Pe data de 2 noiembrie, creștinii comemorează Ziua Morților, cunoscută și ca Pomenirea Credincioșilor Răposați. Această zi marchează amintirea celor dragi, care au trecut la cele veșnice, și este un prilej de rugăciune, reculegere și recunoștință pentru sufletele lor.
Ziua Morților își are originea în tradiția catolică, fiind instituită în secolul al X-lea de abatele Odilo de la Cluny, care a rânduit ca, pe 2 noiembrie, în toate mănăstirile să se facă rugăciuni pentru sufletele celor morți. Inițiativa s-a răspândit în întreaga lume creștină, devenind o zi specială dedicată rugăciunii pentru sufletele din Purgatoriu.
Pentru catolici, data de 2 noiembrie este una dintre cele mai importante zile de pomenire, iar în biserici se oficiază liturghii pentru cei adormiți, se rostesc rugăciuni colective și se citesc numele celor pomeniți.
Deși în Biserica Ortodoxă nu există o sărbătoare fixă la această dată, obiceiul de a pomeni morții este adânc înrădăcinat în cultura românească. Ortodocșii au propriile zile de pomenire, precum Moșii de iarnă, vară și toamnă, dar în multe regiuni din Transilvania, Banat și Maramureș, și ei respectă tradițiile de pe 2 noiembrie, alături de credincioșii catolici.
În România, Ziua Morților este o zi a recunoștinței și a iubirii pentru cei trecuți în neființă. Oamenii merg la cimitire, curăță mormintele, le împodobesc cu flori și aprind lumânări.
În multe sate, în special în Transilvania, această zi este o continuare a sărbătorii de pe 1 noiembrie, Luminația. Dacă 1 noiembrie este dedicată Tuturor Sfinților, 2 noiembrie este ziua în care credincioșii se roagă pentru toți morții.
Unul dintre cele mai cunoscute obiceiuri pe data de 2 noiembrie este pomana, adică oferirea de alimente și băuturi pentru sufletele celor adormiți. Credincioșii pregătesc pachete cu fructe, colaci, sarmale sau colivă și le împart rudelor sau celor nevoiași.
În plus, spune că în noaptea de 1 spre 2 noiembrie sufletele morților se întorc acasă, pentru a-și vizita familiile. De aceea, mulți oameni lasă o lumânare aprinsă în casă sau la fereastră, pentru ca sufletele să-și găsească drumul.