Obsesia vieții și a artei lui Sabin Bălașa, pictorul care s-a stins din viața pe 1 aprilie 2008, a fost să inițieze o mare renaștere artistică și culturală în România. Asta nu l-a împiedicat să devină pictorul de curte al cuplului Ceaușescu. Și lui Nicolae, dar și Elenei Ceaușescu le-a dedicat – în mod voluntar – numeroase lucrări.
Lucrările lui Sabin Bălașa sunt ușor de recunoscut. În majoritatea a folosit culoarea ”albastru cosmic”. A fost criticat în epocă, mai ales pentru că a acceptat să facă portretele lui Nicolae și Elena Ceaușescu. Dar el a explicat senin că a fost plătit foarte bine, în comparație cu alți artiști.
”Dictatorul îi dăruise un apartament în zona de lux a Capitalei, era un răsfățat al sistemului. Sabin era talentat, avea o cromatică extraordinară, folosea nuanțele de albastru într-un stil propriu. Plecase de la albastru de Voroneț și dezvoltase tema până la epuizare”, a povestit Alecu Ivan Ghilia, scriitor și pictor, prieten intim al lui Bălașa, pentru evz.ro.
Și, pentru că era un agreeat al sistemului, curgeau și comezile. Conducerea ASE a plătit 320.000 de euro pentru un perete pictat într-o sală de lectură a bibliotecii (57,5 metri pătraţi de pictură murală). Sabin Bălașa ceruse iniţial un milion de euro.
Sabin Bălașa a avut cinci neveste, dar n-a iubit-o cu adevărat decât pe Sanda, femeia care i-a dăruit doi băieți, pe Tudor și pe Matei.
Alecu Ivan Ghilia a povestit cum a fost părăsit Sabin Bălașa de femeia iubită. „Era pe val, avea bani, succes, doi băieți măricei. Dar tocmai atunci Sanda, soția pe care o iubea ca pe ochii din cap, l-a părăsit. A plecat pur și simplu într-o noapte, fără să-i spună nimic, fără să-i lase vreun bilet de adio. Și-a părăsit și bărbatul, și copiii. Sabin Bălașa a fost dărâmat.
Ani de zile a pictat-o, făcea portret după portret. O reprezenta frumoasă, apoi îi schimonosea trăsăturile. Lucra ca un nebun, pictându-și femeia iubită în zeci de variante. Sanda nu s-a mai întors la el niciodată.
Bălașa a fost legat spiritual de Italia pe care a vizitat-o de mai multe ori, pentru a primi diferite premi, dar și pentru a picta, în special de Florența.
Aceeași legătură a simțit-o față de Iași, unde a realizat în intervalul 1968-1978 celebrele murale care înnobilează Sala Pașilor Pierduți a Universității Al. I. Cuza, și unde s-a simțit permanent acasă, motiv pentru care declara, cu umor, că este „moldovean de origine oltean”.
Celebritatea pe care i-au adus-o muralele de la Iași și pentru care era considerat clasic înainte de a împlini 40 de ani, a determinat o adevărată vânătoare de Sabin Bălașa.
Marii colecționari din România, dar și din Europa și SUA, i-au dorit lucrările, crescând cotația acestora la valori amețitoare pentru artiști cu mai puțin noroc.
Succesele sale au atras și contestări vehemente, alimentate, cel mai adesea, de faptul că picturile sale se vindeau cu prețuri mult mai mari decât ale clasicilor români și absolut nesperate de contemporani.
Bălașa a lăsat în urma sa o operă care cuprinde peste 200 de tablouri și o avere estimată la peste cinci milioane de dolari. Printre cele mai cunoscute picturi ale sale se numără „Luceafărul”, „Miracol”, „Războinicii”, „Nunta cosmică”, „Înfruntare”, „Adam și Eva”, „Seniorii” sau „Icar”.
La o licitație organizată în aprilie 2016, la opt ani de la moartea artistului, pictura „Muza” a fost cumpărată de un colecționar cu suma de 17.000 de euro, după o licitație strânsă. Alte trei tablouri s-au vândut atunci cu sume demne de menționat: „Zori” – 7.000 de euro, „Povestea mării” – 2.250 de euro și „Tinerețe” – 1.600 de euro.