Vineri, 6 decembrie, Românii îl sărbătoresc pe Sfântul Nicolae, ierarhul din localitatea Mira, cel mai cunoscut și iubit sfânt al Bisericii Ortodoxe. Născut în jurul anului 280, în localitatea Pătară Lichiei, și trecut la cele veșnice în jurul anului 345, în localitatea Myra (astăzi Kocademre, Turcia), acest sfânt ierarh s-a făcut pe sine chip al smereniei și al sărăciei, slujind lui Dumnezeu și semenilor săi nu numai până în ultimul ceas al vieții sale, ci și până astăzi, arată basilica.ro.
Sfântul Ierarh Nicolae din Mira Lichiei este cunoscut drept ocrotitor al celor acuzați pe nedrept, al comercianților și al călătorilor, al fetelor nemăritate și al mireselor și, în mod special, al copiilor mici, scrie Basilica.
Pe lângă obiceiurile de urmat, există și o serie de lucruri pe care se spune că nu este bine să le faci în 6 decembrie, de Sfântul Nicolae.
Astfel, azi nu trebuie făcute treburi grele în gospodărie, fiind considerată o zi de odihnă și rugăciune. Astfel, se recomandă să evităm activități precum spălatul rufelor sau curățenia generală.
Mai mult, trebuie evitate certurile cu orice preț deoarece aduc ghinion. Nu în ultimul rând se dă de pomană și se ajută semenii din jur, ducând mai departe valorile promovate de Sfântul Nicolae.
Tot în această zi specială nu trebuie refuzate rugăminți sau invitații. Ziua este considerată un moment prielnic pentru a fi binevoitor cu ceilalți.
În ziua de Sfântul Nicolae, este bine să îi ajuți pe cei nevoiași, să faci acte de caritate sau să îți arăți recunoștința față de cei dragi.
Se spune că, dacă pe 6 decembrie ninge, Sfântul Nicolae „își scutură barba”, iar iarna va fi grea. Dacă nu ninge, iarna va fi blândă.
Sfântul Nicolae s-a născut în jurul anului 280, în localitatea Pătară Lichiei, și a trecut la cele veșnice în jurul anului 345, în localitatea Myra (astăzi Kocademre, Turcia). Acest mult-iubit sfânt a fost randuit spre cinstire în ziua de 6 decembrie pentru că în această zi el i-a apărut în vis Sfântului Împărat Constantin cel Mare, cerându-i să-i ierte pe cei trei tineri nevinovați care urmau a fi omorâți a două zi.
Deși a fost cunoscut și iubit încă din timpul vieții sale, săvârșind nenumărate minuni, ierarhul din Mira începe să fie cinstit mai ales începând cu secolul al VI-lea, la peste două sute de ani de la adormirea lui în Domnul, când numele sau apare menționat într-un martirologiu român. În același secol, episcopul Nicolae din Pinara înalta o biserica închinată Sfântului Nicolae din Mira Lichiei.
Deși papa Nicolae I al Romei zidește un mic altar închinat Sfântului Nicolae în secolul al IX-lea, abia începând cu secolul al X-lea cultul sfântului din Mira începe să se răspândească puternic în Apus. O ctitorie de seama în această privința este biserica bizantină din Burtscheid (lângă Aachen, Germania), zidită de Oton al III-lea, care este așezată sub ocrotirea Sfântului Ierarh Nicolae.
În perioada cruciadelor, nenumărate Sfinte Moaște au fost luate din Răsărit și duse în Apus. Astfel, în secolul al XI-lea, un grup de șaizeci și doi de cruciați din localitatea italiană Bari au luat (furat) din Mira cinstitele Moaște ale Sfântului Nicolae. Pentru a fi întâmpinate cum se cuvine, episcopul Nicolae din Veneția ridică două biserici mărețe închinate sfântului, una în Bari (1036) și altă în Veneția (1039); ambele biserici au fost sfințite în dată de 9 mai 1098.
Cele mai multe date biografice despre ierarhul din Mira provin din lucrarea medievală „Legendă aurea”, scrisă de Iacob de Voragina, în anul 1264. Odată cu încreștinarea slavilor, cartea amintită a fost tradusă în limba slavonă, drept pentru care cultul Sfântului Nicolae l-a înlocuit pe cel al zeului Mikula al agriculturii.
Treptat, sfântul din Mira a început să aibă parte de un cult tot mai accentuat. Astfel, multe dintre bisericile închinate sau nu acestuia au fost împodobite cu un ciclu întreg de fresce biografice înfățișând principalele momente din viață sfântului.
În rândul frescelor intitulate sugestiv „Viață Sfântului Nicolae” apar scene precum: nașterea sfântului; sfântul învățând carte, lângă educator; hirotonia sfântului întru diacon; sfântul aruncă bani în casă celor două fete sărace; hirotonia sfântului întru preot; sfântul învie un corăbier; hirotonia sfântului întru episcop; sfântul în temniță, primind Evanghelia de la Hristos și omoforul de la Maică Domnului; sfântul tăind un copac în care ședeau diavoli; sfântul scăpând de la moarte pe cei trei tineri; sfântul dărâmând o capiste idoleasca; sfântul apărând în vis împăratului Constantin și lui Avlavie; adormirea sfântului.
Astăzi, ierarhul din Mira este este cunoscut în toată lumea, fiind mult cinstit și iubit de credincioșii de pretutindeni. Precum odinioară Sfântul Nicolae și-a pus sufletul pentru poporul sau, tot așa și astăzi, el își înalta rugăciunea cea cu îndrăzneala pentru nevoile tuturor celor care-l caută cu credință.
Cel ce verși mir de mult preț la toată lumea și mie celui nevrednic și mai mult decât toți păcătos, dăruiește-mi ca să-ți aduc ție cântare, Părinte Nicolae. Tu, că cel ce ai îndrăznire către Dumnezeu, slobozește-mă din toate necazurile ca să cant ție: Bucură-te, Sfânte Ierarhe Nicolae, mare făcător de minuni! Îndreptător credinței și chip blândeților, învățător înfrânării te-au arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor.
Pentru aceasta ai câștigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Nicolae, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre. În orașul Mira Lichiei, sfinte, sfințitor te-ai arătat; că Evanghelia lui Hristos, cuvioase, plinind-o, ți-ai pus sufletul tău pentru poporul tău; mântuit-ai pe cei nevinovați din moarte. Pentru aceasta te-ai sfințit, ca un mare slujitor tainic al harului lui Dumnezeu. O, preabunule părinte Nicolae, pastorul și învățătorul celor ce aleargă cu credință către a ta folosire și cu fierbinte rugăciune te cheamă pe ține, sârguiește degrab a le ajuta; izbăvește turma lui Hristos de lupii cei ce o răpesc pe ea, și toate părțile creștinești le ocrotește și le păzește prin sfintele tale rugăciuni de galcevile lumești, de cutremur, de venirea altor neamuri, de robie și de războiul cel dintre noi, de foamete, de potop, de sabie, de boală și de moarte grabnică; și precum ai miluit pe cei trei bărbați care ședeau în temniță și i-ai izbăvit pe ei de mania împăratului și de tăierea sabiei, așa ne miluiește și pe noi cei ce cu mintea, cu cuvântul și cu lucrul suntem întru întunericul păcatelor și ne izbăvește de mania lui Dumnezeu și de chinul cel veșnic că, prin solirea ta, cu ajutorul, cu milă și cu harul lui Hristos, Dumnezeu să ne dea viață lină și fără de păcat, ca să viețuim în veacul acesta, și de partea stării de-a stânga să ne izbăvească, și în partea de-a dreapta, împreună cu toți sfinții, să ne învrednicească. Amin.
Mâna dreaptă a sfântului Nicolae a fost primită de Mihai Viteazul ca răsplată pentru meritele sale militare, chiar de la cardinalul din Bari, a fost donată de acesta Bisericii „Sfântul Gheorghe Nou” din București, în jurul anului 1600. O părticică din moaștele Sfântului se află și la Biserica „Vatra Luminoasă”.