Un grec, omul care a plătit primul bilet de avion în România. Cursa lui a intrat în istorie ca fiind inaugurarea aviației civile românești

Un grec, omul care a plătit primul bilet de avion în România! Nicolae Anninos este consemnat în istoria aviaţiei din România ca fiind primul cetăţean care a plătit contravaloarea unui bilet de avion, pentru un zbor pe teritoriul României. Se întâmpla în iunie 1926.

Atunci, un bărbat dintr-o familie de greci stabilită la Brăila trimitea de urgenţă o scrisoare către Ministerul de Război. Linia ferată Buzău – Făurei – Brăila fusese închisă de inundaţiile ce loviseră România, iar un transport de cereale îl aştepta în portul din Galaţi. În joc erau promisiuni, sume mari de bani, onoarea de afacerişti de încredere pe care familia o clădise în timp.

În scrisoarea respectivă, Nicolae Anninos solicita, contra unei sume de 1.800 de lei (de patru ori contravaloarea unui bilet de tren la clasa I în acele vremuri), să-i fie pus la dispoziţie un avion.

Un grec, omul care a plătit primul bilet de avion în România. Cine era Nicolae Anninos

Nikos Anninos, devenit ulterior Nicolae Anninos, s-a născut în 7 aprilie 1897, la Brăila.

Provenea dintr-o familie înstărită de greci, stabilită de câţiva ani în România. Clanul Anninos era unul de armatori, cele patru vapoare aflate în posesia neamului de greci cutreierând Europa încărcate cu petrol şi cereale.

Un leu cu o sabie apărea pe blazonul familiei, iar fiecare bărbat născut sub numele de Anninos devenea automat conte, printr-o tradiţie ce data din timpul lui Napoleon, care, se spune, ar fi fost salvat de la moarte de bunicul lui Nikos.

Nicolae Anninos a terminat liceul la Atena, urmând urmând Facultatea de Înalte Studii Comerciale din Lausanne. Avea să preia apoi o parte din afacerile familiei, alături de fratele său, Ilie.

Inaugurarea liniei aeriene de pasageri Bucureşti – Galaţi

Cu aprobarea de zbor primită de la autorităţi, Anninos a urcat la bordul unui aparat de zbor pilotat de un anume Negreanu. Cursa lui intrat în istorie ca fiind inaugurarea liniei aeriene de pasageri Bucureşti – Galaţi.

Iată care au fost impresiile notate de grec după încheierea zborului

„Mă urc în cabina aeroplanului, după ce dl pilot Negreanu mi-a dat un dolman (n.r. – haină groasă pentru zbor cu glugă), care avea în dreptul urechilor nişte clape mici, desfăcute, ca să aud ce îmi spune. Îmi încleştez mâinile pe rezemătoarea scaunului şi, legat în chingi, aştept cu inima ticăind puternic de emoţie plecarea aeroplanului. Îmi fac o cruce în gând şi zic, tot în gând, «Doamne ajută!». Motorul pornit zbârnâie foarte tare şi helicea începe să se învârtească din ce în ce mai repede. Apoi, zgomotul creşte şi mai mult, totul mi se pare infernal.

Când aeroplanul începe să se mişte pe roţi, încleştez şi mai mult mâinile pe braţele scaunului şi închid ochii, aşteptând cu respiraţia tăiată ceea ce avea să se întâmple. Am impresia că toată maşinăria are să se desfacă în bucăţi. Deodată, zdruncinăturile încetează brusc, zgomotul pare să înceteze şi el, iar iuţeala cu care pământul fuge sub noi se micşorează de asemenea. Mi se pare apoi că aeroplanul se opreşte în aer şi am senzaţia clară că pluteşte, într-adevăr.“

Zborul, descris în amănunt de primul pasager

„Clipele în care aeroplanul se separă de pământ mi se par o dulceaţă infinită, de neînchipuit, o legănare ca în poveşti, o senzaţie de un contrast izbitor cu emoţia din primul moment. Acest fapt mă determină să prind curaj, mă uit cu atenţie în jur şi vântul şuieră cu putere pe deasupra aeroplanului. Uit de frică şi privesc în jur, în faţă, spre pământ. Pare un covor de petice regulate şi neregulate, care trec ca la paradă pe sub noi“,  a notat Nicolae Anninos.

„Deodată, pământul se înclină. Mă lipesc de scaun şi un fior rece mă străbate:ceva pare să se petreacă. În realitate, este o întoarcere a aeroplanului, care începe să coboare spre pământ. Se apropie de el şi se aude un fâlfâit uşor. Am impresia că aeroplanul stă pe loc şi pământul se apropie de noi…

Apropiindu-se mai mult, pământul începe să defileze cu iuţeală mare. Lucrurile se măresc vertiginos. Iată-ne aproape de pământ şi aeroplanul zburdă fericit că a ajuns acasă. Am ajuns… Stau câteva minute ameţit de călătoria aeriană şi domnul pilot mă invită să cobor din aeroplan. Parcă n-am siguranţă în picioare şi o ameţeală plăcută mă cuprinde. Îmi revin repede şi-i strâng mâna pilotului cu care am călătorit atât de plăcut.“