Marți, 29 august, este prăznuită o mare sărbătoare la români, Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul. Potrivit Calendarului Ortodox, ete ultima mare sărbătoare din anul bisericesc, pentru că pe 1 septembrie începe un nou an.
Ziua Tăierii capului Sfântului Ioan Botezătorul este o zi de post. Ni se cere să poștim în această zi, pe de o parte că să nu ne asemănăm cu Irod, care din cauza ospățului fără măsură, a cerut că Salomeea să-i danseze și drept răsplată i-a oferit capul Sfântului Ioan Botezătorul, iar pe de altă parte, că să ne asemănăm cu viață înfrânata a lui Ioan.
Există persoane care au susținut că ziua Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul prefigurează Vinerea Patimilor. Și după cum poștim în fiecare vineri, că zi a răstignirii Domnului, tot astfel se cuvine să poștim și în această zi, scrie crestin ortodox.
Menționăm că în afară posturilor de lungă durata, avem și posturi de o zi:
– miercurea, ziua în care Mântuitorul a fost vândut;
– vinerea, ziua în care a fost răstignit;
– pe 14 septembrie – Înălțarea Sfintei Cruci, în amintirea Patimilor Mântuitorului;
– pe 5 ianuarie, în Ajunul Bobotezei, în amintirea postului pe care îl țineau în vechime catehumenii care urmau să fie botezați în ziua praznuirii Botezului Domnului.
Sunt și persoane care postesc și lunea, în ziua închinată sfinților îngeri.
Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul este o sărbătoare cu semnificație eshatologică, precum este și Schimbarea la Față a Domnului și Adormirea Maicii Domnului. Prin Schimbarea la Față ni se descoperă chipul pe care îl va avea omul unit cu Hristos – chip de slavă, prin Adormirea Maicii Domnului se arată că cel care L-a purtat pe Hristos se mută de la stricăciune la nestricaciune, în vreme ce prin această sărbătoare ni se revelează că toți cei care nu au fost străini de pocăînță vestită de Sfântul Ioan Botezătorul vor ajunge în răi.
Din acest motiv, Sfinții Părinți au randuit că cele trei sărbători să fie prăznuite în luna august, ultima luna din anul bisericesc, că semn că acest chip al lumii va trece, că cer nou și pământ nou vor fi (Apocalipsa cap 21).
Sfântul Ioan Botezătorul s-a născut în cetatea Orini, în familia preotului Zaharia. Elisabeta, mama să, era descendența a semintiei lui Aaron. Nașterea prorocului Ioan s-a petrecut cu șase luni înaintea nașterii lui Iisus. Nașterea să a fost vestită de către îngerul Gavriil lui Zaharia, în timp ce acesta slujea la templu. Pentru că nu va da crezare celor vestite de îngerul Gavriil, Zaharia va rămâne mut până la punerea numelui fiului sau.
Există o lungă perioada din viață Sfântului Ioan Botezătorul despre care nu avem informații. Cunoaștem că s-a retras în pustiu, unde a dus o viață de aspre nevoințe, până în momentul în care a primit porunca să înceapă să predice. Rolul lui Ioan nu a fost doar acela de a pregăti poporul pentru venirea lui Hristos, ci și acela de a-L descoperi lumii că Mesia și Fiul lui Dumnezeu.
Din Evanghelie cunoaștem că Irod, la un ospăț prilejuit de sărbătorirea zilei de naștere, a tăiat capul Sfântului Ioan Botezătorul, la cererea Irodiadei. În acea vreme, Sfântul Ioan era întemnițat în castelul lui Irod de la Maherus. Ioan îl mustrase pe Irod pentru traiul lui nelegiuit cu Irodiada, care era soția fratelui sau. În ura ei de moarte, Irodiada a sfătuit-o pe Salomeea, fiica ei, care dansase și plăcuse oaspeților și îndeosebi lui Irod, să ceară de la acesta capul Botezatorului că răsplată.
Capul Sfântului Ioan a avut, după tradiția Bisericii, o istorie aparte. El a fost de trei ori pierdut și de trei ori aflat. Prima și a două aflare a capului este sărbătorită pe 24 februarie, iar A treia aflare a capului Sfântului Ioan Botezătorul este prăznuită pe 25 mai.
Potrivit tradiției, Sfânta Ioana, femeia dregatorului lui Irod, este cea care a luat capul Sfântului Ioan Botezătorul din curtea Irodiadei și l-a îngropat la Ierusalim, în muntele Eleonului, într-un vas de lut.
După un timp, un proprietar bogat și slăvit a crezut în Hristos, și lepădând poziția socială și toată deșertăciunea acestei lumi, s-a făcut monah, luându-și numele de Inochentie. Că monah, el s-a sălășluit chiar la locul unde se află îngropat capul Botezatorului Ioan. Dorind să-și zidească o chilie și o bisericuța, el a săpat adânc și a descoperit un vas de pământ în care se află un cap. Prin descoperire dumnezeiască a aflat că este al lui Ioan Botezătorul. Când s-a apropiat însă de trecerea la cele veșnice, spre a nu fi găsit și pângărit de păgânii ce se înmulțiseră în zona, el l-a luat și l-a ascuns din nou în pământ, în același loc.
Capul Sfântului Ioan Botezătorul a fost prezent aici până în vremea Sfinților Împărați Constantin și Elena, când Sfântul Ioan Botezătorul s-a arătat unor doi călugări și le-a poruncit să dezgroape cinstitul sau cap. Această e socotită cea dintâi aflare a sfântului cap.
În vreme ce călugării călătoreau cu capul sfântului într-un sac, au întâlnit un olar și i-au dat acestuia să ducă sacul. Din cauza lenevirii lor, Sfântul Ioan i-a cerut olarului să fugă de cei doi călugări. Ajuns acasă, olarul s-a bucurat de multe binefaceri datorită prezenței capului prorocului. Când și-a simțit sfârșitul, olarul a pus capul sfântului într-o raclă și l-a dăruit surorii sale. Raclă va ajunge în grijă lui Eustațiu, un monah arian, care locuia într-o peștera. Multe minuni se vor petrece la această peștera. Din nefericire, Eustațiu spunea că datorită puterilor sale sunt prezente minunile, oamenii neștiind ce ascunde în peștera să. După un timp, Eustațiu, știind că va fi trimis în exil, îngroapă capul Sfântului Ioan Botezătorul.
Peștera va fi locuită de niște monahi credincioși, care vor ridică în apropierea ei o mănăstire. În anul 452, arhimandritul Marcel, starețul acelei mănăstiri, a văzut un foc mare la peștera de lângă orașul Emesa, în timpul cântării psalmilor. Așa a aflat în chip minunat capul sfântului. Această este socotită a două aflare a cinstitului cap al Botezatorului.
În timpul luptei împotriva sfintelor icoane, capul Sfântului Ioan a fost îngropat la Comane, de unde a fost adus în Constantinopol, de către Sfântul Ignatie (860), în vremea împăratului Mihail. Această este cea de-a treia și cea din urmă aflare a cinstitului cap.
În ziua de 29 august, când prăznuim Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul, există credință în popor că nu trebuie să se folosească cuțitul, totul se rupea cu mâna. În popor se vorbea și de începerea unui post, numit „de la cruce până la cruce”, un post care ținea până pe 14 septembrie (Înălțarea Sfintei Cruci), neconsemnat în calendarul creștin, care avea rolul de a-i curați pe cei care au săvârșit omoruri sau alte păcate grave.
Tot în popor era întâlnită și interdicția de a tăia și mânca fructe și legume cu formă rotundă, de exemplu pepenele nu era consumat în această zi. Subliniez că aceste obiceiuri nu au legătură cu Sfânta Scriptură și Sfânta Tradiție, deci, nu trebuie respectate.