Prima cafenea din București. A fost deschisă de un turc. Cafeaua era tare și avea caimac
Prima cafenea din București a apărut cu sute de ani în urmă. Bucureștenii au luat obiceiul de a sorbi cafele de la turci, iar turcii de la arabi.
Prima mențiune documentară a unei cafenele în București apare în anul 1667, spune profesorul Constantin C. Giurescu în “Istoria Bucureștilor”.
Prima cafenea din București. A apărut odată cu mămăliga!
Cică era în Târgul de Sus o “cahvenea” ținută de un turc, Hamie, fost seimen (soldat din corpul militar al ienicerilor, n.r.) al Sultanului. Hamie avea “kahvesi”, respectiv cafea cu caimac, tare de rămânea zațul în jumătate de ceașcă.
Nicolae Iorga susține că porumbul a apărut prima dată la Timișoara în anul 1690, înseamnă că tot cam în acele timpuri a ajuns și cafeaua la noi, cam deodată cu mămăliga. De cafea se bucură familia domnitorului, dar era și “tain” pentru mai marii turci veniți la București.
Se statea la taifas cu ciubuce și zaharicale, pe perne moi. Erau havuzuri pe terasă, cu poeți și trubaduri.
Ghicitorii în cafea se numeau “kahve fali”, iar vicioșii (adică dependenții) “kahve tiryakisi”. Exista cafea pentru oboseală (yorgunluk kahvesi), pentru luat o pauză (mola kahvesi), cafea cu sare (tuzlu kahv), cafeaua pețitorilor (goruculer kahvesi) și cafeaua “kahvedasului”, adică a “tovarășului” de cafea.
Cafegiul scutit de impozite
Tot Constantin C. Giurescu în “Istoria Bucureștilor” spune că în anul 1727, în București, a mai apărut o prăvălie a lui Gheorghie cafegiul, care vindea și filigeane și zarfuri, adicătelea cești și suporturi metalice pentru ele.
Nu știm de ce, dar Gheorghie Cafegiul era scutit de impozitul pe “fumărit” și “cămănărit”.
Taxa pe fumărit a fost o dare percepută în Țara Românească și în Moldova, în secolul al XVII-lea, pusă pe fiecare coș de fum al caselor. Iar “cămănăritul” însemna totalitatea veniturilor domniei provenite din vămi, ocne și impozite indirecte.
