An școlar nou, probleme vechi! Din nou începe școala cu elevi și profesori sacrificați

În câteva zile, peste 3,5 milioane de elevi și studenți, îndrumați de aproape 250.000 de cadre didactice, încep un nou an școlar. Vor fi lacrimi, flori, emoții, ghiozdane și caiete noi. Dar, dincolo de astea, problemele școlii românești nu au dispărut nici anul acesta, sub bidineaua de lavabilă dată peste Educație, pe timpul verii.

Începe un an școlar nou

Putem oricând da vina pe faptul că nu avem un Guvern plin de peste 100 de zile. Și un trecut plin de incertitudini la Ministerul Educației.

Putem spune zi de zi că educația e subfinanțată, că nu sunt și nu au fost niciodată bani pentru acest domeniu, ocolit de toate partidele politice la împărțirea ministerelor.

În același timp, însă, școala, elevii și profesorii au fost și sunt în continuare Cenușăreasa fiecărei conduceri a statului.

Am avut chiar și un profesor în fruntea țării, un Klaus Iohannis care s-a chinuit două mandate să facă România Educată, un proiect criticat de toată lumea din învățământ.

Și suntem tot aici după 30 de miniștri la Educație după 1989, care au stat în medie un an și două luni la conducerea ministerului. Fiecare cu viziunea lui, cu ”reforma” lui în învățământ. Schimbări an de an, propuneri eșuate, proiecte care mai de care mai promițătoare.

3.518.000 de elevi și studenți pășesc cu emoții și speranțe pe porțile școlilor și facultăților. Suflete care speră că vor descoperi lucruri noi, că vor fi pregătiți pentru viață și pentru un loc de muncă.

Nu-i pregătește nimeni pentru dezamăgirea pe care o va simți din nou o generație ratată. Cu manuale vechi, cu profesori batjocoriți și dezamăgiți, cu școli care stau să cadă pe ei în unele locuri. Pentru speranțele lor prăbușite cine răspunde?

Probleme vechi la timpuri noi

Dacă ne uităm peste o analiză făcută de Edupedu, anul școlar ce bate la ușă este deja plin de vânătăi, deși nici nu a sunat primul clopoțel.

Mai multe reguli importante pentru anul școlar 2026-2027 sunt fie nepublicate, fie în curs de modificare, fie deja depășite de schimbări legislative de ultim moment.

De exemplu, elevii care intră în clasa a VIII-a nu știu încă dacă vor susține în vara lui 2027 concurs separat de admitere organizat de licee. Una dintre cele mai importante schimbări este posibilitatea ca liceele să organizeze un concurs propriu de admitere pentru maximum 50% dintre locuri, după susținerea Evaluării Naționale.

Pe 26 august, după mai multe schimbări de situație în Senat, nu s-a ajuns la o decizie finală. Lucrurile au rămas ca în gară și proiectul a fost retrimis la Comisia pentru învățământ. Nu avem nicio decizie.

O altă problemă îi privește pe elevii care beneficiază de burse. Da, din nou se vorbește despre burse, ca și cum toată economia țării stă în banii pe care îi iau elevii cu rezultate bune sau probleme sociale.

Nici aici nu s-a luat încă vreo decizie, mai e timp, nu?

Surpriza anului: nu sunt manuale

Dacă vă mai spun și despre manuale, vă mai surprinde? Pentru elevii care intră în clasa a IX-a, e începutul unei reforme curriculare majore. Este prima generație care va învăța după noile planuri-cadru și noile programe școlare de liceu.

Directorul Centrului Național pentru Curriculum și Evaluare, Bogdan Cristescu, declara pe 9 august că, „în cel mai bun caz”, pe 7 septembrie vor exista manualele în format digital. Optimism.

Dacă procedurile se desfășoară fără contestații, manualele tipărite ar putea ajunge în octombrie. Dacă apar contestații, procedura ar putea dura până în ianuarie 2027. Până atunci, elevii vor lucra cu materialele puse la dispoziție de profesori.

Sau de prin culegerile cumpărate pe banii părinților.

Profesori dedicați, dar tot mai dezamăgiți

Ultimele date oficiale arată că România are aproximativ 247.500 de cadre didactice. Batjocorite, să nu ne ferim să spunem asta.

Profesori, învățători, personal auxiliar, toți au protestat ani la rând în stradă, cerând în mare parte ceva ce ar trebui să aibă oricând, în orice societate civilizată: respect.

Mă uitam pe Barometrul stării de bine a profesorilor din România (2026) și cifrele mi-au dat fiori. Profesorii raportează niveluri de stres mai ridicate decât medicii de familie (51% față de 45%) și mult mai ridicate decât populația urbană activă (26%), precum și un risc de burnout superior (14% față de 10% la medici). Aproximativ 38% dintre ei declară că se gândesc frecvent să renunțe la profesie, intenție corelată cu frecvența situațiilor stresante și cu suprasolicitarea birocratică.

Întrebați ce și-ar dori și ce le-ar face viața mai ușoară, cadrele didactice au pomenit: reducerea birocrației, resurse materiale și suport psihologic în școli, salarii corelate cu performanța și munca depusă, reducerea numărului de elevi la clasă și a normei didactice, management școlar bazat pe merit, depolitizarea sistemului educațional,reguli clare pentru elevi și părinți, acces la formare profesională relevantă.

Lucruri de bun simț, ar zice oricine care lucrează într-o țară unde se pune accent pe educație, cu lideri care știu că generațiile și modul cum va arăta societatea în viitor, nu pot fi decât rezultatul unei educații puternice.

Când își va da seama și România de acest lucru? Greu de spus în acest moment de incertitudine politică și bugetară.

Cine plătește acest preț al ignoranței? Toți micuții pe care-i veți vedea luni, de mână cu părinții, cu flori în brațe și mii de speranțe în ghiozdane.