Asasinarea lui Armand Călinescu, zi neagră în istoria țării. Moartea sa a fost urmată de pierderi teritoriale mari pentru România
Inamicul numărul unu al extremismului românesc a fost Armand Călinescu, un politician inteligent din Pitești, cel de care s-au legat cele mai dure lupte dintre autoritatea statală și Mișcarea Legionară.
Ziua de 21 septembrie 1939 a scris o pagină neagră în cartea de istorie a României. Totul se întâmpla la doar trei săptămâni după ce norii celei de-a doua conflagraţii mondiale se adunau deasupra Europei.
20 de gloanțe trase de 8 studenți
Joi, 21 septembrie, ora 14, Preşedintele Consiliului de Ministri, Armand Călinescu, este asasinat în timp ce se deplasa cu automobilul, de la Ministerul Apărării spre locuinţă.
La intersecţia Străzii Barbu Ştirbey cu Podul Cotroceni, în faţa maşinii apare o căruţă care stă pe loc, iar din spate, automobilul în care se află premierul alături de un agent de-al său şi de şofer, este lovit de un alt automobil.
Armand Călinescu coboară să vadă ce se întâmplă, însă nici nu apucă bine să facă un pas şi este ciuruit de 20 de gloanţe trase de un comando de 8 legionari.
Imediat după comiterea atentatului, atentatorii s-au urcat într-o maşină de piaţă, după ce au somat pe şofer să oprească, demarând spre Radiodifuziune de unde au oprit emisia în timpul Valsului Imperial şi au anunţat: „Atenţiune, Primul Ministru Armand Călinescu a fost omorât. El a fost executat astăzi de o echipă de legionari”.
Cine a pus la cale asasinatul
Cel care a pus la cale asasinatul este avocatul Dumitru Dumitrescu, iar cea mai mare parte a atentatorilor este formată din tineri studenţi: Popescu Traian, student anul IV la Drept, Moldovenu Ion, student la Politehnica, Ionescu R. Ion, student la Drept, Popescu Cezar şi Vasiliu Ion, desenator, potrivit Historia.
Toţi cei enumeraţi mai sus erau din judeţul Prahova. De asemenea, cercetările au mai stabilit că de planurile atentatorilor mai ştiau Ovidiu Isaia-fotograf şi Stănciulescu Marin-lăcătuş, cel din urmă fiind trimis de ceilalţi să recunoască terenul unde urma să aibă loc atentatul.
În urma descinderii poliţiei la locuinţa lor, Ovidiu Isaia, Stănciulescu Marin şi Paraschivescu Gheorghe (student Politehnica), s-au baricadat, trăgând focuri de armă asupra poliţiei, iar în final s-au sinucis.
Represiune înfiorătoare
La aflarea veştii asasinării, Regele Carol al II-lea notează: „După 6 ani nu m-am aşteptat că trebuie să însemnez o pagină de sânge în istoria politică a ţării. La ora 14, Călinescu a fost mişeleşte asasinat de o bandă de gardişti. ”
Regele invoca de la bun început un complot străin, nu însă din partea germană (care era susţinătoare a mişcării legionare), ci din partea rusă. Însă cele notate de Carol sunt la cald. Informaţii pe care acesta le avea preliminar anchetei asupra asasinatului.
Măsurile imediate luate de Rege au fost din cele mai dure, amintind mai degrabă de Evul Mediu: „Această stare de lucruri nu se poate tolera, vor trebui luate măsuri drastice care să curme această chestie. Lupta s-a deschis din nou, e o luptă pe viaţă şi pe moarte, este momentul de a hotarî cine pe cine.”
Lupta s-a deschis, iar toţi cei 8 care au participat la asasinat au fost prinşi şi executaţi în locul în care au comis crima. La fel şi la nivelul ţării, au fost ucişi câte 2-3 lideri legionari din fiecare judeţ. Leşurile lor au fost lăsate în văzul lumii mai multe zile. Totalul victimelor aduse de replica Regelui au fost de ordinul sutelor, în rândul legionarilor.
Mai multe tentative de asasinat
Trebuie menţionat faptul că la adresa lui Armand Călinescu au fost organizate mai multe tentative de atentat la viaţa sa.
Totul avea să înceapă din pricina măsurilor „energice” luate de acesta contra legionarilor şi a liderului acestei mişcări, Corneliu Zelea Codreanu.
Astfel, odată cu proclamarea dictaturii regale a lui Carol al II-lea, în a cărui guvernare Călinescu ocupă portofoliul internelor, se trece la arestarea „elementelor turbulente legionare”, în frunte cu liderul Zelea Codreanu.
La scurt timp după arestarea acestora, s-a trecut la asasinarea lor în închisoare, în 1938. Acest episod avea să-l urmărească pe „Primul Sfetnic al Tronului” până în ultima clipă.
Ultimul drum al lui Călinescu era deja bătătorit de numeroase tentative asupra vieţii sale, lucru cunoscut şi de către primul ministru prin raportările primite de la Serviciile Secrete.
Testamentul lui Armand Călinescu
Conştient de pericolul în care se afla, dar şi ca urmare a numeroaselor note din partea Serviciilor de Informaţii, Armand Călinescu lasă un testament pe care l-a scris la 21 iulie 1938, cu un an şi două luni înainte de a-şi gasi tragicul sfârşit.
În acest document vedem că averea premierului nu era una prea mare, gândindu-ne la demnităţile pe care acesta le-a ocupat. De asemenea, în acest moment, ies în evidenţă profunzimea şi devotamentul cu care acesta şi-a exercitat serviciul în slujba ţării şi a tronului. Textul integral al Testamentului îl redăm şi noi mai jos:
„În caz de moarte a mea, casele din str. Dr. Clunet 12 Bucureşti, vor fi imediat vândute, trecându-se asupra cumpărătorului datoria de la Institutul de credit hipotecar. Suma ce se va prisosi din preţ va reveni iubitei mele soţii, Adela, care o va întrebuinţa fie spre a-şi cumpăra un apartament mai mic, fie spre a achita datoria ce grevează moşia Ciupa.
Moşia Ciomăgeşti, lotul din Poiani, mobile, tablourile şi biblioteca din Bucureşti, rente de stat (1.430.000 lei) ce se va găsi în casă, rămân fiului meu. Folosinţa acestor bunuri, însă, va aparţine, pe cât timp va trăi, soţiei mele Adela.
Rog pe iubitul meu fiu, Barbu, să fie cuminte, să o respecte pe mama lui şi să se gândească la numele pe care i-l las şi pe care şi eu l-am cinstit precum l-am moştenit dela tatăl meu. Îl sfătuiesc să îmbrăţişeze cariera militară sau magistratura. Să slujească Ţara şi Tronul cu credinţă şi devotament aşa cum am făcut-o eu.
Doresc să fiu înmormântat la Curtea de Argeş alături de părinţii mei. Voi fi purtat de un car îmbrăcat în verdeaţă şi tras de şase boi. După car să meargă delegaţii satelor din județul Argeş pentru cari am luptat în viaţă cu drag!”
