Topirea Oceanului Arctic eliberează viruși antici. Cât de periculoși sunt aceștia pentru omenire
Topirea Oceanului Arctic eliberează viruși antici. Oamenii de știință au reanimat recent câteva virusuri mari care fuseseră îngropate în pământul înghețat siberian (permafrost) timp de zeci de mii de ani.
Cel mai tânăr virus care a fost readus la viață avea în jur de 27.000 de ani. Cel mai bătrân – Pandoravirusul – exista deja în urmă cu 48.500 de ani.
Topirea Oceanului Arctic eliberează viruși antici. Ce se știe până în acest moment despre acești ”zombie”
Cât de periculoasă e existența acestor viruși pentru sănătatea publică în zilele noastre, a analizat profesorul de medicină Paul Hunter, de la University of East Anglia și consultant la Organizația Mondială a Sănătății. într-un articol publicat pe platforma The Conversation.
Pe măsură ce planeta continuă să se încălzească, permafrostul eliberează materie organică ce a fost înghețată milenii întregi, inclusiv bacterii și virusuri – unele care încă se pot reproduce.
În preprint (un studiu care nu a fost încă revizuit de alți oameni de știință), autorii afirmă că este „legitim să ne gândim la riscul ca particulele virale antice să rămână infecțioase și să revină în circulație prin dezghețarea straturilor străvechi de permafrost”. Așadar, ce știm până acum despre riscul acestor așa-numitelor „virusuri zombie”?
Toate virusurile cultivate până acum din astfel de probe sunt virusuri ADN gigante care afectează doar amibe. Sunt departe de virusurile care afectează mamiferele, cu atât mai puțin oamenii, și ar fi foarte puțin probabil să reprezinte un pericol pentru umanitate.
Un astfel de virus mare care infectează amibe, numit Acanthamoeba polyphaga mimivirus, a fost asociat cu pneumonia la om. Dar această asociere este încă departe de a fi confirmată.
De unde vine pericolul: virusul variolei
Așadar, nu pare că virusurile recoltate din probele de permafrost reprezintă o amenințare pentru sănătatea publică. O îngrijorare mai relevantă este că, pe măsură ce permafrostul se dezgheață, ar putea elibera și corpurile oamenilor care au murit cu mult timp în urmă din cauza unei boli infecțioase, iar acest lucru ar putea da drumul și acelei infecții înapoi în lume.
Singura infecție umană care a fost eradicată la nivel global este variola. Reintroducerea variolei, în special în locuri greu accesibile, ar putea fi un dezastru global. Dovezi ale infecției cu variolă au fost detectate în corpuri din înmormântările din permafrost, dar este vorba „doar de secvențe parțiale de gene”, deci fragmente de virus rupte care nu puteau infecta pe nimeni.
Virusul variolei supraviețuiește bine atunci când este înghețat la -20°C, dar doar câteva decenii, și nu secole.
În ultimele două decenii, oamenii de știință au exhumat cadavrele persoanelor care muriseră din cauza gripei spaniole și au fost îngropate pe terenuri afectate de permafrost din Alaska și Svalbard, Norvegia. Virusul gripal a putut fi secvențiat, dar nu și cultivat din țesuturile acestor oameni decedați. Virusurile gripale pot supraviețui înghețate cel puțin un an, dar probabil nu câteva decenii.
Poate crește problema rezistenței microbiene?
O altă preocupare este dacă și microorganisme cu rezistență la antimicrobiene ar putea fi eliberate în mediu prin dezghețarea permafrostului. Există dovezi semnificative din mai multe studii că genele ale rezistenței la antimicrobiene pot fi detectate în mostre din permafrost.
Genele de rezistență sunt materialul genetic care permite bacteriilor să devină rezistente la antibiotice și pot fi răspândite de la o bacterie la alta. Acest lucru nu ar trebui să fie surprinzător, deoarece multe gene de rezistență la antimicrobiene au evoluat din organisme din sol care preced era antimicrobiană.
Cu toate acestea, mediul înconjurător, în special râurile, este deja foarte contaminat cu organisme rezistente la antimicrobiene și gene de rezistență. Prin urmare, sunt șanse mici ca bacteriile cu rezistență la antimicrobiene care ar fi eliberate din permafrost să contribuie în mare măsură la abundența deja mare de organisme rezistente la antimicrobiene din mediul nostru.
