Viața lui Constantin Brâncuși a fost plină de urcușuri, dar și de coborâșuri. Mai mult decât atât, a fost unul dintre cei mai mari sculptori din întreaga lume.
Constantin Brâncuși s-a născut pe data de 19 februarie 1876, în Hobița, aproape de Târgu Jiu. Părinții săi, Maria și Nicolae, erau țărani săraci, iar el nu a putut merge la școală, decât patru ani. Nu era ceva ieșit din comun în acele vremuri, ce-i drept. De la o vârstă foarte fragedă, mai precis 7 ani, a lucrat ca și cioban. Mai întâi a păzit turma familiei, iar mai apoi a lucrat și pe alte persoane.
Ulterior, a învățat să sculpteze în lemn, descoperindu-și o mare pasiune pentru asta. La nouă ani a plecat la Târgu Jiu pentru a-și căuta de muncă. A ajuns până la urmă la Craiova unde a fost ucenic mai mulți ani. Pe la 17 ani a făcut un pariu cu patronul și cu clienții că el poate să sculpteze o vioară în doar două săptămâni. La acea perioada era chelner la un han.
Patronul și-a dat seama imediat că este un băiat talentat. I-a plătit profesori pentru a dat examenele particular, astfel că și-a echivalat încă trei clase. La 18 ani, l-a înscris la Școala de Arte și Meserii din oraș, clasa de sculptură. A absolvit școala în patru ani în loc de cinci, cu bustul Vitellius, executat din ghips, potrivit Life.
Acea lucrare este expusă la Muzeul de Artă din Craiova. După ce a terminat Școala de Arte Frumoase din București, ar fi primit un post de profesor de caligrafie și desen în orașul Mizil, jud Prahova, dar a refuzat. A preferat să se întoarcă la Hobița, iar la 27 de ani a plecat pe jos la Paris, ajungând după un an.
În 1907 a lucrat câteva luni la atelierul lui Auguste Rodin. I-a propus să rămână și să lucreze în continuare la el fiind plătit. A refuzat pe loc, fără să stea pe gânduri. În decurs de trei ani a realizat trei mari opere de tinerețe: „Rugăciunea”; „Sărutul”; „Cumințenia Pământului”.
În 1910 avea să se întâlnească cu Domnișoara Pogany, una dintre iubitele sale. S-au cunoscut într-o pensiune, acolo unde serveau prânzul. În 1912, un critic american a mers la atelierul lui Brâncuși și a remarcat că este ceva nou în sculptură. Un an mai târziu, a avut loc o mare expoziție la New York și i-a adus lui Constantin cinci sculpturi în ghips.
A început să vândă lucrări pe bani frumoși, care îl mulțumeau. În 1922 a revenit la locul copilăriei sale însoțit de o frumoasă irlandeză. A îmbrăcat-o într-o cămașă oltenească, organizând și un prânz tipic țărănesc. În 1956, Brâncuși a vrut să doneze statului român 144 de opere, dar a fost refuzat pe motiv că sunt opere fără nicio valoare. Așadar, le-a donat statului francez prin testament.
Constantin Brâncuși s-a stins din viață pe data de 16 martie 1957 la Paris.