Summit NATO la Ankara. Liderii lumii se reunesc marți și miercuri în Turcia în încercarea de a aplana tensiunile cu Donald Trump. Care sunt principalele provocări din alianță
Liderii NATO se reunesc marţi și miercuri în Turcia, la Ankara, acolo unde europenii îşi propun să lase deoparte neînţelegerile cu preşedintele SUA, Donald Trump, în legătură cu Iranul şi Groenlanda şi să demonstreze că îşi intensifică eforturile pentru a apăra continentul, în contextul în care Washingtonul îşi reduce angajamentele faţă de alianţă, transmite Reuters.
Și președintele Nicușor Dan va fi prezent la marea întâlnire a liderilor NATO.
Secretarul general al NATO, Mark Rutte, spune că reuniunea de marţi şi miercuri va demonstra că europenii îşi respectă angajamentele de a creşte cheltuielile pentru apărare pentru a descuraja Rusia de la orice atac, urmând să fie semnate contracte de armament în valoare de zeci de miliarde de dolari.
De asemenea, se aşteaptă ca liderii să se angajeze să continue finanţarea armamentului pentru Ucraina, ca să lupte împotriva invaziei ruse. Preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski va participa la un dineu oferit de preşedintele turc Tayyip Erdogan şi va purta, de asemenea, discuţii bilaterale cu Donald Trump.
Summit fără incidente datorită relațiilor dintre Trump și Erdogan și Rutte
Oficialii europeni spun că speră ca relaţiile solide ale lui Trump cu Erdogan şi Rutte să asigure un summit fără incidente, dar nu pot fi siguri, având în vedere resentimentele transatlantice persistente legate de războiul din Iran şi criticile frecvente ale preşedintelui SUA la adresa NATO.Într-o postare de joi pe Truth Social, Trump s-a plâns că Statele Unite cheltuiesc bani pentru a proteja membrii NATO „fără a obţine vreun beneficiu din aceasta”.
Rutte şi alţi lideri NATO au insistat că alianţa contribuie la propria securitate a Statelor Unite şi că europenii dau curs apelurilor de lungă durată ale lui Trump de a cheltui mai mult pentru propria apărare.
Europenii își asumă o responsabilitate mai mare
„Summitul se va concentra pe transformarea cheltuielilor suplimentare în capacităţi operaţionale şi pe extinderea semnificativă a industriilor noastre de apărare”, a declarat Rutte, miercuri, la Berlin.
„NATO este şi va fi întotdeauna o alianţă transatlantică, dar trebuie să o reechilibrăm în sens pozitiv”, a adăugat el. „Lucrând îndeaproape cu Statele Unite, aliaţii europeni şi Canada îşi asumă o responsabilitate mai mare pentru apărarea convenţională în Europa”, a asigurat el.
Rutte a declarat luna trecută că membrii europeni ai NATO şi Canada au cheltuit în 2025 cu 90 de miliarde de dolari mai mult pentru apărare decât în anul precedent, ajungând la un total de peste 570 de miliarde de dolari.
Anul trecut, la Haga, liderii NATO au convenit să aloce 3,5% din PIB pentru elemente esenţiale de apărare, precum armament şi trupe, până în 2035 – o creştere faţă de obiectivul anterior de 2%. De asemenea, au convenit să investească încă 1,5% din PIB în investiţii mai ample legate de apărare, cum ar fi consolidarea securităţii cibernetice.
Oficialii europeni speră la o repetare a acelui summit, în cadrul căruia Trump a reafirmat angajamentul SUA faţă de alianţa formată din 32 de membri şi faţă de pactul de apărare reciprocă prevăzut la articolul 5, lăudându-i totodată pe ceilalţi lideri.
Alianța, „puțin zgâriată”
Însă ultimele 12 luni au pus alianţa la grea încercare, Trump ameninţând că va prelua Groenlanda de la Danemarca, membru al NATO, şi declanşând apoi un război împotriva Iranului – care a zguduit economia globală – fără a se consulta aliaţii europeni.
De asemenea, SUA au anunţat retragerea trupelor din Europa, au redus forţele pe care le alocă planurilor de apărare ale NATO – inclusiv un portavion, avioane de realimentare, avioane de vânătoare şi drone – şi au demarat o revizuire de şase luni a prezenţei lor militare pe continent.
„Alianţa este vie şi activă, dar puţin zgâriată”, a declarat un diplomat european, care a vorbit sub condiţia anonimatului.
Războiul din Iran ar putea umbri summitul
Oficialii europeni se tem că războiul din Iran ar putea umbri summitul – în cazul în care conflictul, aflat în prezent sub un armistiţiu fragil, se va intensifica sau dacă Trump îşi va vărsa furia asupra europenilor pentru că nu fac mai mult pentru a sprijini operaţiunile militare ale SUA.
Trump a sugerat că acest lucru înseamnă că SUA nu trebuie să-şi onoreze angajamentul de a ajuta un alt membru NATO care se află sub atac.
Oficialii NATO afirmă, de asemenea, că marea majoritate a aliaţilor şi-au onorat angajamentele de a permite SUA să utilizeze spaţiul lor aerian şi bazele de pe teritoriul lor, chiar dacă războiul a fost extrem de nepopular în Europa şi mulţi lideri europeni nu l-au susţinut.
Războiul a rupt, de asemenea, legăturile personale dintre Trump şi lideri europeni precum prim-ministrul italian Giorgia Meloni şi prim-ministrul britanic în exerciţiu Keir Starmer, ridicând posibilitatea ca aceste tensiuni să reapară la summit.
„Sunt optimist (că acest lucru nu se va întâmpla), deoarece cred că liderii ştiu ce este în joc”, a declarat un diplomat de rang înalt al NATO. „Iar dacă se va întâmpla totuşi ceva de genul acesta, îl avem întotdeauna pe Mark Rutte, consilierul matrimonial suprem, care să aplaneze conflictele”, a adăugat el cu umor.
Care sunt principalele provocări cu care se confruntă alianţa occidentală
Liderii NAT vor discuta o serie de provocări cu care se confruntă alianţa, de la asumarea de către Europa a unei responsabilităţi mai mari pentru securitatea continentului până la stimularea producţiei industriale din domeniul apărării, scrie Reuters.
Unii oficiali se tem că războiul din Iran ar putea pune în umbră reuniunea, dar speră că liderii vor rămâne concentraţi pe obiectivele principale ale alianţei: apărarea şi descurajarea.
Reuters aruncă o privire asupra principalelor provocări cu care se va confrunta NATO în lunile şi anii următori:
Menținerea lui Trump în alianță
Oficialii NATO afirmă că unul dintre obiectivele lor principale este menţinerea unităţii şi a angajamentului SUA faţă de clauza articolului 5 al alianţei, care specifică că un atac asupra unuia dintre membrii săi este un atac asupra tuturor.
Alianţa s-a confruntat în acest an cu două crize care au alimentat tensiunile în relaţia transatlantică: pretenţiile preşedintelui american Donald Trump privind proprietatea asupra Groenlandei, un teritoriu autonom al Danemarcei, stat membru al NATO, şi furia sa faţă de aliaţii NATO din cauza reacţiei acestora la războiul din Iran.
Preşedintele SUA a calificat alianţa drept un „tigru de hârtie” şi a declarat că ia în considerare retragerea din NATO. Secretarul general al alianţei, Mark Rutte, a încercat să atenueze tensiunile, folosind o combinaţie de linguşeli şi date pentru a-l convinge pe Trump că membrii europeni ai NATO îşi îndeplinesc promisiunile.
Transferul sarcinilor
Administraţia Trump a presat guvernele europene să-şi asume responsabilitatea principală pentru apărarea convenţională a Europei, în timp ce Washingtonul încearcă să aloce mai multe resurse regiunii Indo-Pacific.
Unele schimbări sunt deja în curs: Washingtonul a decis să reducă fondul de capacităţi militare americane puse la dispoziţia NATO în caz de criză, iar membrii europeni ai NATO au acoperit aproape toate lacunele. Secretarul american al apărării, Pete Hegseth, a anunţat, de asemenea, o nouă revizuire a desfăşurării trupelor americane în Europa şi a ameninţat că va reţine o parte din contribuţiile SUA către NATO dacă aliaţii „paraziţi” nu îşi vor respecta angajamentele privind cheltuielile de apărare.
Oficialii europeni afirmă că depun eforturi pentru a-şi intensifica eforturile în domeniul apărării. Totuşi, unii au pus sub semnul întrebării abordarea SUA, susţinând că o tranziţie necesită timp şi exprimându-şi îngrijorarea cu privire la imprevizibilitatea politicii venite de la Washington.
Se cer cheltuieli mai mari
Membrii europeni ai NATO şi Canada se află sub o presiune semnificativă pentru a-şi spori investiţiile în apărare, atât pentru a îmbunătăţi capacitatea de descurajare şi apărare împotriva Rusiei, cât şi pentru a-i demonstra lui Trump că iau în serios cererile sale privind redistribuirea sarcinilor.
La summitul de la Haga de anul trecut, liderii NATO au susţinut creşterea semnificativă a cheltuielilor de apărare cerută de Trump, angajându-se să aloce 5% din PIB pentru apărare şi măsuri legate de apărare în decurs de un deceniu. Ţările s-au angajat să aloce 3,5% din PIB pentru apărarea de bază – cum ar fi trupele şi armamentul – şi 1,5% pentru măsuri mai ample legate de apărare.
Conform datelor alianţei, aliaţii europeni ai NATO şi Canada au crescut cheltuielile pentru apărare cu 20% în 2025 faţă de anul precedent, în termeni reali. Însă nu toţi se află pe traiectoria necesară pentru a îndeplini noile obiective, iar o serie de guverne încep să se confrunte cu dificultăţi politice legate de cheltuielile de apărare.
Fondurile, transformate în noi capacități militare rapid
Pe fondul creşterii investiţiilor în apărare de către ţările europene membre NATO, o provocare majoră pentru alianţă este modul în care să transforme fondurile în noi capacităţi militare într-un interval scurt de timp.
La Ankara, se aşteaptă ca membrii NATO să anunţe contracte noi în valoare de zeci de miliarde de dolari. Totuşi, unii oficiali şi-au exprimat frustrarea că producţia nu a crescut în ritmul pe care îl sperau şi că încă sunt necesari ani de zile pentru a obţine anumite comenzi.
Conducerea NATO a solicitat industriei să colaboreze, să deschidă noi linii de producţie şi să livreze mai rapid.
Descurajarea Rusiei
Se aşteaptă ca liderii NATO reuniţi la Ankara să reitereze faptul că Rusia reprezintă o ameninţare pe termen lung la adresa securităţii euro-atlantice.
Deşi oficialii alianţei afirmă că Rusia se confruntă cu probleme economice semnificative şi că Ucraina şi-a consolidat poziţia, Rutte a avertizat că aproape jumătate din bugetul de stat al Rusiei este acum alocat apărării şi că alianţa nu poate fi naivă în privinţa Moscovei.
