LIFESTYLE

Roboții pot gândi. Ce au reușit inginerii din Anglia

Roboții pot gândi. Ce au reușit inginerii din Anglia
Sursă foto: Pexels

Inginerii au reușit pentru prima dată să ne demonstreze că roboții pot gândi. Aceștia le-au oferit instrucțiuni complexe fără utilizarea electricității, eliberând astfel mai mult spațiu în „creierul” robotic.

Roboții pot gândi

Cercetătorii de la King’s College London (Marea Britanie) s-au inspirat din funcționarea anumitor părți ale corpului uman pentru a trimite comenzi către dispozitive, folosind un nou tip de circuit compact bazat pe variațiile de presiune ale unui fluid.

Această inovație pavează drumul pentru o nouă generație de roboți, a căror funcționare ar putea deveni independentă de unitatea centrală de control, eliberând astfel spațiu pentru software de Inteligență Artificială (AI) mai avansat.

„Delegarea sarcinilor către diferite părți ale corpului eliberează spațiu computațional care ajută roboții să gândească, permițându-le generațiilor viitoare de roboți să fie mai conștienți de contextul lor social sau chiar mai îndemânatici.

Acest progres deschide ușa către noi forme de robotică în domenii precum îngrijirea socială și producție”, a declarat dr. Antonio Forte, lector senior în inginerie la King’s College London și autor principal al studiului.

Rezultatele, publicate în jurnalul Advanced Science, ar putea, de asemenea, permite crearea de roboți capabili să funcționeze în situații unde dispozitivele alimentate electric nu pot opera, cum ar fi explorarea zonelor iradiate, precum Cernobîl, care distrug circuitele, sau în medii sensibile la electricitate, cum ar fi camerele de rezonanță magnetică (RMN).

Folosirea roboților în țări cu venituri reduse

Cercetătorii speră și ca acești roboți să poată fi utilizați în țări cu venituri reduse, care nu au acces fiabil la electricitate, notează EurekAlert.

„În termeni simpli, roboții sunt împărțiți în două părți: creierul și corpul. Un creier AI poate gestiona traficul unui oraș, dar mulți roboți încă se chinuie să deschidă o ușă; de ce? Software-ul a avansat rapid în ultimii ani, dar hardware-ul nu a ținut pasul.

Creând un sistem hardware independent de software-ul care îl operează, putem transfera o mare parte din sarcina computațională către hardware, la fel cum creierul nu trebuie să-i spună inimii să bată”, a explicat dr. Forte.

În prezent, toți roboții depind de electricitate și de cipuri de computer pentru a funcționa. Un „creier” robotic, compus din algoritmi și software, traduce informațiile către corpul robotului (hardware) prin intermediul unui encoder, care apoi execută acțiunea dorită.

În „robotica moale”, un domeniu care creează dispozitive din materiale flexibile, cum ar fi mușchii roboti, acest sistem prezintă provocări majore. Folosirea encoderelor electronice rigide adaugă complexitate și pune presiune suplimentară asupra software-ului pentru a controla materialele moi, de exemplu, pentru a efectua sarcini precum apucarea unui mâner de ușă.

Pentru a soluționa această problemă, echipa de cercetători a dezvoltat un circuit reconfigurabil cu o valvă ajustabilă care poate fi integrată în hardware-ul robotului. Această valvă funcționează asemănător unui tranzistor dintr-un circuit electric obișnuit, permițând inginerilor să trimită semnale direct către hardware folosind presiunea, imitând codul binar.

Circuite fără electricitate

Astfel, robotul poate executa mișcări complexe fără a avea nevoie de electricitate sau de comenzi de la un creier central. Această abordare oferă un control mai precis decât circuitele bazate pe fluide actuale.

Prin mutarea unor sarcini de la software la hardware, noul circuit eliberează resurse computaționale, ceea ce va permite viitoarelor sisteme robotice să fie mai adaptive, sofisticate și utile.

Cercetătorii plănuiesc acum să extindă aceste circuite de la dispozitive mici la roboți mai mari, cum ar fi cei utilizați pentru monitorizarea centralelor electrice sau roboți cu motoare complet flexibile.

„În cele din urmă, fără investiții în inteligența corporală, performanța roboților se va plafona. Dacă nu delegăm sarcinile computaționale pe care le suportă în prezent roboții, îmbunătățirile algoritmice vor avea un impact redus asupra performanței lor.

Lucrarea noastră este doar un prim pas pe acest drum, dar viitorul aduce roboți mai inteligenți, cu corpuri mai inteligente”, a concluzionat Mostafa Mousa, cercetător la King’s College London și autor al studiului.

Elena Șerban nu s-ar vedea făcând altceva decât presă. După ce a studiat Mass Media și Publicitate la SNSPA, a mers direct către televiziune în 2003. A fost, pe rând, reporter, redactor, productor ... vezi toate articolele