România pariului bine făcut! O păcănea de țară într-un cazino politic

România a devenit în ultimii ani o adevărată țară cazino și la propriu și la figurat. Sălile de jocuri de noroc se întâlnesc la tot pasul, indiferent că vorbim de București sau provincie, oraș sau zonă rurală, fizic sau online și mulți români își trăiesc pur și simplu viața „la noroc” de la o lună la alta, resemnați de dependența pe care trebuie să o înfrunte. Același lucru se întâmplă și în politică. Totul este la noroc și la șansă.

Traversăm una din cele mai complicate perioade din ultimele decenii, avem un an electoral care vine la pachet cu alegeri pe aproape tot globul, iar decidenții noștri mioritici încă se zbat în negocieri care vizează doar nume de persoane și nu proiecte sau planuri concrete, făcând practic un pariu în funcție de cotele pe care le are fiecare personaj în sondaje.

Din cauza acestei lipse de viziune pierdem tot noi, votanții, cei care așteptăm de zeci de ani finalul tranziției și intrarea țării pe un făgaș al normalității. Mai sunt trei luni până la alegerile locale și noi încă nu știm exact cu cine putem să votăm.

România pariului bine făcut!

Au trecut 10 ani de când Iohannis ne promitea, în campania sa electorală pentru primul mandat, o Românie a lucrului bine făcut în care vorbea de lege, de lipsa hoțiilor, de fapte și lipsa vorbăriilor.

Ce ne-a rămas într-un deceniu? Lipsa vorbelor. Iohannis a fost atât de scump la vedere în spațiul public autohton încât de multe ori am uitat că avem un președinte. Chiar și anul acesta, șeful statului a ales să vorbească mai mult în afara țării, iar în ultima perioadă și-a impus doar veleitățile sale de a conduce NATO sau a conduce orice, că de România pare că s-a plictisit deja. Nu a apărut la nicio emisiune, nu a fost inclus în nicio dezbatere și singurele sale calități au fost pentru mulți faptul că era înalt, se vedea bine în pozele de grup și știa să vorbească germană și engleză.

Atunci când era chestionat cu privire la anumite situații sau aspecte mereu a ales să ne vorbească de sus, de la înălțimea funcției și staturii pe care o are.

Mai mult, din momentul în care a pecetluit alianța PSD – PNL președintele nostru a dispărut din spațiul public unde până atunci apărea mai des doar să demonizeze PE – SE – DE – UL ori de câte ori avea ocazia. Nu cred că am să uit niciodată modul în care verbaliza numele partidului care acum îi pare cel mai bun prieten și aliat și îi pune pe tavă nume de candidați și pretenții exagerate.

Putem spune că la un deceniu de când a ajuns în funcție el, România nu este încă a lucrului bine făcut (vezi rezultatele dezastruoase la BAC și Evaluare Națională după proiectul său de țară România Educată) ci a pariului bine făcut chiar de Klaus Iohannis, șeful statului.

Dacă este să îl întrebăm pe actualul președinte, da! Lucrurile pe care el, personal, le-a făcut au fost bune. Pentru dânsul, normal. Călătorii și excursii inimaginabile, zeci de mii sau chiar sute de mii de kilometri parcurși în avioane private în timp ce românii săi se chinuiau să existe și să trăiască în această țară sau să aleagă calea mai simplă și să plece în străinătate.

După ce a pariat totul pe încrederea românilor în primul mandat, ca apoi să își asigure un contracandidat lejer în postura Vioricăi Dăncilă în al doilea, acum președintele nostru este gata să dea cash out și să se retragă: o pensie bună și o indemnizație pe viață, o casă mare ce i se pregătește imediat cum va pleca din funcție, pază și protecție, dar și o trambulină către un post călduț în NATO sau la nivel european pentru simplul fapt că nu a deranjat pe nimeni în acești 10 ani de mandat.

Încă nu știm cum era mai bine, un președinte jucător, desemnat fost colaborator al Securității sau un președinte inert care nu a fost desemnat să fie nimic, doar un fost profesor de fizică ce ține și acum degeaba un post ocupat în învățământ. Îl mai vedeți vreodată întors la catedră pe un salariu umil de profesor?

O păcănea de țară într-un cazino politic

M-aș fi bucurat să pot vorbi despre jocurile de noroc doar ipotetic, făcând comparații extravagante și jocuri de cuvinte care să îi gâdile intelectual pe cei care au ajuns să citească până aici. Dar nu, România suferă și mulți o știu, însă niciun decident nu face nimic. Tot vina românilor de rând este că se duc acolo. E vina lor că au ajuns așa, să piardă tot ce au, fără control. E vina lor că la orice colț de stradă se află un loc în care își pot lua doza de adrenalină agățându-se de speranța că ar putea câștiga bani fără să muncească pentru ei. E vina lor că sunt invadați de reclame.

Și da, ne îndreptăm concret spre un brand de țară bazat pe jocurile de noroc. Străinii sunt întâmpinați încă de la aterizare cu această idee care li se confirmă imediat ce calcă pe străzile Bucureștiului. Acum câteva luni Loteria Română a deschis o locație chiar pe aeroportul Otopeni și probabil nu va mai dura mult până vom vedea astfel de aparate și pe marginea drumului sau pe la diferite magazine alimentare, fix lângă tonomatele de cafea la 2 lei. E singurul loc unde ar mai avea loc.

Turiștii sunt șocați

Turiștii străini cu care am mai intrat în vorbă spun că nu au văzut niciodată vreo țară care să aibă mai multe cazinouri și săli de jocuri de noroc ca România. Spre comparație, avem aproape la fel de multe cazinouri și case de pariuri ca biserici și școli. Statistic, avem 25.806  biserici, din care 15.352 ortodoxe și 18.906 de școli. Între timp, în industria jocurilor de noroc găsim peste 12.000 de agenții și cazinouri cu peste 86.000 de aparate și zeci de site-uri online cu aproape jumătate de milion de conturi active.

Când deschizi televizorul, grila de programe începe cu un lung șir de posturi de televiziune sportive, create parcă doar ca în timpul competițiilor și în pauzele publicitare să putem înfunda cât mai multă reclamă la paruri și cazinouri. În pauzele celor mai vizionate emisiuni dăm doar de astfel de reclame deoarece casele de pariuri și cazinourile sunt cele care mai țin în viață industria publicității și industria media din România. Probabil au întrecut deja bugetele companiilor farmaceutice. Dacă până acum pe străzi găseam bănci, farmacii și șaormerii, locul acestora încep să fie luat din ce în ce mai abundent doar de case de pariuri și cazinouri. Business-urile mici și buticurile aproape că sunt inexistente.

Dacă acum câteva luni premierul Marcel Ciolacu promitea că le va scoate în afara localităților și departe de școli, se pare că între timp s-a răzgândit și proiectele sale cu care încerca să câștige capital electoral au fost de mult uitate. Avem an electoral, partidele au nevoie de bani, cum să interzici o așa vacă bună de muls financiar.

Tinerii români, ahtiați după păcănele

Știu tineri care așteaptă să facă 18 ani să poate întra într-un cazino. Noaptea mișună pe străzi și încearcă să se strecoare în ele chiar dacă nu au încă vârsta legală mizând pe faptul că puțini mai sunt cei care le cer buletinul. Știu copii  mici de 5-6 ani atrași de neoanele colorate și luminoase care îți fură privirile și care nu înțeleg de ce nu au voie să intre în astfel de locuri.

Văd reclame la televizor în care mascotele caselor de pariuri sunt animate, vesele și amuzante, gata să preia și următoarea generație în ghearele lor. Văd influenceri care spală mințile copiilor pe Youtube și TikTok cu visul câștigului rapid și nelimitat.

Știu proprietari de mici afaceri de colțul blocului care au fost nevoiți să renunțe la ele doarece au fost invadați de cazinourile pregătite să ofere chirii cu mult mai mari decât își permiteau aceștia. Unde mai pui de că de multe ori această plecare a fost făcută sub presiuni verbale și nu numai.

Mulți români au ajuns să fie resemnați și nu mai cred că vor scăpa vreodată de această plagă în contextul în care la televizor reclamele pentru jocurile de noroc și pariuri vuiesc toată noaptea pe nenumărate canale, pe străzi bannerele nu contenesc să le promoveze non stop, iar reclamele de pe Facebook și internet îi lovesc instant și nimeni nu le arată cu degetul sau încearcă să le pună vreo piedică.

O industrie de două miliarde de euro din care un miliard ajunge la stat

România se află, la nivel european, în top 10 țări privind industria jocurilor de noroc, fiind, cu aproape 2 miliarde de euro anual (suma pe care românii o pierd la cazinouri și prin pariuri sportive) în topul țărilor în care aceste companii înfloresc și se dezvoltă. Avem 690 de firme și aproape 22.000 de români care lucrează în această industrie care apare în contabilitate la codul CAEN 9200, Activități de jocuri de noroc și pariuri.

Totuși, nu știm exact câți dependenți de jocuri de noroc avem, prin 2016 erau vreo sută de mii și nici câte persoane le frecventează propriu-zis, deși online ar fi vorba de vreo jumătate de milion de conturi. Cele mai multe încasări din aceste sume ajung la stat, undeva la aproape 900 de milioane de euro, în timp ce business-urile propriu-zise își împart vreo 200 de milioane de euro, totul în timp ce clienții lor pierd vreo 2 miliarde de euro în fiecare an.

ONJN-ul doarme și trage de timp că politicul și statul sunt cei mai mari câștigători de pe urma dependențelor de jocuri de noroc

Între timp, Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc (ONJN) trage de timp și se face că nu vede ce se întâmplă la nivel național. Cu toate că stă pe un munte de bani și ar avea toate pârghiile și instrumentele necesare pentru a reglementa industria și a crea un mecanism prin care dependenții de jocuri de noroc să nu mai aibă acces la ele online sau fizic, existând o astfel de lege în vigoare încă de anul trecut, refuză cu ardoare să facă acest lucru pentru că s-ar pierde sume importante de bani care altfel ajung în visteria statului și în buzunarele patronilor de cazinouri, cel mai mare dintre ei fiind însuși statul român prin Loteria Română.

Singurul joc de noroc acceptat de Biserică este căsătoria, spunea părintele Necula

Pentru o țară care se dorește a fi o insulă de ortodoxie, unde mai toți românii au cea mai mare încredere în Biserică și preoți, unde credința este pe buzele tuturor, BOR face foarte puțin spre deloc în a stopa acest fenomen, cu toate că teoretic îl dezaprobă și îl contestă. Dar nu public, ci doar în cărțile bisericești și în anumite predici de duminică.

Biserica Ortodoxă spune că jocurile de noroc propagă lăcomia pentru bani și egoism. În plus, jocurile de noroc sunt riscante, deoarece duc adesea la dependență. Nici măcar jocurile de noroc pentru distracție nu sunt acceptabile de clerici, dar știu biserici care au închiriat clădirile pe care le dețin chiar unor companii care au deschis în ele cazinouri sau case de pariuri.

Acum câțiva ani, în stilul său neconformist, părintele Necula vorbea despre căsnicie și spune că acesta este singurl joc de noroc acceptat de biserică.

”Care este singurul joc de noroc acceptat de Biserică? Știți, nu? Căsătoria!”, spune părintele Constantin Necula.

În România nu a mai rămas mare lucru. Cazinouri la tot pasul, farmacii întru alinarea bolilor, supermarketuri și mall-uri inimaginabil de mari cât și cireașa de pe tort, o neîncredere totală în autoritățile publice și în însuși stat. Parlamentul, Guvernul, Președinția și Partidele Politice sunt lucrurile în care românii au cea mai mică încredere și se află în continuare în cădere liberă.