EXCLUSIV

Viața după crimă. Povestea unui deținut în căutare de reabilitare: „Eu n-am văzut libertatea, n-am văzut umanitate de 13 ani și ceva”

Viața după crimă. Povestea unui deținut în căutare de reabilitare Eu n-am văzut libertatea n-am văzut umanitate de 13 ani și ceva
sursa foto: colaj foto INQUAM PHOTOS

Sunt subiecte care se scriu singure, dar și povești și fapte complicate și întortocheate pe care oricât ai vrea să le așterni în cuvinte nu o poți face cu ușurință, fără remușcări și mustrări de conștiință. Fii obiectiv, fii netru, prezintă doar faptele, îmi spun în timp ce aștern aceste rânduri. Aceasta este povestea lui Augustin, un bărbat care stă de aproape 14 ani în  închisoare după ce a ucis o femeie în vârstă pentru a face rost de banii cu care să își întrețină familia și mai ales fiul, pe care spune că l-a salvat de la moarte atunci când s-a împotrivit unui avort. 

Acum, se luptă cu el și cu sistemul din care face parte pentru a își recăpăta libertatea și dreptul de a exista în viitorul copilului său, un băiat de aproape 16 ani, elev la Oxford, stabilit în prezent alături de mama sa în Anglia.

„Eu vorbesc, „scriu”, din postura unui om care a luat viața unui alt om şi clar aici reticența societății este enormă”, mi-a spus acesta într-o scrisoare.

Sunt lucruri în lumea astea de care nu ai vrea să auzi și pe care nu ai vrea să le știi, dar care totuși ajung la tine. Bine, poate nu la tine, dar la mine da. Uneori, simți că este menirea ta să le prezinți și să le așterni pe foaie, fie ea și digitală, cât mai echilibrat și obiectiv cu putință, lăsând apoi societatea să își spună cuvântul.

Astăzi, în ziua în care se desfășoară protestul ”O zi fără avocaţi! Ziua în care justiţia nu există”, am vrut să vă spun o poveste de viață care a ajuns la mine acum câteva luni și la care mă tot gândesc și nu îmi dă pace. Nu este o poveste despre bine și rău, despre cine are sau nu dreptate, este povestea unui sistem și a unei stări de fapt, a unui om care își duce mai departe, asumat, efectul deciziilor luate, dar care vrea să își păstreze umanitatea.

„Ce am făcut eu, crede-mă că nu mi-o pot ierta nici în ziua de azi pentru că trăiesc un paradox al copilului orfan de mamă, bătut de un tată alcoolic, care a ajuns să aibă o familie și un copil după ce s-a opus unui avort pe motiv că nu a vrut să fie părtaș la o crimă, dar apoi a luat viața unui om. Să faci în viață ce nu vrei să faci și apoi să lupți cu tine să-ți dovedești că ai greșit și nu ai vrut să faci așa ceva este cu adevărat greu”, s-a destăinuit acesta.

Penitenciarul Jilava
Sursa foto: Inquam Photos / George Calin

Augustin nu mi s-a plâns și nu cere, prin vorbele sale, compătimire, dar a încercat să îmi explice ce a însemnat pentru el această experienţă.

„Eu n-am văzut libertatea, n-am văzut umanitate de 13 ani și ceva. Știi care-i chestia? Ține de mine. Eu nu vreau să-mi repet propriile greșeli. Eu știu foarte bine ce am experimentat și trăiesc de 13 ani și ceva”, mai spune acesta.

Preamblu

În anul 2010, Augustin a ucis o bătrână de 77 de ani în propriu ei apartament, în care efectuase o lucrare de zugrăvit. Avea doar 26 de ani și acasă îl așteptau o soție și un copil. Tânărul de atunci i-a dat cu o veioză în cap femeii pentru a-i fura bani și bijuterii cu care voia să își achite datoriile și să își întrețină familia. A fost prins câteva zile mai târziu și nu s-a opus deloc atunci când polițiștii l-au încătușat, recunoscându-și imediat fapta. A fost condamnat atunci la 23 de ani de închisoare.

„Bagă-i acolo, să moară! Eu sunt condamnat pentru omor, înțelegi? Iar reticența societății și a oamenilor care ar trebui să se ocupe de așa-zisa noastră reabilitare e aia clasică: omoară-i, calcă-i pe cap și toate cele. Eu am avut patru accidente de muncă dintre care unul cu imobilizare la pat și i-a durut în cot, abia mi-au dat și mie niște antiinflamatoare. Adică asta e situația și crunta realitate despre care multora le e teamă să vorbească”, mai spune deţinutul, care mi-a vorbit și despre ce înseamnă procesul de reabilitare în penitenciarele din România.

În ultimul deceniu şi jumătate, petrecut după gratii, el a simțit pe propria piele cum s-a schimbat societatea şi sistemul din care a ajuns să facă parte după faptele comise.

„Cu unu ca mine se cheltuie cam 7.000 lei pe lună, dar în ghilimele, teoretic. Dar pentru mine nu se face nimic. În esență mă ții aici izolat, mergi pe principiul „Dincă”, ține-i cât mai mult la pușcărie. Mai am câteva luni de zile până la comisie. Am tot muncit, am 12 ani și ceva de muncă. Din 2010 sunt aici și am prins toate perioadele, de la legat de mâini și de picioare, până acum unde zici că sunt în grădina Raiului, cu atâta verdeață în jurul meu. Am fost într-o sumedenie de penitenciare. Ce am văzut în toți anii ăștia e de poveste”, mi-a spus Augustin.

Privarea de libertate și supraaglomerarea în penitenciare

Într-un sistem supraaglomerat, în care atât angajații la stat, cât și deținuții, își cer drepturile și vor condiții mai bune de muncă și de viață, se duce o adevărată luptă de supraviețuire. Augustin este una dintre cele 23.562 de persoane private de libertate în momentul de față în România în cele 34 de penitenciare aflate în subordinea Administrației Națională a Penitenciarelor (ANP), care are, la ora actuală, un deficit de peste 4.500 de locuri pentru deţinuţi şi alte câteva mii pentru personal.

„Crunta realitate pe care mulți nu vor să o recunoască este că la pușcărie este un trai pe vătrai. Adică mă ții deținut ani de zile, îmi stimulezi lenea, nu îmi faci niciun soi de calificare, consumi banii statului cu mine absolut degeaba, îmi dai trei mese moca pe zi, cazare, liniște, cablu, nu mă înveți nimic util să mă pot întreține şi nu-mi acorzi niciun soi de posibilitate”, a mai explicat bărbatul care consideră, din propria sa experienţă trăită până acum, că angajarea şi practic munca are fi factorul capital pentru reinterare”.

În România, cele mai îngrijorătoare statistici privind zecile de mii de deținuți cifre vizează gradul de recidivă, cu 8.574 (36,8%) dintre deținuți fiind recidiviști în timp ce alți 6.522 (28%) au antecedente penale. Dintre aceștia, doar 8.201 sunt fără antecedente.

Penitenciar Timișoara
sursa foto INQUAM PHOTOS / Virgil Simonescu

„Avem 20.000 de deținuți, 7.000 de lei pe fiecare. Pune-i brățara, du-te bă și angajează-te şi plătește taxe! Procesul de muncă e un factor capital pentru reintegrare. Cu tot ce vezi în locul ăsta ajungi la faza de specializare în orice infracțiune”, mai povesteşte Augustin.

La cei peste 23.000 de deținuți din România se adaugă 12.500 de angajați ai Administrației Naționale a Penitenciarelor, dintre care mai bine de 6.000 sunt polițiștii care au ieșit în stradă în ultimele luni anunțând că vor „să refuze munca silnică pentru a acoperi deficitul de personal din sistem”, adică pentru a cere plata orelor suplimentare pe care le efectuează.

Protest al angajaților din penitenciare
sursa foto: INQUAM Photos George Calin

La final de august, directorul general al ANP, Dan Halchin, explica cum se depun eforturi ca până la finalul anului viitor să nu mai existe supraaglomerare în penitenciare, vorbind despre „un plan potrivit căruia infrastructura penitenciară trebuie să se dezvolte treptat”. Conform acestuia, până acum au fost date în folosință câteva sute de locuri, ca până la finalul anului să se ajungă la aproximativ 1.300. Anul viitor ar urma să fie date alte 2.000 de locuri în folosință.

Limitările reabilitării deținuților din România

Regula 4 din Ansamblul de reguli minime ale Națiunilor Unite pentru tratamentul deținuților – cunoscute ca Regulile Nelson Mandela (2015) prevede că: ”1. Scopurile sentinței privative de libertate sunt, în primul rând, de a proteja societatea de infracțiuni și de a reduce recidivismul. Scopurile date pot fi atinse doar dacă perioada de detenție este aplicată pentru a asigura reintegrarea în societate după eliberare, (…). 2. În acest scop, administrația penitenciarelor și alte autorități competente trebuie să asigure studiile, instruirea profesională și munca, precum și alte forme oportune și aplicabile de asistență, inclusiv cele cu caracter recuperativ, moral, spiritual, social, medical și sportiv. (…).”

Totuși, în cele mai multe cazuri, în România, reabilitarea se face deficitar, fiind vorba de un proces greoi și învechit.

„N-ai cum să reablitezi un om la aproape 40 de ani, scoțându-l la un soi de activități de decupat iepurași din ăia de Paște și făcut ouă cu sclipici. Astea sunt din alea de hai să semnăm, să dăm raport de activitate, noi luăm banii de la stat și ne doare în cot de ăștia. Eu unul am ajuns la concluzia că dacă n-ai tu pretenția la tine ca om să nu-ți repeți propriile greșeli nu există nicio măsură să te determine să aplici un anumit traseu sau altul”, îmi mai spune Augustin care recunoaşte că are o plângere făcută la judecător delegat cu acuzațiile de „sclavagism modern cu persoane vulnerabile”.

„Adică mă ții, mă muncești, te scutesc de o grămadă de bani, eu le-am reparat cazanele pe la penitenciar, le-am făcut lucrări de amploare și toate astea și am aproape 80 de evidențierii și niciodată nu m-au încurajat să ies în societate. Nu mi-au dat o învoire. Am 500 și ceva de credite că așa m-au plătit ei”, mai spune acesta.

Penitenciarul Rahova
Sursa foto: INQUAM_Photos Octav Ganea

Deținutul se întreabă câți bani au fost cheltuiți cu el în ultimii ani și arată cum funcționează comisia de liberare şi unul dintre motivele instanţelor supraaglomerate.

„În cazul meu sunt 14 ani executați, deci câți bani au cheltuit cu mine? Și ce crezi, când intru în comisia de eliberare, mă amână pe motive de noaptea minții „eliberarea este o virtute şi nu un drept”, „ai prea mult câştig din muncă”, „nu ai finalizat voluntariatul”, etc”. Odată amânată eliberarea intervine contestaţia la instanţă pentru că așa funcționează sistemul. De aici mănâncă şi avocatul din oficiu banii avansaţi din bugetul de stat către barou, mănâncă şi grefierii și judecătorii și procurorii al căror rol esențial este în partea de anchetă și trimitere în judecată, lucru ce duce la instanțe supraaglomerate”, îmi explică Augustin.

„În toată povestea asta deținutul are doar rolul de „cap de vită furajată” pentru că mai devreme sau mai târziu tot va fi dat afară, fără prea multe șanse de reintegrare socială, de angajare, fără un venit, doar cu banii de transport din punctul „a” în „b”, mai spune acesta resemnat.

Vorbind despre singurul lucru bun din procesul său de reabilitare, el spune că în ultimii ani a fost inclus într-un program de calificare.

„M-au inclus într-un program din ăsta, am un curs de calificare pe care l-am tot cerut în ultimii trei ani, legumicultor – pomicultor, chit că eu n-am nicio legătură cu asta, am fost în domeniul construcțiilor. Este un lucru total opus, dar pentru mine e un lucru bun faptul că mai învăț ceva nou. Am tot căutat. Nu pot să rămân să mă plafonez la o chestie. Caut să mă dezvolt, să fac ceva. Mâine-poimâine or să mă dea ăștia afară, cu toate că au tendința să te ducă către termen”, a mai spus deţinutul care mai arată că în detenție a participat „la peste 250 de activităţi educative, la cursuri de prevenţie a delicvenţei juvenile prin şcoli, licee şi cămine de copii”.

Fiul său este cel care l-a făcut să îşi dorească reabilitarea

Singurul lucru de care Augustin este mândru în prezent și persoana la care se gândește cel mai mult este fiul său care trăieşte acum în Anglia alături de mama sa.

„Știi, e chestia aia, n-am fost pregătit, eu n-am fost pornit să fac asemene rele și mai ales să lovesc o femeie. Eu am crescut orfan, fără mamă, să lovesc sau să jignesc o femeie…mai repede mă omor eu. Dar a trebuit să merg mai departe pentru copilul ăla că e cel mai bun lucru pe care l-am avut în viață”, recunoaște el.

În prezent spune că ar vrea să petreacă timp cu el deoarece nu a primit până acum șansa să facă acest lucru.

„Am muncit şi am ajuns la 856 de zile câștig din muncă, nu am sancțiuni disciplinare și totuși nu merit o zi permisie să stau și eu cu copilul meu”, a completat acesta.

„Eu unul nu mai am familie deloc. Nu mai am părinți, nu mai am frați, nu mai am pe nimeni. Am copilul prin Anglia cu fosta soție. Nu mi-au dat posibilitatea nici să stau și eu mai mult cu el. Eu am și pe decizia de divorț, dreptul de a-mi menține legătura cu copilul prin învoiri de la penitenciar, întreruperi de pedeapsă, etc.

Mai vorbesc desigur cu el. A intrat la info-mate pe la Oxford. M-am ținut de capul lui. Are 15 ani jumate. Joacă fotbal, e super cuminte. I-am zis: băi nu face prostiile mele.  Nu-mi de nimeni posibilitatea să caut să vorbesc cu el, să mi-l menajez, mai ales acum, cu influența fraților Tate pe social media….

Le-am cerut posibilitatea să stau cu copilul pe acasă o zi – două. Să îl aduc în mediul ăsta de aici iar nu-i bine. Pentru că vede tot solul de figuri, de tatuați, nici nu am cuvinte să îți explic. Pentru el chestiile astea, la vârsta asta critică, sunt deja capitale. Eu mă regăsesc pe mine în el, i-am spus din start. Până în clasa VIII-a am mers super ok, super bine, conștiincios, muncă, toate cele. A trebui să mă întrețin, să-mi văd de treaba mea.

Dar când am luat-o în bagabonțeli și a trebuit să fiu acceptat de anumite grupuri și de astea am luat-o pe furturi, pe bătăi, pe tâlhării, am făcut numai prostii. Nu doresc nimănui să treacă prin ce am trecut eu pentru că toată lumea îţi pune eticheta aia de criminal în față, dar nimeni nu știe că eu când nu aveam protecție sau luam bătaie de la tata, că era un alcoolic, fugeam la mama la mormânt și dormeam. Adică asta e crunta realitate”, a mai spus Augustin, vorbind despre viaţa sa.

Peste 80% din costurile cu un deținut îl reprezintă salariile gardienilor și funcționarilor ANP

În ciuda datelor oficiale, numărul gardienilor care păzesc efectiv deținuții este foarte mic. Mai mult, peste 80% din costurile cu un deținut, care ajung la aproape 7.000 de lei lunar, îl reprezintă doar salariile angajaților și funcționarilor din ANP, scria Europa Liberă în 2021.

Atunci, hrana unui deținut costa în jur de 5 lei pe zi, diferența până la 232 fiind reprezentată de costurile statului cu salariile funcționarilor din birouri și ale gardienilor care-i păzesc pe deținuți.
Una dintre problemele Administrației Naționale a Penitenciarelor pare a fi numărul mare de angajați care lucrează în birouri, în comparație cu numărul efectiv de gardieni care păzesc deținuți, fiind vorba, teoretic, de un 1 angajat în penitenciar la 2,8 deținuți, cel puțin din date oficiale, în realitate numărul fiind chiar mai mare.

De exemplu, la Poarta Albă, conform unui articol din Gândul, norma acordată unei persoane condamnate la pedeapsa închisorii ori la detențiune pe viață, precum și celor față de care s-a dispus o măsură educativă privativă de liberate, variază de la 5,20 de lei până la 7,60 de lei. Norma pentru bolnavi și gravide pornește de la 5,99 de lei, exclusiv TVA, și poate ajunge până la 8,84 de lei.

Pentru persoanele minore reținute sunt alocate sume cuprinse în intervalul 7,39 de lei – 9,82 de lei. La aceste sume se adaugă diverse suplimente precum cel specific zilelor festive, în valoare de 2,96-3,11 lei, sau cel acordat deținuților care prestează muncă grea, care primesc 1,01 lei- 1,10 lei pentru hrană rece și 2.00 lei- 3,41 pentru hrană caldă.

Poliția Penitenciară
sursa foto: INQUAM Photos_George Calin

Statistici din spatele gratiilor

Ca procent, România are un număr de deținuți mai mare decât al majorității țărilor occidentale, dar mult mai mică decât a țărilor din jur. Astfel, din țările occidentale, Spania are o populație încarcerată, raportată la suta de mii de locuitori, peste România, țara noastră fiind însă depășită cu mult de țări precum Polonia, Ungaria și chiar Republica Moldova.

Ultima statistică oficială a ANP este din data de 15 noiembrie 2022, atunci când numărul persoanelor private de libertate în țara noastră era de 23.046, cu aproape 500 mai puține decât în prezent. Din acest total, 755 de persoane se aflau în spitalele din subordinea ANP (Jilava, Rahova, Poarta Albă, Dej, Mioveni și Târgu Ocna), alte 344 se aflau în cele două centre de detenție și alte 192 de persoane la cele două centre educative (Buziaș și Târgu Ocna). De asemenea, din totalul de 23.046, 240 erau minori, cu marea majoritate a acestora în centrele educative și de detenție.

În total, numărul persoanelor aflate în spatele gratiilor era la acea dată de 21.755, 11 dintre acestea fiind minori. Cei mai mulți deținuți se află în Penitenciarul Giurgiu, 1456, penitenciar cu o capacitate de 1.529 de deținuți. Pe locurile următoare ca număr de deținuți se află penitenciarele Rahova, cu 1.348 de deținuți, Penitenciarul Arad cu 1.265 de deținuți și cel de la Poarta Albă cu 1.002 deținuți. Cei mai puțini deținuți se află la Penitenciarul din Miercurea Ciuc, unde erau încarcerate 273 de persoane. La penitenciarul de femei Târgușorul Nou, sunt încarcerate 510 persoane.

Cele 34 de penitenciare aflate în subordinea ANP au o capacitate de 17.815 locuri, ceea ce înseamnă că în luna noiembrie a anului trecut în penitenciarele din România exista un deficit de peste 4.500 de locuri. La finalul anului trecut, conducerea ANP a anunțat că în 2023 sunt planificate pentru a fi date în folosință 1275 de noi locuri de detenție, după ce în 2022 au fost date în folosință 505 de noi locuri.

Comparativ cu țările din Europa, țara noastră are circa 113,5 persoane încarcerate la suta de mii de locuitori. Mult în urma Rusiei și Turciei, țări care au peste 320 de deținuți la suta de mii de locuitori. Ungaria (179,7), Polonia (179,4), Cehia (180) sau Republica Moldova (159) sunt țările din jurul României care au o rată de încarcerare peste cea a țării noastre. Spania, cu 116, este cea mai importantă țară occidentală care are mai mulți deținuți decât România. În ceea ce privește alte state europene, rata de încarcerare este de 101,9 în Bulgaria, 90 în Italia, 87,5 în Croația, 71 în Germani, 54 în Olanda, 43 în Finlanda și, țările cu cele mai mici rate, Islanda (40,7), Monaco (32,5) și Liechtenstein (30,7).

În ceea ce privește dinamica persoanelor care ajuns în spatele gratiilor, ultima luna pentru care ANP a publicat o statistică este luna aprilie a anului 2022, atunci când 1.033 de persoane au ajuns în spatele gratiilor, din care 986 nou intrate, 43 revenite din cercetări de la organele de poliție și 4 revenite din întreruperea executării pedepse. Din totalul celor 1.033 persoane nou intrate în penitenciar, 502 au fost arestate preventiv și 531 condamnate definitiv, din care 72 preluate de la Interpol. Persoanele extrădate în vederea executării/continuării executării pedepsei în țara noastră au fost preponderent din Marea Britanie (12 persoane – 16,66%), Germania (11 persoane) și Austria (9 persoane).

În ceea ce privește împărțirea pe sexe, procentul bărbaților din totalul populației aflate în spatele gratiilor depășește 95%. În data de 30 aprilie 2022, de exemplu, din cele 23.297 de persoane aflate în spatele gratiilor, 22.279 erau bărbați și doar 1018 erau femei.

Aproape 8.000 de români au de executt pedepse între 2 și 5 ani de închisoare

Pentru această dată există și o statistică în ceea ce privește durata pedepselor pe care cei peste 20.000 de condamnați definitiv le aveau de executat. Astfel, marea majoritate aveau de executat pedepse între 2 și 5 ani de închisoare – 7.918, alți 5.243 de deținuți executau pedepse între 5 și 10 ani de închisoare, iar numărul celor care au de executat sub un an de închisoare era de 608. În același timp, numărul deținuților care ispășeau pedepse cu condamnarea la moarte era de 193.

În ceea ce privește natura infracțiunilor pentru care au ajuns în spatele gratiilor, din cei 20586 condamnaţi definitiv, 41,6% au comis infracţiuni contra persoanei, 33,64% au comis infracţiuni contra patrimoniului, 0,84% infracţiuni contra autorităţii, 12,36% infracţiuni care aduc atingere unor activităţi de interes public sau altor activităţi reglementate de lege, 0,33% infracţiuni de fals,
1,15% infracţiuni care aduc atingere unor relaţii privind convieţuirea socială şi 10,08% infracţiuni prevăzute prin legi speciale.

Totuși, cele mai îngrijorătoare cifre vizează gradul de recidivă, 8.574 (36,8%) dintre deținuți fiind recidiviști, alți 6.522 (28%) având antecedente penale și doar 8.201 fiind fără antecedente.

[email protected] - Claudiu Popa este jurnalist, fotograf și țăran în timpul liber. Cochetează cu presa încă din liceu, când a scris la ziarele Informația Prahovei sau Actualitatea Prahoveană. ... vezi toate articolele
Parteneri
Alertă din cauza virusului mortal Nipah. Nu există vaccin care să prevină infecția și niciun tratament care să o vindece
Alertă din cauza virusului mortal Nipah. Nu există vaccin care să prevină infecția și niciun...
Animalul care poate trăi chiar și 500 de ani. Longevitatea sa i-a uimit pe oamenii de știință
Animalul care poate trăi chiar și 500 de ani. Longevitatea sa i-a uimit pe oamenii...
Europa ar putea recurge la armata obligatorie pe fondul creşterii ameninţării unui război cu Rusia
Europa ar putea recurge la armata obligatorie pe fondul creşterii ameninţării unui război cu Rusia
Băutura pe care e bine să o bei dimineața. E mai bună decât ceaiul ori cafeaua și îți dă energie întreaga zi
Băutura pe care e bine să o bei dimineața. E mai bună decât ceaiul ori...
Anamaria Prodan șterge iar pe jos cu Reghe. ''Un flaușat care vorbește mândru cum agață, căsătorit fiind, «moartele de foame» prin Dubai''
Anamaria Prodan șterge iar pe jos cu Reghe. ''Un flaușat care vorbește mândru cum agață,...
Condimentul miraculos care ajută creierul să se repare singur. Trebuie amestecat cu apă caldă şi se bea dimineaţa, pe stomacul gol
Condimentul miraculos care ajută creierul să se repare singur. Trebuie amestecat cu apă caldă şi...
Criză la nivel global provocată de o eroare de funcţionare a mii de sisteme Microsoft. Bănci, posturi TV, companii aeriene cad unele după altele şi au operaţiunile blocate. Cine este responsabil
Criză la nivel global provocată de o eroare de funcţionare a mii de sisteme Microsoft....
Cine este femeia din Râmnicu Vâlcea care a reuşit să transforme un magazin deschis în anii '90 într-un imperiu cu 120 de magazine, fabrici şi afaceri de sute de milioane de lei
Cine este femeia din Râmnicu Vâlcea care a reuşit să transforme un magazin deschis în...
Stațiunea din România, adorată de turiști! E o reală comoară! Vin de la mii de km să o viziteze!
Stațiunea din România, adorată de turiști! E o reală comoară! Vin de la mii de...
S-au ordonat restricții în România. Decizie în orașe și sate. E permis doar între anumite ore
S-au ordonat restricții în România. Decizie în orașe și sate. E permis doar între anumite...
S-a dus mult prea devreme. O cunoscută actriță a murit la 51 de ani
S-a dus mult prea devreme. O cunoscută actriță a murit la 51 de ani
Joe Biden se retrage din cursa pentru Casa Albă / Reacţia lui Trump / Biden o susţine pe Kamala Harris drept candidat al democraţilor pentru prezidenţiale / Cine îi solicită lui Biden demisia din funcţia de preşedinte
Joe Biden se retrage din cursa pentru Casa Albă / Reacţia lui Trump / Biden...
Alexandru Rafila a dat lovitura. Averea ministrului Sănătăţii a explodat după ce companiile unde avea sute de mii de lei investiţi au făcut spectacol pe bursă
Alexandru Rafila a dat lovitura. Averea ministrului Sănătăţii a explodat după ce companiile unde avea...
„Sunt unele luni în care nu îmi permit să am o relaţie. Şi nu câştig puţin”
„Sunt unele luni în care nu îmi permit să am o relaţie. Şi nu câştig...
Ce pensie alimentară plătește Gabi Bădălău, de fapt. Contre cu Claudia Pătrășcanu
Ce pensie alimentară plătește Gabi Bădălău, de fapt. Contre cu Claudia Pătrășcanu
Care este țara europeană cu cei mai mulți țigani? Nu, nu e România!
Care este țara europeană cu cei mai mulți țigani? Nu, nu e România!
Armata devine obligatorie în România!
Armata devine obligatorie în România!
Ce a apărut pe contul de Instagram al Elenei, la câteva zile după nunta cu Ianis Hagi. Fanii au reacționat imediat. ”Atât de puri”
Ce a apărut pe contul de Instagram al Elenei, la câteva zile după nunta cu...