ’30 a adus mai multe tragedii în familia Dior. Unul din frații lui Christian s-a îmbolnăvit și a murit. Câteva luni mai târziu, s-a stins de durere, și mama acestuia.

Apoi, la începutul anului 1931, criza financiară l-a atins pe tatăl lui Dior, care a intrat în faliment. În cele din urmă, și galeria de artă a trebuit închisă.

În 1934, Dior s-a îmbolnăvit de tuberculoză și a trebuit să se retragă, pentru recuperare, în Insulele Baleare, unde a petrecut un an. Acolo, departe de Paris și de lumea artistică în care activase, și-a descoperit dorința de a fi el însuși un creator.

Așa a început să deseneze, iar când s-a întors în capitală a început să-și vândă schițele de haine oricui era dornic să-l plătească: croitori, modiste, reviste, pe sume adesea derizorii.

Miss Dior, parfumul dedicat surorii scăpate din lagărul nazist

În 1938, Dior a început să lucreze pentru Robert Piguet, un couturier parizian cunoscut. În 1940, însă, a fost mobilizat la Mehun-sur-Yèvre, în centrul Franței.

S-a întors în 1941 la Paris, unde industria modei încerca să supraviețuiască sub ocupație. Multe ateliere de modă fuseseră redeschise, iar creatorii încercau să mențină în viață moda franceză, chiar și colaborând cu ocupantul german. Christian Dior nu a revenit la Piguet, ci s-a angajat în serviciul lui Lucien Lelong, omul care îl va introduce în tainele modei și îl va învața tot ce era de știut despre profesia de couturier.

În timp ce Dior lucra pentru Lelong – care, alături de alți couturieri cunoscuți ai vremii, precum Nina Ricci și Jeanne Lanvin, le îmbrăca pe soțiile ofițerilor naziști –, sora sa, Catherine, activa în Rezistența Franceză.

Capturată de Gestapo în 1944, sora lui Dior a fost deportată la Ravensbrück, iar designerul a petrecut ultimul an de război neștiind dacă o va mai revedea vreodată. Catherine Dior s-a întors cu bine în Franța în 1945, iar doi ani mai târziu, primul parfum lansat de fratele ei va fi numit, în cinstea sa, Miss Dior.

Ghicitoarele ”i-au arătat drumul”

În 1946, Dior s-a întâlnit întâmplător pe stradă cu un vechi amic. Acesta i-a povestit că omul de afaceri Marcel Boussac, proprietarul casei de modă Philippe et Gaston, se afla în căutarea unui desginer pentru revitalizarea afacerii. Cu greu, Dior a avut curajul să se propună pe sine.

Ulterior, a fost năpădit de îndoieli și de teamă, întrebându-se dacă nu cumva urmează să-și riște întreaga existență tihnită. În cele din urmă, când s-a întâlnit față în față cu Marcel Boussac, a avut curajul să-i propună ceva diferit: el, Dior, nu era dispus să încerce să ridice din morți o afacere deja dispărută. Dorea, în schimb, să creeze o casă de modă nouă, sub propriul său nume, ceva „mic, cu foarte puține ateliere, în care munca ar fi realizată conform celor mai înalte tradiții ale haute couture,  destinat unei clientele de femei foarte elegante”.

Spre surprinderea sa, Dior l-a convins pe Boussac cu un discurs înflăcărat despre nevoia pentru o nouă tendință în moda postbelică. Marele industrialist a acceptat să finanțeze proiectul și așa s-a născut Maison Christian Dior, cu sediul în Avenue Montaigne, nr. 30.

După întâlnirea cu Boussac, Dior s-a consultat cu domna Delahaye, ghicitoarea în care avea cea mai mare încredere. Femeia i-a spus că nici nu mai trebuie să stea pe gânduri: aceasta este șansa vieții sale, pe care n-o va mai întâlni a doua oară. La scurt timp după aceea, o altă ghichitoare l-a îndemnat pe Dior să-și urmeze destinul, căci „va revoluționa moda”.

Femeia lui Dior, delicată ca o floare

Conform înțelegerii cu Boussac, Christian Dior urma să se ocupe de partea creativă a afacerii, iar cea administrativă îi revenea lui Jacques Rouët, cel care avea să transforme casa Dior într-un adevărat imperiu al modei.

Prin munca lui Rouët, brand-ul Dior s-a extins și în industria accesoriilor, comercializând sub marcă proprie blănuri, pălării, mănuși, ciorapi, pantofi, bijuterii și parfumuri, totul pentru a crea un look complet, elegant din cap până în picioare, exact așa cum și-l imagina Dior. A fost o premieră în istoria caselor de modă, care până atunci produceau doar îmbrăcăminte (și, eventual, parfumuri, precum Chanel);în câțiva ani însă, modelul Dior va fi preluat de toți marii creatori de modă.

Dior a creat prima sa colecție la sfârșitul anului 1946, când s-a retras timp de două săptămâni la Fleury-en-Bière, căutând inspirația în mijlocul pădurii Fontainebleau. Odată întors la Paris, designerul și echipa sa s-au apucat de treabă, iar prezentarea colecției a fost programată pentru data de 12 februarie 1947. Nimeni nu știa ce va urma; pătrunderea pe piața haute couture nu era permisă oricui, iar această primă colecție avea fie să-i înalțe cariera, fie să i-o îngroape din fașă.

Prima prezentare, la fel ca toate cele ce-i vor urma, a fost gândită până la cel mai mic detaliu. Dior căuta personal accesorile cele mai potrivite care să-i pună în evidență hainele. El alegea cu cea mai mare atenție pantofii, mănușile, bijuteriile și, mai ales, pălăriile, fiind un crez al său că „o femeie fără pălărie nu este complet îmbrăcată”.

Creațiile au avut un succes răsunător în rândul invitaților, care au rămas muți de uimire în fața celor 90 de modele prezentate.

În acea zi, printre aplauze răsunătoare, s-a născut și numele colecției – New Look– cel care-l va face faimos pe Dior. Ideea n-a aparținut de fapt creatorului, ci editorului revistei „Harper’s Bazaar”, Carmel Snow. După spectacol, aceasta a exclamat:„It’s quite a revelation, dear Christian. Your dresses have such a new look” [n.a:„E o adevărată revelație, dragă Christian. Rochiile tale au un aspect atât de nou”].

La drept vorbind, Christian Dior nu a adus nicio inovație; creațiile sale erau diferite, dar nu neapărat noi, căci împrumutau elemente din moda antebelică demult uitate. Însă toată lumea a perceput look-ul Dior drept o inovație extraordinară.

”Monarhul” haute couture

Începând cu 1947, cu fiecare nouă colecție, Dior a stabilit tendințele generale în modă.

După câțiva ani în care colecțiile sale au urmat liniile fixate prin New Look, în 1954 designerul s-a întors împotriva propriilor creații și a propus un alt stil – „Linia H” sau așa-zisul Flat look– cu linii drepte, ușor masculine, și haine mai strânse pe corp.

Însă orice propunea „monarhul haute couture”, așa cum fusese numit Dior, era imediat acceptat de femei drept tendință obligatorie. Prin urmare, brandul Dior a continuat să crească de la an la an, iar afacerea a ajuns să valoreze, în 1953, 17 milioane de dolari, o sumă însemnată pentru vremea respectivă.

Infarctul fatal

Christian Dior ajunsese, deci, pe culmea succesului, și asta datorită femeilor. Exact așa cum îi fusese prezis.

Dar norocul l-a părăsit prea devreme: s-a stins din viață în 1957 în urma unui infarct. Avea doar 52 de ani. Însă contribuția adusă lumii modei avea să-i asigure lui Dior un loc definitiv și privilegiat în panteonul marilor creatori de modă ai secolului XX.

Chiar și după moarte, prin imperiul pe care l-a creat și care a supraviețuit dispariției sale timpurii, numele lui Christian Dior a rămas un sinonim al creativității și eleganței absolute.

[email protected] Absolventă de Drept, dar atrasă iremediabil de jurnalism. Un drum lung, greu, dar întotdeauna frumos, fie că a fost vorba de jurnalism ... vezi toate articolele