Ziua Europei. Însemnătatea acestei zile pentru România
Pe 9 mai, toți europenii sărbătoresc Ziua Europei. Finalul celui de-Al Doilea Război Mondial în Europa este marcat la două date diferite: în 8 şi 9 mai sunt sărbătorite Ziua Victoriei Coaliţiei Naţiunilor Unite în cel de-Al Doilea Război Mondial şi în 9 mai Ziua Europei.
Sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial
După aproape 6 ani de război devastator, la începutul lunii mai 1945, Germania nazistă capitula necondiţionat în faţă trupelor aliate şi se sfârşea astfel războiul în Europa. Oficial cel de-Al Doilea Război Mondial s-a încheiat însă la 2 septembrie 1945, odată cu capitularea Japoniei, după folosirea bombelor atomice americane la Hiroshima şi Nagasaki, în 6 şi 9 august.
Fusese cel mai mare şi mai ucigător război neîntrerupt din istoria omenirii şi costase viaţa a peste 60 de milioane de oameni, aproximativ 3% din populaţia lumii, şi mai mulţi bani şi resurse decât toate celelalte războaie la un loc: 1.000 de miliarde de dolari la valoarea din 1945.
Urmările războiului, inclusiv schimbările geopolitice, culturale şi economice, au fost fără precedent. Reconcilierea între foştii inamici din Europa venea 5 ani mai târziu, în 9 mai 1950, când, printr-o celebră declaraţie a ministrului francez de Externe, Robert Schuman, se punea temelia construcţiei europene.
În 2012, Comitetul Nobel a acordat Premiul Nobel pentru Pace Uniunii Europene motivând prin rolul Uniunii Europene şi contribuţia de şase decenii la progresul pacii şi la reconciliere, democraţie şi apărarea drepturilor omului în Europa.
Ziua Victoriei
Comemorează capitularea Germaniei naziste în faţă trupelor aliate şi sfârşitul războiul în Europa.
Este sărbătorită în 9 mai în cele mai multe ţări din estul Europei, şi în România, şi în state care au aparţinut fostei URSS sau fostei Iugoslavii, în timp ce Marea Britanie, Franţa, Slovacia, Cehia, Norvegia, Ţările Baltice şi în unele părţi din Germania, Ziua Victoriei este sărbătorită în 8 mai. Sunt şi state care sărbătoresc Ziua Victoriei în 5 mai.
Ziua Europei
În 1950, deşi trecuseră 5 ani de la sfârşitul războiului, Europa îşi revenea cu greu, masivele pierderi umane şi materiale afectaseră grav economiile ţărilor europene şi reconcilierea între foştii inamici era încă departe.
Soluţia reconstrucţiei şi a unei păci durabile era ca relaţia dintre Franţa şi Germania să cunoască un nou început. Pentru a găsi o soluţie, ministrul francez de externe Robert Schuman a recurs la excepţionala experienţă a lui Jean Monnet, acumulată în urma unei îndelungate cariere internaţionale.
Monnet înţelesese că nu era posibilă crearea dintr-o dată a unui edificiu instituţional supranaţional datorită rezistenţei puternice din partea statelor recent ieşite din război. Aşadar Monet a propus guvernului francez un plan global de modernizare şi dezvoltare economică.
Obiectivul concret era plasarea producţiei de cărbune şi oţel din Germania sub responsabilitatea autorităţii unei organizaţii, deschisă participării şi altor state europene. Astfel se slăbea economia germană şi era propulsată economia franceză deasupra nivelului dinainte de război. Integrarea politică şi economică a Germaniei într-o comunitate europeană ar fi împiedicat-o să redevină o ameninţare la adresa păcii în Europa.
Practic, proiectul a fost rodul unui complot, ideea lui Jean Monnet fiind acceptată fără rezerve de Robert Schuman. Monnet şi colaboratorii săi au redactat discret proiectul în ultimele zile ale lui aprilie 1950. A 9-a sa varianta a fost prezentată în dimineaţă zilei de 9 mai guvernului francez şi trimisă printr-un emisar secret cancelarului german Konrad Adenauer. Proiectul a fost primit cu entuziasm de ambele părţi.
Temelia construcției europene
În 9 mai, la Paris, a fost făcut public Planul Schuman, în Sala Orologiului de la Quai d’Orsay.
“Nu mai este vorba de cuvinte goale, ci de un act îndrăzneţ, un act constructiv” – cu aceste cuvinte Robert Schuman, ministru francez de externe, punea temelia construcţiei europene.
Planul aborda construcţia europeana în mod pragmatic, pe principiul supranaţionalismului, iar metoda de integrare comunitară era preponderent economică. Se abandonase clasica cooperare economică între state, propunându-se formula noua a integrării. Statele creau o entitate supranaţională către care transferau unele competenţe proprii în domenii bine delimitate.
În urma acestei declarații s-a format în 18 aprilie 1951 Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oţelului (CECO) la care au participat Franţa, Germania de Vest, Italia, Belgia, Olanda şi Luxemburg. Anglia a fost invitată să participe, dar a refuzat pe motive de suveranitate națională. În 1952, Monnet a devenit primul preşedinte al Înaltei Autorități.
Succesul CECO a determinat extinderea integrarii economice în plan european şi apariţia Comunitatii Economice Europene odata cu semnarea Tratatului de la Roma în 1957.
A urmat Actul Unic European în 1986, care a lansat noţiunea de cetăţenie europeană şi Tratatul de la Maastricht din 1991 care a consfinţit apariţia în 1992 a Uniunii Europene, iar în 1993 a Pieţei Unice europene care a eliminat barierele fizice, tehnice și fiscale între statele membre.
Originalitatea ideii lui Monnet a constat în unirea naţiunilor şi a oamenilor printr-un obiectiv comun, o comunitate de interese paşnice. S-a declanşat astfel un proces nou în relaţiile internaţionale, iar Europa a devenit prima regiune economică a lumii.
Este motivul pentru care liderii europeni au decis la Milano, în 1986, ca ziua de 9 mai să fie serbată ca „Zi a Europei”.
Momente cheie pentru Europa
Din 1995 Convenţia de la Schengen a desfiinţat controalele efectuate asupra persoanelor la graniţele ţărilor membre ale spaţiului Schengen.
Integrarea europeană s-a consolidat prin semnarea Tratatului de la Amsterdam în 2 octombrie 1997.
În 11 decembrie 2000 prin semnarea Tratatului de la Nisa s-a decis extinderea Uniunii.
De la 1 ianuarie 2002 au fost puse în circulaţie monedele şi bancnotele euro.
La 1 mai 2004 a avut loc extinderea istorică a Uniunii Europene, care trece dintr-o dată de la 15 la 25 de membri, prin aderarea Poloniei, Ungariei, Cehiei, Slovaciei, Sloveniei, a celor trei republici baltice (Lituania, Letonia, Estonia), a Ciprului şi Maltei.
În 29 octombrie 2004 a fost semnată Constituţia Europeană la Roma, ratificată pentru prima dată de Spania, dar respinsă de Franţa şi Olanda. Proiectul constituţional a fost abandonat în 2007 şi înlocuit la 1 decembrie 2009 cu Tratatul de la Lisabona în acelaşi timp, un tratat, un subiect de drept internaţional şi o Constituţie.
La 1 ianuarie 2007 România şi Bulgaria au aderat la Uniunea Europeană şi din iulie 2013 şi Croaţia a devenit stat membru al Uniunii Europene care numără acum 28 de state.
Instituţiile europene organizează evenimente publice ample, în vederea apropierii de cetăţean şi pentru promovarea idealurilor europene. Unul dintre conceptele de eveniment, care se bucura de apreciere în rândul publicului larg este “Ziua portilor deschise”, organizat de Comisie, Consiliul şi Parlamentul European, dar şi de statele membre.
Cu acest prilej, în capitalele şi marile oraşe europene, primăriile organizează evenimente similare, adresate publicului larg, la care sunt invitate să participe şi misiunile diplomatice din statele membre UE.
