Povestea Restaurantului Pescăruș: a fost construit de nepotul lui Ion Creangă și a devenit preferatul lui Nicu Ceaușescu în comunism

Povestea Restaurantului Pescăruș, un local celebru în toate epocile, începe în Bucureștiul interbelic, în anul 1938. A fost construit pe malul lacului Herăstrău, într-o poziție privilegiată.

Cel care a pus bazele locației a fost nepotul marelui scriitor Ion Creangă, care era un arhitect important din acea perioadă.

Povestea Restaurantului Pescăruș. Poartă semnîtura celebrului arhitect Horia Creangă

În anul 1927, când s-a întors de la Paris de la “Ecole Des Beaux Arts”, arhitectul Horia Creangă și-a propus să transforme capitala României într-un oraș european modern. A reușit.

În numai 16 ani de carieră remarcabilă, avea să lase moștenire orașului clădiri manifest, blocuri de locuințe, clădiri industriale, cinematografe, stadioane, hale, fabrici, gări și foarte multe vile comandate de personalități sofisticate. Printre acestea, restaurantul Pescăruș.

Acesta a rămas până în zilele noastre un punct de atracție în spatele căruia se ascunde o poveste mai puțin știută de bucureștenii de astăzi.

Localul a fost fondat în 1938, dar doi ani mai târziu a ajuns pe mâna statului și a devenit oficial preferatul membrilor de partid și al altor personalități din acea epocă.

Preferatul lui Nicu Ceaușescu

În timp ce despre restul localurilor de pe malul lacului Herăstrău poți spune că au fost construite în parc, în cazul restaurantului „Pescăruș” treaba stă total invers – parcul a fost construit în jurul său. Acesta a fost construit și inaugurat în anul 1938.

Între timp, lucrările care au transformat mlaștina din zonă în Parcul Herăstrău au început în anul 1936 și s-au sfârșit abia în anul 1939.

Deși Herăstrăul devenise oficial cel mai mare spațiu verde amenajat din București, parcul așa cum îl știm noi a apărut abia în anul 1951.

Perioada comunistă a fost cea în care „Pescărușul” și-a câștigat renumele adevărat, fiind locul preferat de luat masa pentru protipendada acelui regim. Printre primii clienți din nomenclatură dar și unul dintre cei mai fideli a fost Gheorghe Gheorghiu-Dej, pe vremea când era secretarul general al PCR.

Acesta era tratat special de personalul restaurantului – avea un salon personal, cu toaletă separată, și venea aproape zi de zi să ia masa aici. Surprinzător era faptul că Dej venea singur, fără gărzi de corp, și era cunoscut de ospătarii de la „Pescăruș” pentru bacșișurile sale generoase. Acesta era adesea însoțit la masă de persoane din anturajul său, din care nu lipsea Ana Pauker.

Un alt protejat al sistemului care a apreciat Restaurantul „Pescăruș” a fost fiul lui Nicolae Ceaușescu, Nicu.

Acesta ajunsese client fidel al localului și nu de puține ori a dat aici petreceri pline de „aroganțe” cum s-ar spune în ziua de astăzi, deși lumea stătea la cozi de pâine și multe alimente erau date cu porția.

Desigur, nu doar Nicu Ceaușescu era singurul nomenclaturist amator de bairamuri, astfel că petrecerile extravagante și luxoase de la „Pescăruș” deveniseră vestite chiar în toată țara.

Unul dintre puținele locuri unde să găsea Pepsi

Să ajungi să iei masa la Restaurantul „Pescăruș” era un adevărat eveniment înainte de Revoluție. Fie că ieșeai în oraș cu prietena, sau organizai ceva de anvergură mai mare, precum o nuntă sau un botez, puteai să te mândrești cu faptul că ai avut ocazia să vii aici.

Mai mult, localul era la acea vreme unul dintre primele și cam singurele din România unde puteai să bei Pepsi Cola, să fumezi la discreție țigări din Occident sau să bei băuturi fine, în ciuda neajunsurilor cu care se confrunta populația.

Restaurantul în zilele noastre

Restaurantul „Pescăruș” s-a confruntat cu o serie de probleme după 1989: degradarea, care a fost dublată de faptul că este un monument istoric, ceea ce a complicat eventualele restaurări și intervenții, dar și neadaptarea, deoarece restaurantul și-a păstrat aerul „comunist” mult timp după Revoluție.

Localul a fost revigorat odată cu modernizarea din 2015, când „Pescărușul” a fost achiziționat și renovat pentru a arăta precum un restaurant ce inspiră eleganță și lux, dar și o atmosferă de secol XXI.

Renovarea nu a însemnat schimbarea totală la față totuși – s-au păstrat pardoselile originale, finisajele la nivel parietal, dar și mai multe corpuri de iluminat.