Totul despre Dragobete. Care este legenda și de ce este atât de important pentru români
Am trebui să știm totul despre Dragobete, ținând cont că reprezintă ziua îndrăgostiților la noi în țară. Bineînțeles că la bază stă și o legendă destul de interesantă ce merită aflată.
Dragobete se sărbătorește de români în fiecare an pe data de 24 februarie. Mai mult decât atât, sunt și o mulțime de tradiții și superstiții în această zi cu așa însemnătate pentru îndrăgostiți. Orice cuplu trebuie să petreacă clipe de neuitat întreaga zi și să aibă diverse activități care îi fac fericiți și împliniți.
Nu trebuie trecut cu vederea absolut nimic astăzi, faceți cadouri persoanei iubite, iar băieții și bărbații să cumpere flori iubitei sau soției.
Totul despre Dragobete
Dragobete, fiul Dochiei, erau zeul dragostei, dar și al bunei dispoziții. I se mai spunea Cap de Primăvară sau Cap de Vară. Era identificat cu Cupidon, Zeul Iubirii în mitologia romană, și cu Eros, corespondentul acestuia în mitologia greacă.
Un alt nume al său mai era Năvalnicul, fiind văzut ca un fecior frumos și foarte iubăreț. Le făcea pe toate tinerele să se îndrăgostească. O cu totul altă tradiție, Dragobete era sărbătorit pe 24 și 28 februarie sau pe 1 și 25 martie. Teoretic, 24 februarie marca începutul primăverii, ziua când natura parcă tindea să prindă viață, ursul ieșea din bârlog, păsările începeau să își facă cuiburi, iar omul începea aducă o contribuție la natură și nu numai.
În acea zi, păsările care nu erau migratoare parcă dădeau un semnal. Se strângeau în stoluri, ciripeau, se împerecheau și începeau să își facă cuibușorul. Apoi, fetele și băieții se întâlneau pentru a rămâne îndrăgostiți, dar și împreună pentru tot restul anului, exact cum își dorea fiecare.
Era motiv de sărbătoare pentru toate persoanele
În această zi, satele răsunau datorită veseliei atât fetelor, cât și a băieților. Se făcea horă, se întâlneau atât tinerii, cât și oamenii mai în vârstă. Era cu adevărat o sărbătoare pentru toată lumea.
Dacă timpul le permitea, atunci, tinerii se îmbrăcau în straie populare, se întâlneau în fața bisericii și plecau în pădure la cules de floricele. Le lăsau la icoană până în ziua de Sânziene.
În Sudul României mai exact, fata se întorcea în sat alergând și era urmărită de câte un băiat. Însemna că acesta o plăcea foarte mult pe ea. În cazul în care el o ajungea, iar fata simțea același lucru care și el, atunci ea îl săruta în văzul tuturor. De aici și zicala „Dragobete sărută fete”.
Se pare că acel sărut însemna logodna dintre ei pentru un an sau chiar mai mult, de ce nu, dacă totul era bine între ei și se înțelegeau. Dragobete era un prilej să se mai afle ce nunți se anunță și se pregătesc în toamnă.
Dacă era zăpadă netopită, fetele strângeau rămășițe, zăpada zânelor cum se mai spune. Apa topită din acea nea era folosită pe tot parcursul anului pentru înfrumusețare, dar și pentru diferite descântece de dragoste.
