Dacă nu știți totul despre cozonac, atunci a venit vremea să o faceți. El reprezintă desertul principal de pe masa de Crăciun și nu se poate fără.
Deși multe persoane sunt de părere că nu se face chiar ușor, ei bine, adevărul este altul. Toate gospodinele preferă să fie făcut de ele, să se simtă mirosul proaspăt de aluat în casă. Spiritul sărbătorilor va fi altul și abia așteptăm asta.
Desertul preferat al românilor are o vastă istorie ce merită aflată. Se pare că este și bulgăresc, se spune „kozunak”. Drojdia a fost folosită încă din cele mai vechi timpuri pentru dospirea aluatului. La originea acestuia se află pâinea, fără de care nu se putea. În Egiptul Antic existau cuptoare pentru copt, conform descoperirilor arheologice.
Tot în vechime, în Antichitate, grecii făceau un fel de cozonac, dar îndulcit cu miere și presărat cu multe nuci. Se numea „plakous”. Romanii, care au preluat folosirea drojdiei de la egipteni și greci, au adaptat, diversificat rețeta, adăugând mult mai mult ingrediente pline de savoare.
La început existau două feluri de cozonac ce erau oferite ca ofrandă zeilor: „libum”, un cozonac mai mic, dar și „placenta”, un cozonac cu brânză, stafide și alune.
În Evul Mediu, brutarii europeni făceau deseori cozonaci cu fructe uscate deoarece acestea țineau mai mult timp, potrivit Unica.
În Marea Britanie, prima rețetă de cozonac apare într-o carte de bucate în 1718, cu recomandarea de a fi copt în forme lungi și înguste, lucru, bineînțeles, care a rămas valabil și în zilele noastre. Cea care a venit cu acest sfat, a fost nimeni alta decât Mrs. Mary Eales, o cunoscută autoare de cărți de bucate din acea țară, care a scris în 1718.
Marie Antoinette a rămas în istorie pentru fraza pe care a rostit-o odată când i s-a spus că oamenii nu au nici măcar pâine să pună pe masă, din cauza sărăciei prea mare. Viitoarea regină a Franței ar fi spus cu nonșalanță: „Să mănânce cozonac, dacă nu au pâine”.
Cu toate acestea, nu există doar o singură rețetă. Ele se asemănă între ele, dar sunt mai multe. Mai mult decât atât, îi putem face în ce formă dorim: să fie rotunzi, împletiți etc. De asemenea, se pot umple cu orice, cum ar fi: nuci, cacao, stafide, rahat sau pot chiar și simpli. În bucătărie nu ar trebui să fie reguli prea stricte. Fiecare face după bunul plac.
Mulți sunt de părere că ar fi un fel de pâine îndulcită. Nu știu, însă, câți ar fi de acord cu asta. Tradiția spune că dacă ai cozonac pe masă înseamnă că trebuie să sărbătorești ceva.